Predica: A doua duminică din Postul Mare la parohia Fratelia, Timişoara

Duminică, 15 martie 2009, Prea Sfinţia Sa Paisie Lugojanu a slujit dumnezeiasca Liturghie, din încredinţarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului, la parohia Fratelia.

Ierarhul a fost întâmpinat la ora 9:45 de către slujitorii altarului, împreună cu un număr mare de credincioşi.

În cadrul Sfintei Liturghii, Prea Sfinţitul Episcop l-a hirotesit pe diaconul Diboş Constantin întru preot şi duhovnic, pe seama parohiei Iecea Mică, cu hramul Sfântul Ilie Tesviteanul, Protopopiatul Sânnicolau Mare.

La momentul împărtăşirii cu Sfintele Taine, numeroşi credincioşi au primit cu credinţă, cu frică şi cu dragoste Trupul şi Sângele Mântuitorului, spre iertarea şi lăsarea păcatelor lor.

Cuvântul de învăţătură despre mărturisirea, lăsarea şi iertarea păcatelor, a fost rostit de către Prea Sfinţia Sa Paisie.

Textul Evangheliei, rânduit a se citi în a doua duminică a Postului Mare, înfăţişează una din minunile pe care le săvârşeşte Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ca de altfel, Scriptura arată faptele pe care Iisus Hristos le-a săvârşit pentru noi oamenii: vindecări minunate, tămăduiri, învieri din morţi, pentru a ne aduce la cunoştinţă că Iisus Hristos nu e doar Fiu al omului, ci e Fiul Lui Dumnezeu, născut din Fecioara Maria.

Astăzi auzim despre vindecarea unui slăbănog, am zice noi că nu este o minune aşa de mare, sau nu ni se pare atât de importantă, pentru a fi pusă în această perioadă a Postului Sfintelor Paşti, gândindu-ne la învierea fiului văduvei din Nain sau învierea ficei lui Iair, mai marele sinagogii, pentru că învierea din morţi a acestora, sau a lui Lazăr, e o minune mult mai mare şi mai importantă pentru credinţa noastră, decât faptul acesta al vindecării slăbănogului.

Şi slăbănogul de astăzi, neputincios fiind şi neputând să meargă, are cu el patru oameni care îl aduc înaintea Mântuitorului Iisus Hristos. Este lucru minunat ceea ce istoriseşte Evanghelia şi trebuie să luăm aminte că fiecare dintre noi trebuie să stăm înaintea Lui Dumnezeu, fiecare trebuie să facem în aşa fel încât să ne aşezăm înaintea Lui Dumnezeu. Şi totuşi, câteodată nu facem aceasta, datorită păcatelor noastre, datorită lipsei credinţei noastre, datorită lipsei de dragoste din partea noastră, a oamenilor, faţă de Dumnezeu.

Dar iată că prin rânduiala Lui Dumnezeu, avem în viaţa noastră posibilitatea ca …

(pentru continuare, dati click pe banner):