VREMEA CONFIRMARII: ca la o mie de oameni s-au botezat, intr-o singura zi

În urma cercetării din perioada 1912 – 1928, sub îndrumarea lui Nicolae Iorga, specialistul hagiograf Hippolyte Delehaye publica studiul „Les Martyrs Epictète et Astion” (Martirii Epictet si Astion), din care reiesea:

„La Halmyris a fost ridicată, fără îndoială, o bazilică în cinstea acestor martiri. Noi dorim arheologilor români, vrednici urmaşi ai regretatului Vasile Pârvan, să aibă fericirea de a descoperi ruinele acestei bazilici”. (H. Delehaye, op. cit.)

Cercetatorii români avusesera insa, la dispozitie, de foarte demult, o lucrare extraordinara care nu le starnise interesul mai deloc, pana cand nu l-au auzit pe Delehaye: un document patristic străromân, care se intitula „Viaţa şi suferinţele Sfinţilor Martiri Epictet şi Astion” (copia după un manuscris străvechi în limba latină fusese deja inclusa în „Vitae Patrum”, in 1615, la Antwerpiae, de către H. Rosweyde).

Mai mult decat atat, Ierodiaconul Ştefan Dascălul tradusese acest document înca din sec. XVIII, după o versiune rusească. Ulterior, Mitropolitul Veniamin Costachi il tipărise în volumul „Vieţile Sfinţilor din luna Iulie” (1814), urmat de o alta ediţie a Mânăstirii Căldăruşani.

Asa incat, starnita de astfel de indemnuri, in vremurile noastre, echipa romano-americana condusa de Prof. dr. arheolog Mihail Zahariade s-a apucat de sapaturi, scotand la lumina vechea cetate in care vietuisera sfintii. In paralel cu sapaturile, documentul despre mucenici existent in Acta Sanctorum incepe sa fie si el studiat de cercetătorii români contemporani (Prof. Radu Vulpe, Prof. Ion Barnea, Pr. Prof. Ene Branişte, Pr. Ion Ionescu, Prof. Emilian Popescu), care au ajuns sa concluzioneze:

„Pentru noi, românii, Actul martiric al Sfinţilor Epictet şi Astion are o deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istoriseşte pătimirea Sfântului mucenic Emilian de la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viaţa religioasă a Dobrogei, în vremea când creştinismul era nu numai persecutat, dar reacţia oficialităţilor împotriva lui atinsese cote maxime.” (din „Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti”, Bucureşti, 1987). Un act martiric, scris chiar de mana… anchetatorului lor.

Toate documentele confirmau, dintr-o data si puneau intr-o si mai mare lumina amanunte extraordinare despre descoperirea pe care echipa lui Zahariade [https://lacasuriortodoxe.ro/kslcatalin-opinii/23762-ips-teodosie-ii-multumim-lui-dumnezeu-ca-ne-a-binecuvantat-la-acest-inceput-de-mileniu.html] o facea. Din 2001, cuvintele Sfintilor Mucenici Epictet si Astion incep sa rasune din nou pe buzele localnicilor si ale credinciosilor din intreaga Romanie, exact ca altadata, asa dupa cum Mitropolitul Olteniei de vrednică pomenire, Dr. Nestor Vornicescu le prezenta, la randul sau, în lucrarea „Primele scrieri patristice în literatura română”, rezumand:

Iar atunci, „ca la o mie de oameni s-au botezat într-o singură zi” (Acta Sanctorum)… fiindca minunile Sfintilor erau generatoare de convertiri in masa. Deci nu a fost deloc de mirare, ca desi primul decret de persecutare generală a creştinilor avea sa se dea mai tarziu (24 februarie 303, dupa cum ne spun istoricii), totusi guvernatorul Dobrogei, Latronianus – „dux perfectissimus”, ducele Scythiei – alege sa comande executarea lor. În schimb, recentul convertit Vigilantius, localnic din Halmyris, magistrat roman, judecător, unul dintre anchetatorii Sfinţilor, ajunge sa alcătuiasca el insusi, cel mai probabil, cu propria sa mana, Actul martiric al Sfinţilor, dincolo de comanda primita:

Fiind aruncaţi în temniţă, petrecusera toată noaptea cântănd psalmi şi rostind rugăciuni. Au hotărât amandoi, deci, ca, la interogatoriul ce li se va lua, să nu răspundă decât prin cuvintele:

“Suntem creştini, acesta ne este numele; nu suntem altceva decât slujitori ai adevăratului Dumnezeu”.

