Episcopul Irineu de Backa, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, a acordat un interviu cotidianului belgrădean „Politika“, pe 20 iunie 2018, realizat de Elena Cealiji (Јелени Чалији) privind relațiile Bisericii Ortodoxe Sârbe cu romano-catolicii și atitudinea acesteia față de schismele din Biserica Macedoniei și a Ucrainei. Interviul a fost publicat de Biserica Ortodoxă Sârbă pe site-ul web oficial propriu, iar mai jos vă oferim traducerea lui în limba română.
“1. În ce măsură întâlnirile între Papi și oficialii de rang înalt ai Bisericilor Ortodoxe locale sunt reflectate în relațiile Bisericii Ortodoxe Sârbe și Vatican, dar, de asemenea, în relațiile cu Biserica Romano-Catolică din Croația vecină?
Cred că este necesar să amintim pe scurt, pentru cititori, istoria recentă a unor astfel de întâlniri inter-ecleziale la cel mai înalt nivel, semnificația și consecințele lor. În 1965, Patriarhul Constantinopolului, Atenagora I, și Papa Paul al VI-lea al Romei, printr-un document comun, au anulat anatemele reciproce din 1054. De partea romano-catolică, a fost ecoul unui climat spiritual și al unui optimism care a dominat, în epoca Vatican II, domeniul mișcărilor și ambițiilor ecumenice. Patriarhul Athenagora, ca primat, fiind primul între întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, a avut, de asemenea, dorința de a ieși din impasul procesului lent de reconciliere între cele două mari familii creștine. Apoi, au urmat întâlniri relativ frecvente ale Patriarhilor Constantinopolului și altor primați ortodocși, cu papii romani, și vizite papale în unele țări ortodoxe etc. Aș spune că această parte a întâlnirilor și a cooperării reciproce la cel mai înalt nivel a fost atinsa și pecetluită de Declarația comună a Papei Francisc al Romei și Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Chiril, la Havana în 2016. Aceste întâlniri, în special acestea din urmă, se reflectă în tot cazul și în lumea ortodoxă deopotrivă, inclusiv în Biserica noastră Sârbă. Cu Biserica Romano-Catolică, în întregul său, am avut relații bune în ultimele decenii. (…)
2. Cum arată dialogul dintre Biserica Serbiei și Vatican?
Dialogul se dezvoltă pe mai multe niveluri: prin întâlniri și discuții ale organismelor sinodale, cu cei mai înalți reprezentanți ai Bisericii din Roma, precum si cu figuri de frunte ale administrației statului Vatican, și prin participarea reprezentanților Bisericii noastre la Comisia Mixtă de Dialog Teologic între cele două Biserici, cât și la nivel academic, prin cooperarea Facultății de Teologie din Belgrad cu Universitatea Laterană din Roma. Un bun exemplu este cooperarea cu succes a Bibliotecii Patriarhale cu Arhivele Vaticanului și cercetarea științifică valoroasă care rezultă. În general, putem spune că aceste contacte și forme de cooperare sunt caracterizate printr-un nivel ridicat de înțelegere reciprocă, atât în problemele în care există un acord, cât și în cele în care suntem divergenți.
3. S-a intensificat dialogul dintre ortodocși și catolici, de la sosirea Papei Francisc la fruntea Bisericii Romano-Catolice, sau întâlnirile actuale sunt rodul muncii predecesorilor săi?
