LACRIMA – Simtire din Paresimi (o metanie, de KSLCatalin)

LACRIMA – Simtire din Paresimi

Aflat in post,

Incep sa cuget la crucea mea;

n-o vad! (nimic fiind

pe langa-Aceea spre care nu ma pot uita).

Incerc aceasta teama-ntruna,

cand gandul libertatea-si ia

de-a O vedea pe-Aceea, Una,

pe care Domnul tuturor statea.

Doar ce cutez a ridica privirea

spre punctul cel de sus al Ei,

observ ca nicidecum un punct,

ci infinitul

se varsa peste celelalte trei.

Mai bine spus, e Tatal

ce ocroteste Crucea.

El Il primeste pe Iisus,

pe Fiul Sau Cel rastignit in lume

de catre fiii Sai – necredincios apus.

Putina mea credinta-mi spune:

– Ridica-ti ochii!… Cu curaj!

Faptura-mi insa, nerabdand lumina,

elibereaz-o lacrima, sa-mi curga pe obraji.

Este normal, ca din lumina

privind in jur, sa simt doar nor;

si-n plus:

sa-L vad pe Soarele Luminii?

Chiar de-as fi OM,

e orbitor.

Incerc atunci timid,

sa caut o cararuie, undeva,

pe unde sa-mi cobor privirea mai spre pamant;

De n-as mai lacrima…

Dar ma-ntalnesc mai jos, pe Cruce,

cu Dumnezeu Cel rastignit.

Insa cu Duhul Sau Cel Sfant,

Acum,

Lumina se-mplineste Intreit.

Zadarnic sper sa-mi fie pleoapa

d e s p a r t i t o r de Infinit;

vreau sa-ncetez a lacrima.

Degeaba,

cand Insumi drept piron –

L-am pironit.

Mainile Lui imbratiseaza

Intreaga lume-n fata Sa,

si inteleg c-aceasta cruce (nu cea din spate!)

este cea mai grea.

Sub El fiind, observ, cum pana

si umbra Crucii Lui mai incerca,

culcata pe pamant,

sa-L usureze

de sarcina pacatelor cea grea.

Ingenunchez, traind minunea:

ca ochii-a vrut a mi-i spala,

sa vad cu grija de-a mea cruce,

pe care n-o stiam vedea.

Iar jos, inconjurat de lumea

umbrita de Mantuitor,

Inchei metania-nceputa,

ma rog,

implor ca pe vecie, Domnul sa-mi fie iertator.

De-as reusi, in disperare, o lacrima sa iau de jos,

sa o pot da pentru iertare Mantuitorului Hristos…

Nu o gasesc.

Lumea-ntrebata nu are timp acum de ea.

Disper,

si, in sfarsit, o vad, Sfintite Tata!

Dar… nu-i a mea.

Regret,

Ma-nchin,

Sarut, si-am inteles indata:

este o Lacrima din Coasta-mpunsa a Ta!

KSLCatalin (o ‘metanie’ scrisa in Postul Paresimilor / 2004)