Si, auzind Vigiliantius mărturia repetată:

„Suntem creştini, o, tirane! Facă-se cu noi voia Dumnezeului nostru!”, a celor doi Sfinţi înaintea lui Latronianus, a rostit-o şi el, impresionat si de-a dreptul obsedat, vreme de trei zile. Astfel că în ziua a patra, Vigilantius ajunge sa strige în auzul tuturor: „Eu sunt creştin, o, tirane Latronianus! Facă-se cu mine voia lui Dumnezeu!”. După care, mergând la Sfinţii Epictet şi Astion din închisoare, s-a botezat cu toată casa lui. (Acta Sanctorum)

Si era într-o zi de 8 iulie… Epictet avea pe atunci aproape 60 de ani, iar Astion către 35…

Astazi, la noua manastire aflata inca in constructie, prin gura Parintelui staret Iov, rasuna din nou, exact pe locul osândei lor, prin mare minune a lui Dumnezeu, marea rugaciune pe care acestia o rostisera la momentul sosirii clipei muceniciei prin decapitare, intr-un singur glas:

“Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, lăudat şi preaslăvit în toate veacurile, pentru că prin Tine s-a făcut cu noi voinţa Ta, nu cea omenească.

Tu eşti Cel Care înveţi pe cei ce cred în Tine să facă voinţa Ta şi să vestească în toate timpurile minunile Tale, pentru că Duhul Tău Sfânt conduce pe fiecare la bine, după gândul şi după voinţa Ta.

Tu eşti Cel Care ai condus întotdeauna pe Avraam după voinţa Ta, l-ai sfinţit pe Isaac şi ai luptat cu Iacov, punându-i nume nou, Israel, (…)Care ne-ai adus în această patrie, pe noi smeriţii şi păcătoşii slujitori ai Tăi, ca să vestim şi să propovăduim învăţătura Evangheliei Tale acelora care locuiesc în ea, Care eşti Cârmaciul şi Învăţătorul nostru şi Bun Luminător întru toate, Care totdeauna, până în acest ceas, ne-ai cârmuit după voinţa Ta.

Te rugăm, Doamne, să trimiţi pe sfinţii Tăi îngeri să ne libereze şi să ne apere de puterea vrăjmaşilor şi să ne conducă biruitori şi triumfători prin harul Tău, până la tronul măririi Tale; iar pe bărbaţii acestei regiuni şi cetăţi, păstrează-i în frica Ta, ocroteşte-i în milostivirea Ta, păzeşte-i în bunătatea Ta, cârmuieşte-i după voia Ta.

Binecuvintează-le copiii, mici şi mari, şi, pentru cinstea pe care ne-au dat-o pentru sfânt numele Tău, răsplăteşte-i cu fericirea veşnică.

Dă-ne încrederea ca, ori de câte ori ne rugăm măririi Tale dumnezeieşti, să ne îndeplineşti cererile rugăciunilor noastre întru cele bune. Şi acum Te rugăm, Doamne, ia-ne în mâinile Tale cele veşnice şi du-ne în Ierusalimul cel ceresc, care este mama tuturor sfinţilor, a cărui lumină şi al cărui logodnic eşti Tu Însuţi: întemeietor şi făcător, pentru ca, împreună cu Îngerii şi Arhanghelii, cu Sfinţii Părinţi, Patriarhi, Profeţi, Apostoli, Martiri şi Mărturisitori, neîncetat să lăudăm şi să preaslăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor.”

Au zis acestea, stând cu faţa spre răsărit, cu mâinile întinse şi cu ochii îndreptaţi spre cer [https://lacasuriortodoxe.ro/turism-pelerinaje/23759-descoperirea-cetatii-hristipolis-cu-ziduri-si-strazi-turnate-complet-din-aur.html] . Iar mulţimea care era de faţă a răspuns: „Amin.”

Vino si tu pe 8 iulie, la basilica veche, cripta si noua constructie. Viziteaza Manastirea cetatii Halmyris, in Delta Dunarii (click aici) [https://lacasuriortodoxe.ro/turism-pelerinaje/23726-mare-sarbatoare-in-delta-dunarii-8-iulie-invitatie.html] , la zi de mare sarbatoare, acolo unde se afla moastele intregi ale celor doi mari sfinti – cele mai vechi sfinte moaste descoperite vreodata la noi in tara – si acolo unde se aude inca, zilnic, rugaciunea rostita direct din gurile sfintilor nostri.

Pe Epictet, preotul cel preaînţelept şi pe Astion, ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi să-i lăudăm, că aceştia, de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon fiind, împreună au binevestit Evanghelia lui Hristos, şi întru adevăr, după Andrei cel întâi chemat, apostoli ai Dobrogei [https://lacasuriortodoxe.ro/comunicate/23755-apostoli-ai-dobrogei-dupa-sfantul-andrei-credinciosii-le-au-luat-moastele-le-au-pus-intr-o-cripta-si-s-au-apucat-de-o-noua-biserica.html] s-au arătat: pe bolnavi tămăduind, demonii gonind, au strălucit cu minunile şi cu puterea cuvântului, pentru care şi chinuri au răbdat de la chinuitori, şi bine încununându-se, pururea se roagă pentru sufletele noastre. Bucuraţi-vă, Sfinţilor Epictet şi Astion, doctorilor fără de arginţi şi mucenici ai lui Hristos! (Lăcașuri Ortodoxe)