Despre smerenie, in Canonul cel Mare, cu Preasfințitul Părinte Episcop Dr. Ambrozie
Primul lucru pe care îl învăţăm de la Sfântul Andrei Criteanul este smerenia: „El nu a săvârşit toate păcatele pe care le aminteşte în acest canon, dar se aşează în locul păcătoşilor, dinainte de lege şi de după lege, a celor care au greşit şi s-au depărtat de Dumnezeu.
Sfântul Andrei Criteanul doreşte să fie asemenea celor care s-au pocăit şi s-au îndreptat.
El este un bun cunoscător al cuvintelor Sfintei Scripturi. Foloseşte foarte multe exemple din vechiul legământ, dar şi din Noul Testament, ale unor oameni cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi de către noi, ale unor oameni care au ştiut sau au învăţat să se pocăiască şi ale unor oameni care s-au piedut”.
Preasfinţia Sa a mai evidenţiat faptul că îndemnul Sfântului Andrei Criteanul este acela de a ne întoarce la Dumnezeu, iar rolul Postului Mare şi al rugăciunilor, este tocmai acela de a ne ajuta să ne apropiem de Dumnezeu.
Canonul cel Mare este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic cu peste 250 stihiri, alcătuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminica a perioadei Triodului.
Cuvantul a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, aseara, la cea de-a treia zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, oficiat în Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” din satul Drugănescu, județul Giurgiu.
Episcopia Giurgiului [https://episcopiagiurgiului.ro/Stiri/showarticle.php?articleID=5023]
