PS Ambrozie: Dupa 6 saptamani de post, iata-ne la poarta Ierusalimului duhovnicesc…

Monday 10 april 2017

Iubiţi credincioşi,

După şase săptămâni de post, am ajuns la poarta Ierusalimului duhovnicesc, pe care îl reprezintă Săptămâna Patimilor. Este o săptămână în care avem şansa să ne pregătim sufleteşte mai mult decât de obicei pentru a primi bucuria Învierii Domnului.

Ziua de 9 aprilie, este Duminica în care sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim. Odinioară, ramuri de finic şi strigăte de slavă au întâmpinat venirea Domnului Iisus Hristos în cetatea sfântă. Mulţimile ieşiseră înaintea unui împărat biruitor. Văzuseră un făcător de minuni şi îl cinsteau acum ca pe un împărat. Să ne amintim că şi după înmulţirea pâinilor, când Iisus a săturat cu cinci pâini şi doi peşti cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii, mulţimile au vrut să-L facă rege. Atunci Mântuitorul S-a ascuns de ei, iar acum întâmpină euforia oamenilor cu smerenia Sa, venind călare pe un mânz de asin, pentru a împlini cuvintele profeţilor.

Iisus nu a venit ca un uzurpator al puterii lumeşti, ci pentru a le deschide oamenilor porţile Împărăţiei cerurilor. Dar nici mulţimile, care peste câteva zile îi vor cere moartea, dezamăgite într-un fel în aşteptarea lor, nici fariseii, care s-au tulburat şi căutau să-L omoare, nici măcar ucenicii care, deşi auzeau cuvintele profeţilor şi vedeau cu ochii lor lucrarea lui Dumnezeu, nu au înţeles că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său ca împărat lumesc, ci ca tămăduitor ceresc.

Spusese profetul Zaharia: „Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9). Profetul Isaia, văzând în duh mântuirea pe care Dumnezeu a pregătit-o poporului, striga: „Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine!” (Isaia 62, 11).

Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu, Isaia întreba: „Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale Celui Ce culege la vie?” (Isaia 63, 1). Profetul închipuia, prin veşmintele înroşite ale Celui Ce vine, jertfa Fiului lui Dumnezeu, căci Iisus intră în Ierusalim ca un miel de jertfă, pregătit pentru a fi sacrificat.

În Betania, Domnul primise ungerea cu mir de nard curat, despre care a spus că este „pentru ziua îngropării Sale”. Iisus intra, aşadar, în cetatea sfântă pregătit pentru moarte, dar înveşmântat în mireasma învierii. Înviindu-l pe Lazăr, aşa cum, odinioară, îi înviase pe fiica lui Iair şi pe fiul văduvei din Nain, Iisus a dat omenirii arvuna învierii pe care avea să o pecetluiască prin propria Sa ridicare din morţi.

Pentru cei ce ne aflam in aceasta zi în Biserică, este un prilej minunat de a sărbători Intrarea Domnului în Ierusalim. Hristos Domnul a intrat atunci în Ierusalim avându-l pe Dreptul Lazăr drept mărturie că stricăciunea trupului va fi biruită. Prin Moartea, Învierea şi Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a împlinit pentru veşnicie această făgăduinţă, iar sfinţii dăruiţi nouă de Dumnezeu de atunci şi până în veacul de acum, sunt roadele acestei biruinţe. Este biruinţa pe care Domnul ne-a pregătit-o şi nouă la sfârşitul veacurilor, când vom învia pentru a primi răsplata iubirii noastre pentru Dumnezeu şi râvnei de a rămâne pururea cu El.

În unele părţi ale creştinătăţii, rânduiala slujbelor face ca praznicele sfinţilor, dacă se întâmplă să fie în Săptămâna Patimilor, să fie amânate, serbându-se în Săptămâna Luminată. Astfel, între Sâmbăta lui Lazăr şi următorul praznic al unui sfânt se află muntele Golgotei, piscul cel mai înalt al mântuirii. Urcând spre acest pisc, Fiul lui Dumnezeu a împlinit cea mai adâncă pogorâre, ascunzându-şi slava dumnezeiască sub chipul robului, până şi acesta desfigurat de osândirea, cruzimea şi batjocura oamenilor, răpus de suferinţă şi înghiţit de întunericul unui mormânt. Din înălţimea cerului şi până în străfundul iadului, străbătând vremelnicia şi stricăciunea firii omeneşti, Hristos a arătat măsura iubirii dumnezeieşti, singura capabilă să distingă în întunericul morţii chipurile oamenilor înghiţiţi de infern.

Înviind a treia zi din mormânt, Hristos a biruit stricăciunea, răspândind Lumina Învierii Sale asupra întregii lumi. Prin această lumină s-au izbăvit drepţii Vechiului Testament, fiind scoşi din umbra morţii şi prin ea strălucesc toţi sfinţii Noului Testament. Ei sunt aceia care, prin viaţa lor de smerenie, de credinţă, de răbdare, de nevoinţă şi petrecere pururea pe căile Domnului şi-au luat crucea şi au urcat împreună cu Hristos muntele Golgotei, „răstingnindu-şi trupul împreună cu patimile şi poftele” (Galateni 5, 24), din dragoste de Dumnezeu şi de semeni.

Iisus Hristos a intrat în Ierusalim purtând cu Sine credinţa drepţilor Vechiului Testament şi împlinind făgăduinţele făcute proorocilor, pentru ca dinspre Ierusalim să reverse mântuirea peste lumea întreagă.

Prin lucrarea Duhului Sfânt în fiecare neam care a primit cuvântul Evangheliei, a ridicat Dumnezeu sfinţi care să fie martori, călăuze şi mijlocitori în ceruri pentru toţi oamenii. Aşa sunt sfinţii, pe care Dumnezeu i-a ridicat ca pe nişte stâlpi duhovniceşti ai neamului nostru, care înalţă până la cer rugăciunile noastre şi prin care Dumnezeu pogoară peste noi minunatele Sale binecuvântări.

Având înainte pilda tuturor sfinţilor, în această săptămână să-I aducem şi noi Domnului ostenelile şi rugăciunile noastre, ca un mir de mult preţ, prin care să ne facem şi noi părtaşi patimirilor Sale pentru a ne îngropa şi a învia împreună cu Hristos.

Amin!PS PĂRINTE EPISCOP DR. AMBROZIE AL GIURGIULUI [https://lacasuriortodoxe.ro/alter-news/23538-11-ani-de-la-intronizarea-ps-parinte-ambrozie-ca-episcop-al-giurgiului.html]