Doamne si Stapanul vietii mele – Despre DUHUL GRIJII DE MULTE (IPS Calinic)

După DUHUL TRANDAVIEI [https://lacasuriortodoxe.ro/redactia-lacasuri-ortodoxe/23352-doamne-si-stapanul-vietii-mele-despre-duhul-trandaviei-cu-ips-calinic.html] , care dă mult de furcă bietului călător, prin văile acestei lumi obosite de o existență turbulentă, peste firea noastră, duhul grijii de multe se abate ca o furtună peste tihna – oricât de puțină ar fi – a bietului om înjugat la greul zilei.

Trăim într-o vreme prea complicată și primejdioasă, față de rezistența pe care noi reușim să o avem; nu doar otrăvurile pe care le ingerăm în organismul nostru, în fiecare zi, ci mai ales influențele pe care le suportăm în fiecare secundă, radiațiile pe care nu le putem stăpâni în niciun fel.

Peste aceste primejdii, asupra vieții fizice și psihice, fără voia multora dintre noi, duhul grijii de multe se așterne ca o umbră cețoasă, un duh care ne scutură până la zguduire: grija zilei de mâine! În această grijă de multe, se includ toate îngrijorările mai întâi.

Îngrijorările noastre, în mod firesc, oscilează, de la pâinea cea de toate zilele, îmbrăcămintea, casa de locuit, consumurile ce trebuie plătite lunar, chiriile, ratele la bănci, cheltuielile cu pruncii la școli, unul din soți bețiv, infidel, șomer, până la dezastrele din familiile risipite și distruse de boli și alte nefericite neajunsuri.

Acestea sunt îngrijorări, care ne încearcă fără deosebire. Pur și simplu, acestea dau peste noi, cu necruțare, stări la care trebuie să facem față, cu orice preț.

De la aceste îngrijorări, care ar trebui să lipsească, și până la duhul grijii de cele multe, adică grijă de îmbogățire rapidă, grijă de imagine, grijă de parvenire, de suirea în demnitățuri obștești de diferite nuanțe, grija de a mări comorile și a avea o droaie de case la munte, la mare, mașini cu siglă mondială și alte veșminte cu butoni și rever de aur, este o mare distanță și ating alte repere de comportament social și moral.

Grija cea multă, uneori, prea marea grijă de a călători prin lume, dintr-o țară se vine și în alta se pleacă, cu cheltuieli exorbitante pe sofisticate marafeturi culinare și alte “inocente” petreceri, este o destrămare, nu doar a caracterului personal, ci și a echilibrului spiritual.

Să faci toate acestea când, la prea puțină depărtare de tine și buzunarul tău, confrații stau ca săracul Lazăr la ușa bogatului nemilostiv, care din om binecuvântat de Dumnezeu a devenit un monstru și o fiară răpitoare. Ca să nu se audă vreo muscă, pe oarecare căciulă, pot spune că acestea s-au petrecut prin secolul XX, sau se vor petrece în secolul XXII!

Oricum, să luăm aminte! Dacă mâine ar veni sfârșitul tău, al meu, al nostru, al vostru sau ne-ar înghiți Pământul, odată sau pe rând, cele adunate ale cui vor fi ?!?

Graba de a face milostenie din tot ce avem, lăsându-ne doar strictul necesar, ar fi lucrarea salvatoare pentru fiecare dintre noi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Astfel, ne-am micșora spaimele, și duhul grijii de cele multe s-ar duce în pustiuri, acolo unde-i e locul.

De ce să nu ne eliberăm de aceste griji nebunești? Haina luminoasă a strămoșilor noștri au fost totdeauna modestia și măsura!

Doamne și Stăpânul vieții mele – Meditații,

Calinic Arhiepiscopul(Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016 – Sursa text si foto: Eparhia Argesului [https://www.eparhiaargesului.ro/arhieparg/index.php/stiri-evenimente-din-eparhia-argesului/7359-duhul-grijii-de-cele-multe” target=“_blank] )