AUTOCEFALIE – Ucraina, dezamagita. Nu vor mai fi acordate vreodata autocefalii in lume…

Biserica Ortodoxă din Ucraina, la fel ca oricare alta, nu va primi statutul de autocefalie, aceasta este poziția Patriarhiei Ecumenice, potrivit președintelui Fondului Internațional al Unității Popoarelor Ortodoxe, Valeri Alexeiev. Aceasta este concluzia la care expertul a ajuns, in urma contactelor sale cu liderii de la Constantinopol.

„Nu vor mai aparea niciodată autocefalii in lume, aceasta este poziția fermă a lumii grecești. Este clar că ceea ce vor sa obtina autoritățile de la Kiev, nu vor primi niciodata” – a declarat Alexeiev, la conferința de presă care a avut loc la Berlin, dupa incheierea celei de-a 23-a Conferințe Internaționale “Valori și interese într-o lume în schimbare: o abordare creștină”.Președintele Fondului a mai spus, de asemenea, că el a intreprins contacte regulate cu Patriarhul Bartolomeu, care a recunoscut acest lucru, intre altele, anul trecut, la reședința sa din Fanar.„Ei au recunoscut, in general, cu mare dificultate autocefaliile postbelice – confirmarea Bisericii autocefale din Bulgaria, recunoașterea noilor autocefalii din Polonia, Cehoslovacia, Albania, care nu ar fi existat niciodata. Aceste Biserici au fost create în Europa, după Război, acolo unde influența Uniunii Sovietice era foarte mare. Eu vă spun intr-o maniera cat se poate de responsabila, incat sa înțelegeți: nu va exista nicio autocefalie, deși ei pot promite multe, jucandu-se cu acordarea autocefaliei”, a asigurat președintele Fondului.

În acest sens, el a comunicat că, din partea Constantinopolului, „un fel de răspuns asimetric va fi emis, este în curs de pregătire“, cu privire la recursul Parlamentului Ucrainean [catre Constantinopol, pentru acordarea autocefaliei Bisericii din Ucraina, vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe]. În general, Alexeiev a recunoscut că Biserica Ortodoxă Ucraineană, în condițiile actuale, se bucură de libertatea maximă pe care o poate avea, ca parte a „plinătatii unei Biserici auto-administrate“.

„Este, de fapt, în general, o Biserică independentă”, a mai declarat Alexeiyev, adăugând că, în cazul intrarii sub jurisdictia Constantinopolului, Biserica Ortodoxă a Ucrainei nu ar mai avea o astfel de libertate. „In Patriarhia Ecumenică, există două autonomii formale, cea a Bisericii Finlandei și semi-autonomia Bisericii din Creta. Dar, de fapt, acolo nu exista nicio autonomie – este o structură rigidă, centralizata pe Fanar. Toate problemele minore sau chiar viața economică, trebuie recunoscute de către Fanar”, remarca Alexeiev.

Acesta a reamintit că politica orientată spre „castigarea autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană“ se desfășoară în mod constant în Ucraina, inca din timpul primului Președinte, Leonid Kraciuc.

Astăzi, de asemenea, potrivit expertului, „problema este exploatata în legătură cu unele speculații ale unui mare joc geopolitic, în care se incearca atragerea unor jucători la nivel mondial importanti, în primul rând SUA“.

Vizavi de acordarea autocefaliilor Bisericilor din tarile amintite mai sus, trebuie sa facem urmatoarele precizari, rezumand fiecare caz, dupa cum urmeaza:

BISERICA ORTODOXA BULGARA:

