14 ani de la Pogromul din Kosovo și Metohia

Pe 17 martie 2018, s-au împlinit 14 ani [https://www.spc.rs/eng/godishnjica_martovskog_pogroma_na_kosovu_metohiji] de când, în Kosovo și Metohija, au avut loc atacurile distrugătoare ale extremiștilor albanezi, care au dus la expulzarea a 4012 sârbi, majoritatea nereușind să se mai întoarcă în propria casă.

Într-un val de violențe, în Kosovo și Metohija, au fost uciși 19 oameni, opt dintre ei sârbi, în timp ce 11 albanezi au fost uciși în ciocnirile cu membri ai forțelor internaționale de securitate. Cel puțin 170 de sârbi au fost răniți, precum și zeci de membri ai forțelor internaționale care s-au ciocnit cu albanezii locali, protejând în același timp sârbii și proprietatea lor.

Aproximativ 800 de case sârbești au fost distruse și au fost incendiate 35 de lăcașuri ortodoxe, printre care 18 monumente culturale, amintind aici Biserica Maicii Domnului Leviș, din Prizren.

Această biserică este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale Serbiei medievale, fiind reședintă episcopală în Evul Mediu, dobândind formele sale monumentale în timpul domnitorului Milutin (1282-1321), deși a fost anterior lăcaș al Episcopului de Prizren al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Biserica a fost oarecum restaurată, prima Liturghie oficială a fost oficiată în ea cu șase ani mai târziu, dar urmele devastării și focului nu au fost eliminate. Acest altar a fost inclus pe lista monumentelor aflate sub protecția UNESCO, în 2006.

Extremiștii au atacat în mod special bisericile ortodoxe sârbe; au distrus 35 de biserici și mănăstiri, iar în aceste acte de vandalism fără precedent – distrugerea a fost transmisă în direct la televiziunea locală din Kosovo (cum ar fi Podujevo) – numeroase icoane și comori culturale imobile, care supraviețuiseră secolelor de ocupație otomană și Războaielor Mondiale au fost distruse pentru totdeauna.

17 Martie 2004 a afectat în mod deosebit de dureros poporul sârb și Biserica sa, deoarece toate acestea nu s-au întâmplat în timpul haosului unui război, ci în prezența a mii de pacificatori internaționali: KFOR, Poliția Kosovară și UNMIK, dintre care niciunul nu și-a asumat public responsabilitatea.

Potrivit datelor Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Raska-Prizren din aprilie 2004, numărul total al clădirilor distruse a fost de aproape 100. Procurorii și judecătorii internaționali privind provincia Kosovo și Metohija au analizat 7 cazuri de distrugere a bisericilor și au condamnat 67 de persoane la închisoare variind de la 21 de luni la 16 ani.

Motivul sau scuza pentru acest pogrom a fost campania mass-media albaneză potrivit căreia sârbii locali și câinii lor ar fi urmărit, peste râul Ibar, un grup de copii albanezi din satul Cabar, lângă Zubin Potok, unul dintre aceștia înecându-se – lucru neadevărat. Poliția de anchetă a UNMIK a stabilit că afirmațiile erau false, iar un purtător de cuvânt al Poliției Internaționale, Neridž Sing, a declarat, la acea vreme, că “băieții supraviețuitori s-au aflat sub presiunea puternică a jurnaliștilor și a politicienilor albanezi, pentru a-i acuza pe sârbii dintr-un sat vecin”.

Evenimentele din martie privind Kosovo au fost condamnate de Consiliul de Securitate al ONU, precum și de Uniunea Europeană, iar Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluție, pe 29 aprilie 2004.