PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI – Raspuns la provocarile de astazi

“Patriarhiĭ șefĭ aĭ bisericiĭ ortodoxe îs cincĭ: unu la Constantinopole (cel maĭ însemnat) și cîte unu la Efes, Antiohia, Ĭerusalim și Alexandria. Astăzĭ aŭ și Româniĭ un patriarh în Bucureștĭ, Sîrbiĭ unu la Carloviț și Armeniĭ unu la Constantinopole” – nota, in anul 1939, August Scriban, fost lingvist român, licențiat în filologie și cu doctorat obtinut in Germania, în “Dictionaru Limbii Romanesti” de pe atunci.

PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI – raspuns la provocarile de astaziPasajul de mai sus apărea publicat de “Editura Institu de Arte Grafice ‘Presa Buna’, în Iasi, folosind un sistem ortografic-fonetic astăzi neobisnuit, pe care-l inventase însuși Scriban (motiv pentru care, in randurile de mai sus, apar semnele ŭ și ĭ , si, peste asta, articolul hotărât lipseste cu desavarsire).

Acelasi lingvist, nu omitea sa ne aminteasca, in introducerea sa, modul prin care “Patriarhul” traversase, mai intai, intregul Vechi Testament, căci: “După Geneză, de la crearea lumiĭ pînă la diluviŭ aŭ fost zece patriarhĭ, dintre care principaliĭ aŭ fost: Adam, Sit, Enos, Matusalem și Noe”.

Iar “eĭ credeaŭ în unitatea luĭ Dumnezeŭ, în crearea lumiĭ, în căderea omuluĭ, în venirea Mîntuitoruluĭ și observaŭ principalele poruncĭ ale Decaloguluĭ”…

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE – un titlu vrednic de cinstire si… aproape 10 aniAstazi, in Biserica Ortodoxa, exista mult mai multi Patriarhi… Si tot astfel, de la conducătorii ereditari ai poporului evreu de dinainte de Moise (Avraam, Isac, Iacov, și cei 12 fii ai lui Iacov), titlul de Patriarh ajunge sa fie acordat celui mai mare rang din ierarhia unora dintre Bisericile Ortodoxe autocefale, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române fiind întâiul stătător între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, primind si purtand ca semn distinctiv două engolpioane, o cruce, culion, camilafcă cu cruce și veșminte cu totul albe…

Iar in randul acestor sfinte nume, astazi, se inscrie si numele Patriarhului Daniel, parcurgand direct, prin sirul a parca nenumarate generatii de oameni, succesiunea Patriarhilor Miron (Cristea – 1925-1939), Nicodim (Munteanu – 1939-1948), Iustinian ( Marina – 1948-1977), Iustin (Moisescu – 1977-1986) si Teoctist (Arăpașu – 1986-2007).

Traind ‘datoria’ de a cinsti titlul primit, asemenea inaintasilor sai atat din Vechiul, cat si din Noul Testament – a caror venerare sta din capul locului la baza faptelor si invataturilor sale – printr-o adaptare extraordinar de pretentioasa la conditiile actuale, traversand perioade cu schimbari atat de radicale politice si de mentalitate, Patriarhul nostru, ales cu aproape 10 ani in urma, reprezinta persoana ghidata de Duhul Sfant, care trebuie sa implineasca ambele componente ale rangului pe care titlul sau il repezinta – derivand din “πατριάρχης” (patriarhes)-ul grecesc si menit sa imbine mai multe calitati, simultan: de “șef sau tată al unei familii” cu pretentia de slujire a (πατριά) patriei si neamului dat lui spre mantuire, drept marea sa “familie”, si de “conducator” (āρχειν/arhein) al acestei familii.

PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI – Raspuns la provocarile de astaziSi poate ca, de pe aceasta pozitie greu incercata, devine si mai lesne de inteles de ce, astazi, intr-o societate atat de puternic auto-secularizanta prin influente externe de tot felul, persoana Patriarhului Romaniei ajunge sa fie destul de des in centrul atentiei tuturor: atat a celor dispusi sa puna umarul la lucrarea la care cheama Hristos, cat si a celor pentru care aceasta lucrare si exercitarea autoritatii din slujirea cea mai mare a lui Hristos – aplicata celui vazut ca “pater familias” pentru aceasta familie extinsa – devine una de-a dreptul incomoda.

Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: “Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei”. (Sfânta Evanghelie după Matei 26, 31)

Contextul actual al vietuirii rupte – de bunavoie – de randuiala mostenita si inteleapta, dumnezeiasca, a Parintilor nostri, in mod cert nu reprezinta un mediu adecvat si propice pentru ca implinirile la care, in misiunea sa, Patriarhul Daniel visa la vremea chemarii sale, sa devina prea repede realitate. Insă marea parte din aceasta vină ne revine nouă, membrilor acestei… familii extinse.

Văzandu-se nevoit sa depaseasca provocarile la care lumea laica il supune dupa bunul sau plac, invidiat de dusmanii bunatatii, Patriarhul Romaniei devine cel obligat de toti sa raspunda brusc pentru toate. Chemat prea deseori sa dea seama pentru pozitia sa in fata unor accidente provocate de neascultarea generala a altora, tras la raspundere adesea pentru neimplinirile societatii rezultate din greselile repetate ale clasei politice, sau invinuit pentru marturisirea fireasca a unor termeni carora anormalitatea incerca sa le schimbe astazi sensul, activitatea sa de ctitor si de pastor al propriei Biserici nu poate fi decat ingreunata. Dincolo de toate acestea, insa, rezultatele ultimului deceniu, de cand Patriarhul Daniel se afla in conducerea Bisericii Romane, au reusit sa uimeasca pana si societatea ateista inversunata.

PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI – Raspuns la provocarile de astazi”10. Cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră!

11. Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului;

12. Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi”. (Faptele Sfinţilor Apostoli 4, 10)

Intr-un timp in care liderii politici abia reusesc sa isi mai faca auzite vocile in arena mondiala, strategia pe care Biserica Ortodoxa Romana, daruita cu Har, a adoptat-o in acesti ultimi zece ani, pare sa reprezinte un model pe care majoritatea laica nu are cum sa nu-l aprecieze, in prezent aceasta dintai reusind sa ocupe un rol deosebit de important in sanul comunitatii ortodoxe globale.

Inconjurata de tari in care propriile Biserici Ortodoxe aveau sa cunoasca, din pacate, mari scindari in interiorul lor, in cele mai multe dintre cazuri, iscate de disensiuni politice – interne si externe – Biserica Ortodoxa Romana a continuat si continua, din ce in ce mai mult, sa reprezinte un punct de echilibru pe care doar Puterea Divina ar fi putut in mod clar sa-l gestioneze, iar prin deschiderea si viziunea personala a Patriarhului sa-Si spuna cuvantul.

Prezenta matura si unitara, bineasezata a Bisericii Ortodoxe Romane la Sfantul si Marele Sinod din Creta, solutiile, propunerile dar mai ales atitudinile clare si mature cu care a mediat in anumite cazuri in care s-au iscat disensiuni, au reprezentat, astfel, o marturie clara a acestei situatii de stabilitate de mult prea multi invidiata (singura Biserica Ortodoxa locala in care glasurile ierarhilor au sustinut, la unison, o pozitie comuna, a fost Biserica Ortodoxa Romana!), justificand inca o data, in cazul in care ar mai fi fost nevoie, faptul ca ridicarea unei catedrale care sa ne reprezinte neamul, de mult timp asteptata, a devenit astazi o necesitate, asemenea unui Altar central de Jertfa – mai mult decat ca amplasament geografic – in sanul Ortodoxiei Rasaritene, ridicat intr-o lume ortodoxa a carui sit romanesc a fost stropit cu atat de mult sange, de martirii stramosi si mari inaintasi ai nostri, in apararea Evangheliei lui Hristos.

PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI – la 66 de ani, si dupa… aproape 10 aniExact aceasta stabilitate, astazi, devine tinta inversunatilor dusmani, dinauntrul si din afara Bisericii, dinauntrul si din afara granitelor tarii, care viclenesc impotriva scumpei Mirese a lui Hristos, iar pentru efectele pe care acestia reusesc din cand in cand, din pacate, sa le aiba intr-o oarecare masura asupra lucrarii in care, din calitatea sa de Patriarh, Prefericiutul Daniel este implicat alaturi de toti ceilalti Ierarhi, o raspundere mare avem noi.

Cu toate acestea, binecufundat în ordinea Bisericii, conștient de istoria acesteia și conștient de rolul responsabilității derivate din arhiereasca Sa pastorire, in straduinta de a progresa in primul rand in dezvoltarea sa duhovniceasca, acest Patriarh plăteste in mod sigur – nefiind pentru prima data in istoria noastra – sub ochii tuturor, un preț parca deja prea mare, înconjurat frecvent de “conspirații” și de “discutii” care nu urmaresc altceva decat oprirea acestei incantatoare reforme.17. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu ameninţare să nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om.

18. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus.

19. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.

20. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit.

21. Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse. (Faptele Sfinţilor Apostoli, 4)

Iar noi, obisnuiti prea deseori sa ne folosim de tacere exact atunci cand nu o cautam ca pe o virtute, permitem oricarei voci sa se lase auzita si sa aiba efect asupra parintilor nostri si a credintei noastre, din postura de spectatori pe care o acceptam cu atat de mare usurinta.

Numai ca, peste toate acestea, calea pe care Patriarhul nostru vadeste ca o urmeaza, ne demonstreaza de fiecare data ca dependența sa totală de Dumnezeu și credința sa puternică în grija pe care o poarta Dumnezeu pastorilor si Bisericii Sale raman cele mai importante cai de a face față acestor intentionate provocari, înrădăcinat puternic în credința strămoșilor sai, puternic în speranța în Dumnezeu si gata de aparare a Crezului Bisericii sale, fără severitate și, deopotriva, fara vreo urma de laxism.

PATRIARHUL DANIEL AL ROMANIEI – la 66 de ani, si dupa… aproape 10 ani “Astăzĭ aŭ și Româniĭ un patriarh în Bucureștĭ…”

Acum, Preafericitul Părinte Daniel, la aproape zece ani de la întronizarea sa – ce se vor implini pe 30.09.2017, dar mai aproape de atat!, maine, in 22 iulie, la împlinirea frumoasei vârste de 66 de ani – face cinste României Ortodoxe, Ortodoxiei în general, pentru felul în care reuşeşte să atenueze şi să modereze conflictele generate de discrepanțele inerente între generații, culturi sau credințe diferite, pentru felul în care reuşeşte să gestioneze în spirit crestin-ortodox relațiile cu Bisericile Ortodoxe surori sau celelalte confesiuni, pentru relațiile cooperante, stabile dar hotărâte cu statul laic român, pentru felul în care reuşeşte să se ocupe de nevoile românilor de peste graniță [https://lacasuriortodoxe.ro/turism-pelerinaje/23785-bor-detine-majoritatea-parohiilor-ortodoxe-din-franta.html] , pentru felul în care aduce Biserica în era tehnologiei moderne, pentru felul în care se luptă cu îndârjire în salvarea unei educaţii care să formeze tinerele generații în spirit ortodox, moral şi etic, prin orele de religie şi activitățile din jurul Bisericii, pentru eforturile pe care le face in salvarea efectiva a familiei… sale – atat de extinse, traditionale şi, nu în ultimul rând… pentru eforturile si rugăciunile pe care le face pentru noi toti, cei din aceasta “familie” sau “patrie” a Sa, însemnând cu binecuvântările sale, monahale, dar întrutotul Arhieresti, creştetele noastre prea putin smerite si prea mult intinate de pacate.

ÎNTRU MULŢI ANI, STĂPÂNE!(KSLCatalin / Ing. Catalin Ion – Presedintele Asociatiei Lacasuri Ortodoxe)