Poporul bulgar a întâmpinat mari dificultăți cauzate de turci si de ierarhia fanariota (mai toate episcopile erau ocupate de greci) – in scoli se preda preponderent limba greacă. Călugărul Paisie, venit in Bulgaria (1762) din Mănăstirea atonita Hilandar, a fost cel care avea sa dea incredere poporului bulgar, acesta raspandind in tara o carte pe care o realizase strangand laolalta date legate de istoria Bisericii sale (din Athos si strainatate), el afirmand:“Sârbii și grecii… ne batjocoresc spunând că noi n-avem istorie”. “De aceea m-am nevoit, vreme de doi ani, să adun de pretutindeni pe unde am putut tot ce se știe despre neamul și limba noastră. Citiți și cunoașteți, iubiți cititori, ca să nu mai fiți batjocoriți și huliți de alte neamuri și limbi”.Biserica Ortodoxa Romana a ajutat, de asemenea, la renasterea tarii, prin diaconul Vasil Levski, prin faptul ca la Ramnicu Valcea s-au tiparit carti bisericesti in limba neo-bulgara, iar mirenii romani, tot pe atunci, le publicau Alfabetul (Brasov, 1824) etc.Bulgarii alunga episcopii greci și închid școliile grecesti, dupa ce prin influența lor culturală, grecii au vrut să țină Bulgaria sub control, mai ales din punct de vedere bisericesc – bulgarii ajungand chiar sa se planga sultanului. Conflicte bisericești între bulgari și greci au avut loc în 1836 la Stara Zagora și în 1838 la Târnovo, lupta bulgarilor fiind condusă de învățatul călugăr Neofit al Mânăstirii Rila. La interventia sultanului si a rusilor, autocefalia Bulgariei incepe sa se profileze, iar pe 12 martie 1870, Poarta acorda dreptul la independenta bisericeasca.Abandonați de Patriarhia Ecumenică, Biserica Rusa intervine în ajutorarea Bisericii Bulgare, care ii va oferi timp de 40 de ani Sfantul Mir, după care în 1945 au intervenit românii și sarbii, Biserica Ortodoxă Bulgară devenind autocefală. Partidul comunist se afla la putere. În 10 mai 1953, Biserica Ortodoxă Bulgară a fost desemnată Patriarhie, fiind recunoscuta si de Patriarhul ecumenic Atenagoras I, dar cu 8 ani mai tarziu.

BISERICA ORTODOXA POLONEZA

Până în secolul XVII-lea, sudul și vestul țării erau catolice, iar nordul și răsăritul ortodoxe. După împărțirea Poloniei, vestul și sudul se aflau sub Prusia și Imperiul Austro-Ungar, răsăritul sub Rusia. Ortodocsii polonezi se aflau sub Patriarhia Rusa. După Primul Război Mondial, regimul politic local urmarind separare de Biserica Rusă, convoaca un Sinod (1922) si proclama autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze, confirmată de Patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea (1924), bineinteles nerecunoscuta de Patriarhia Moscovei (care a privit-o ca pe un amestec în treburile interne).Episcopii raman de proveniență rusă, iar credincioșii 2/3 ucraineni – episcopii ruși refuzand numirea și hirotonirea de episcopi ucraineni și interzicand folosirea limbii ucrainene la Sfanta Liturghie.In Al Doilea Razboi Mondial, credincioșii din rasaritul ocupat de rusi revin sub Patriarhia Moscovei, iar cei de sub germani raman autonomi. Preiau puterea comunistii, iar in 1948 liderul Bsiericii Poloniei este indepartat iar Patriarhia Moscovei declară autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze, anuland autocefalia acordată de către Patriarhul Constantinopolului în 1924. In 1951, Moscova numește in frunte un mitropolit din Ucraina.

BISERICA ORTODOXA CEHA SI SLOVACA

Se afla pe locul in care Sfinții frați Chiril și Metodie și-au început misiunea printre slavi, introducand randuiala slujirii in slavona. In 885, Papa Ștefan V distruge tot ce realizasera fratii sfinti, obligandu-i pe cei ce-i urmaseră sa părăsească Cehia.In Slovacia, Ortodoxia a supraviețuit datorită influenței Rusiei Kievene, până la unirea cu Roma instituită de curtea vieneză.După Primului Război Mondial, dispar restrictiile impuse Ortodoxiei, iar majoritatea credinciosilor (care acum erau catolici) revin la Biserica Ortodoxă a Serbiei, de care apartinusera inainte. Ulterior, Episcopul sfant nou mucenic Gorazd fixeaza bazele Bisericii Ortodoxe în zona.In cel de-Al Doilea Razboi Mondial, naziștii interzic Biserica Ortodoxă în Boemia și Moravia, intrucat credinciosii ajutasera rezistenta ceha.Pe 9 decembrie 1951, Patriarhul Moscovei acorda autocefalia Bisericii Ortodoxe a Cehoslovaciei – nerecunoscută de Constantinopol, care o considera autonoma sub autoritatea sa. Patriarhul Constantinopolului acorda, ulterior, autocefalia, pe 27 august 1998.