Deși Papa anterior, Benedict al XVI-lea, un teolog deosebit de profund și fructuos, a făcut unele afirmații puternice, despre care se poate spune că încurajau cele două Biserici și pe urmașii lor să se respecte și să coopereze reciproc, frecvența întâlnirilor este deosebită în prezent și, de remarcat: cei mai înalți reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe, mai întâi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, apoi Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, Președinte al Departamentului pentru Afaceri Externe al Patriarhiei Moscovei, au vizitat recent Vaticanul. Diferitele forme de dialog și cooperare a Bisericii Ortodoxe Ruse cu Biserica Romano-Catolică pot fi atribuite maturității personalităților care conduc cele două Biserici și percepției lor față de evenimentele cu care se confruntă lumea creștină. Este remarcabil faptul că Papa Francisc, cu ocazia întâlnirii sale cu Mitropolitul Ilarion, din nou, pe scurt și clar, a respins Uniatismul (Greco-Catolicismul) drept model de conduită față de noi, ortodocșii, spunând: „S-a terminat cu asta!”. Dar, pe de altă parte, decizia Vaticanului, luată tocmai în ultimele zile, prin care exarhatul uniat din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este ridicat la nivel de eparhie, a provocat perplexitate și dezordine extremă.
Despre violențele și acțiunile non-creștine pe care le desfășoară ucrainenii uniați la adresa majorității ortodoxe, a compatrioților și concetâțenilor lor, nu putem spune nimic altceva decât acest fragment evanghelic: „Doamne, iartă-i, căci nu știu ce fac!”. Ei merg pe urmele lui Ioasaf Kuncewicz, de tristă amintire, și se pare că ocupă, prin ura și violența lor, locul al doilea după criminalii ustashi din cel de-Al Doilea Război Mondial. Sper sincer, în rugăciune, că Roma – și anume Papa! – va raționa și îi va modera mai mult sau mai puțin. Pentru că, în opinia mea, puțini oameni din lumea creștină de astăzi înțeleg nevoia relațiilor frățești și a mărturisirii comune a ortodocșilor și romano-catolicilor în păstrarea „rămășiței sfinte“ creștine în Europa și în avansarea misiunii creștine în lume, precum Papa Francisc. Mi-e greu să cred că acest om, cu o inimă generoasă și viziuni pe termen lung, ar putea uita mesajul Vatican II, precum și mesajul Evangheliei lui Hristos, pentru cauza uniaților întunecați și fanatici și împotriva creștinilor ortodocși în care vede frați, lucru de care eu personal am putut să mă conving.
4. Cum consideră Biserica Ortodoxă Sârbă declarațiile Patriarhiei Ecumenice, conform cărora, „în cadrul competențelor sale“, va face totul și va examina posibilitatea ca „Biserica din Skopje“ să revină la poziția sa canonică, și că ar trebui să căutăm “o modalitate de a ne salva frații din Skoplje și Ucraina”? Protopopul Vsevolod Chaplin, unul dintre președinții „Misiunii ruse“, a estimat recent, într-un interviu pentru agenția rusescă „Sputnik“, că acordarea autocefaliei Bisericilor schismatice „Ucraineană“ și „Macedoneană”, împotriva voinței Bisericilor lor materne, Rusă și Sârbă, ar putea duce la o schismă în lumea ortodoxă.
Chiar dacă nu am citit originalul acestei declarații a Protoiereului Chaplin și nu am auzit despre ea decât acum, pentru prima dată, este greu să nu fiu de acord cu evaluarea sa. Vorbind despre vremea Patriarhului Atenagora, am spus că Patriarhul Constantinopolului este primul ca onoare, adică, primul între egali, și nu primul fără egal. Deci, și dacă ar exista o tendință, Doamne ferește, ca Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu să ia o astfel de decizie unilaterală și arbitrară în cazul schismelor din Skoplje și Ucraina, ar fi expresia unei mari greșeli, a unei mari greșeli spirituale, și ar fi nulă din punctul de vedere al structurii Bisericii Ortodoxe și a dreptului canonic. Spun acest lucru într-un mod extrem de ipotetic, deoarece cred profund că nu vom ajunge acolo. Dacă s-ar ajunge la acest caz, din cauza presiunilor politice sau de altă natură, am avea parte de un dezacord și o opoziție decisivă, nu numai în lumea slavă ortodoxă, ci și în întreaga Ortodoxie. Cunoscând tradiția seculară a Patriarhiei Ecumenice și personalitatea carismatică a Patriarhului Bartolomeu, sunt optimist.”
(Foto: Episcopul sârb Irineu de Backa/Wikipedia)
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
