Despre cum acționează autoritățile din Egipt împotriva Bisericii Copte, folosindu-se de… reconciliere

În aceste zile, într-un articol intitulat “Egiptul încearcă să ‘reconcilieze” (împace) bisericile copte cu non-existența”, autorul, Raymond Ibrahim – un vorbitor și autor publicat pe larg, specialist în Islam și Orientul Mijlociu – a prezentat o nouă modalitate prin care Biserica Coptă din Egipt este în continuare persecutată. Vă prezentăm mai jos traducerea unei părți importante din articol, care face referire directă la această temă, prezentând unele dintre cele mai recente cazuri:

“De la atacurile musulmane și până la închiderea lor de către autoritățile musulmane, situația plină de spaimă a bisericilor creștine copte din Egipt urmează întotdeauna un model, unul care este fără îndoială pur și simplu prea tipic.

Astfel, în data de 14 aprilie a acestui an, o mulțime musulmană – predictibilă după predicile din moschee din ziua precedentă – a atacat Biserica Sfintei Fecioare și Papa Kyrillos din Beni Meinin, Beni Suef. Potrivit Watani, ca și alte 3.500 de biserici egiptene, după așteptarea a zeci de ani pentru a primi un permis, biserica “a fost folosită pentru cult timp de aproximativ 10 ani…” Comitetul autoritătii de construire vizitase recent biserica, pentru pregătirea legalizării statutului său, iar atacul a izbucnit, ca represalii.

Răspunsul autorităților locale a fost și mai tipic: douăzeci de persoane au fost arestate după atac – unsprezece musulmani (dintre atacatori) și nouă copți (dintre cei ce se apărau). Cel puțin cinci dintre creștinii arestați, a căror “crimă” a fost aceea de a încerca să stingă incendiile provocate de musulmani, au fost încarcerați ilegal pentru mai mult de o lună. Unul și-a pierdut slujba, datorită acestei absențe prelungite.

Ulterior, pe 22 mai, a urmat reuniunea obișnuită de “reconciliere”, dintre bătrânii creștini și musulmanii locali, prin care victimele își primesc drepturile legale în cadrul unei soluționări extrajudiciare. Pentru a-și elibera nevinovații, copții au trebuit să fie de acord cu închiderea bisericii – fără slujbe ale Sfintei Liturghii, nunți sau înmormântări, pe motiv că este un “risc de securitate” – și să fie de acord că cei unsprezece musulmani care au condus atacul violent merită de asemenea să fie achitați.

La numai patru zile după aceea, întregul proces s-a repetat: pe 26 mai, o altă mulțime musulmană a atacat o biserică din satul al-Shuqaf din provincia Beheira. “Gloata”, după cum remarcă raportul, “a deteriorat, de asemenea, casele sătenilor copți, cu pietre, a distrus mașina preotului și a incendiat o motocicletă parcată în fața bisericii. Șapte copți au suferit leziuni ușoare. Poliția a fost chemată și a prins 11 musulmani și 9 copți.

Ca și în cazul bisericii anterioare, conform Watani, această biserică a fost folosită pentru închinare timp de peste trei ani, fiind cunoscută ca Biserica Sfântului Marcu… Acum câteva luni, lucrările de construcție pentru ridicarea unei moschei au demarat, aproape de biserică. Sâmbătă după-amiaza [26 mai], închinătorii musulmani au început să strige lozinci împotriva bisericii și a copților și au folosit microfoanele din moschee, pentru a chema sătenii să atace biserica. Mulți dintre săteni s-au adunat și au pornit atacul.

Sătenii copți susțin că cei 9 copți care au fost arestați au fost prinși la întâmplare, în ceea ce a devenit de acum o practică obișnuită de către poliție, de a exercita presiuni asupra copților prin ideea de ‘reconciliere’, astfel încât să nu fie luate măsuri împotriva musulmanilor vinovați, în schimbul eliberării deținuților copți și asigurării încetării rapide a ostilităților.”

Aceasta este situația creștinilor egipteni și a bisericilor lor, concluzionează autorul articolului, explicând în continuare, și mai pe larg, procedura de tip “reconciliere” adoptată de autorități.

“Acest modus operandi și cultura impunerii forțate sunt acum mai înrădăcinate în Egipt decât înainte”, încheie acesta.