BISERICA ORTODOXA ALBANEZA

Functioneaza pe un teritoriu care s-a aflat la granița dintre Biserica Greacă și cea Latină. Dupa Marea Schismă din 1054, apar ierarhii bisericești paralele: cu nordul administrat de Venetia, iar sudul de Biserica Greaca. Urmeaza cucerirea Albaniei de Imperiul Otoman, musulmanii devenind majoritari si subordonand toate episcopiile ortodoxe la Arhiepiscopia autocefala de Ohrid, protejată de musulmani. In 1766, sultanul retrage autocefalia Arhiepiscopiei din Ohrid, iar ortodocșii albanezi revin sub Patriarhia Ecumenica.In 1912 Albania devine independenta, ca urmare a miscarii musulmanilor și catolicilor care nu mai voiau sub Imperiul Otoman, mulți ortodocși dorind alipirea sudului, de Grecia.In secolul XX, primele încercări de organizare a unei Biserici autonome Albaneze au fost făcute de către emigranții albanezi din SUA, care se simțeau asupriți de conducerea bisericească: Biserica Ortodoxa Albaneza din America devine eparhie de sine stătătoare a Patriarhiei Ecumenice.Dupa Primul Razboi Mondial, nationalistii prind curaj, dar autocefalia e respinsa de Patriarhii ecumenici Grigorie al VII-lea și Constantin al VI-lea. Însa, in 1921 cei patru episcopi ortodocși greci ai țării au fost expulzați din Albania și s-a refuzat de acum, oficial, folosirea limbii grecești în cultul divin, introducandu-se limba albaneza.În 1929, Biserica Ortodoxă din Albania s-a declarat autocefală. Ca urmare, Patriarhia Ecumenica ii suspenda pe toți episcopii albanezi autocefali, insa pentru aceasta multi preoți greci și reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice ajung sa fie expulzați din Albania. Abia în 1937, prin Patriarhul Veniamin, independența i-a fost recunoscută.După ce comuniștii au preluat puterea în 1944, Biserica Ortodoxă din Albania devine țintă a represiunilor, fiind arestat Arhiepiscopul Kristofor Kisi (1949), si pus in loc Paisios Vodica, drept întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Albania – nerecunoscut de Patriarhia Ecumenică (care a considerat manevra un amestec in treburile Bisericii), decât în 1958 (cand a murit Arhiepiscopul arestat).Albania a fost declarat stat ateu în 1967, instituțiile bisericești fuseseră deja distruse de prigoana comunistă. În 1967 au fost închise ultimele biserici, iar ultimii preoți încă nearestați au fost închiși. Orice activitate religioasă a fost declarată ilegală. Persecuțiile au încetat odată cu prăbușirea comunistilor, în toamna anului 1990. De atunci se pot celebra din nou slujbe în spațiul public.Revigorarea Bisericii Ortodoxe din Albania de azi a început cu venirea la conducere a Episcopului grec Anastasios de Nairobi (iulie 1991), ca trimis al Patriarhiei Ecumenice (episcopi albanezi nu mai existau, decat foarte batrani). Ulterior au mai luat nastere cateva tensiuni de ordin politic, în interiorul Bisericii Ortodoxe Albaneze, deoarece toate eparhiile albaneze aveau în fruntea lor cate un episcop grec, dar situatia s-a rezolvat cu aprobarea Patriarhiei de Constantinopol – 2 episcopi greci s-au retras, iar 2 albanezi au fost hirotoniți in loc. În noiembrie 1998, Biserica Ortodoxă din Albania a fost vizitată oficial pentru prima oară de Patriarhul ecumenic Bartolomeu.Un articol (si analiza) de: KSLCatalin, pentru Lăcașuri Ortodoxe