LACRIMA – Simtire din Paresimi (o metanie, de KSLCatalin)
LACRIMA – Simtire din Paresimi
Aflat in post,
Incep sa cuget la crucea mea;
n-o vad! (nimic fiind
pe langa-Aceea spre care nu ma pot uita).
Incerc aceasta teama-ntruna,
cand gandul libertatea-si ia
de-a O vedea pe-Aceea, Una,
pe care Domnul tuturor statea.
Doar ce cutez a ridica privirea
spre punctul cel de sus al Ei,
observ ca nicidecum un punct,
ci infinitul
se varsa peste celelalte trei.
Mai bine spus, e Tatal
ce ocroteste Crucea.
El Il primeste pe Iisus,
pe Fiul Sau Cel rastignit in lume
de catre fiii Sai – necredincios apus.
Putina mea credinta-mi spune:
– Ridica-ti ochii!… Cu curaj!
Faptura-mi insa, nerabdand lumina,
elibereaz-o lacrima, sa-mi curga pe obraji.
Este normal, ca din lumina
privind in jur, sa simt doar nor;
si-n plus:
sa-L vad pe Soarele Luminii?
Chiar de-as fi OM,
e orbitor.
Incerc atunci timid,
sa caut o cararuie, undeva,
pe unde sa-mi cobor privirea mai spre pamant;
De n-as mai lacrima…
Dar ma-ntalnesc mai jos, pe Cruce,
cu Dumnezeu Cel rastignit.
Insa cu Duhul Sau Cel Sfant,
Acum,
Lumina se-mplineste Intreit.
Zadarnic sper sa-mi fie pleoapa
d e s p a r t i t o r de Infinit;
vreau sa-ncetez a lacrima.
Degeaba,
cand Insumi drept piron –
L-am pironit.
Mainile Lui imbratiseaza
Intreaga lume-n fata Sa,
si inteleg c-aceasta cruce (nu cea din spate!)
este cea mai grea.
Sub El fiind, observ, cum pana
si umbra Crucii Lui mai incerca,
culcata pe pamant,
sa-L usureze
de sarcina pacatelor cea grea.
Ingenunchez, traind minunea:
ca ochii-a vrut a mi-i spala,
sa vad cu grija de-a mea cruce,
pe care n-o stiam vedea.
Iar jos, inconjurat de lumea
umbrita de Mantuitor,
Inchei metania-nceputa,
ma rog,
implor ca pe vecie, Domnul sa-mi fie iertator.
De-as reusi, in disperare, o lacrima sa iau de jos,
sa o pot da pentru iertare Mantuitorului Hristos…
Nu o gasesc.
Lumea-ntrebata nu are timp acum de ea.
Disper,
si, in sfarsit, o vad, Sfintite Tata!
Dar… nu-i a mea.
Regret,
Ma-nchin,
Sarut, si-am inteles indata:
este o Lacrima din Coasta-mpunsa a Ta!
KSLCatalin (o ‘metanie’ scrisa in Postul Paresimilor / 2004)
