Complexele, frustrările, prejudecăţile, blazarea, plictiseala, ratarea, lipsa de orizont, infatuarea, autosuficienţa, fuga din sine, balansarea între job şi distracţie într-un perpetuu nonsens existenţial şi alţi asemenea viermi neadormiţi se găsesc, din nefericire, în sufletele celor care ÎŞI REFUZĂ curiozitatea de a se întreba “ce-o fi cu Ortodoxia asta?” în care s-au născut.
Măcar britanicii au scuză pentru lipsa lor de curiozitate faptul că nu mai pot să se mire de încă o ciudăţenie din multele care se petrec în ţara lor. Oricine poate face orice în UK, atâta vreme cât respectă legile, așadar inclusiv să umble cu icoane prin locuri publice.
(..continuare…)
(foto) Biserica din Edinburgh
În Biserica Ortodoxă găseşti tinereţea adevărată, nu marea de zâmbete clonate ale evangheliştilor, nici ipocrizia iezuită (cântecele, predici-concert, festivaluri, excursii, liturghii scurt-metraj de 30 min) de la papistaşi…
Ceea ce vreau să mărturisesc este că – după 13 ţări prin care m-a purtat Domnul, în care am văzut și vorbit cu sute de oameni (miniştri, militari, ambasadori, profesori universitari, oameni de afaceri, vânzători, taximetrişti, artişti, agricultori, elevi și studenţi, think-tankişti la modă, creştini de toate denominaţiunile, musulmani, albi, negri, asiatici, tineri, vârstnici, bogătani, şomeri etc) – oameni mai vii decât în Biserica Ortodoxă eu nu am cunoscut! Pentru articolul integral, dati click aici:
Si, nu ma indur sa uit: “N-or fi deloc perfecţi (sfinţi) tinerii aceştia care mă uimesc pe mine, dar măcar poartă convingerea că există un sens al existenţei (Iisus Hristos).”
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
