(Foto: Cina cea de Taina – Schitul Darvari)Începand cu anii ‘60, regimul comunist ateist intervenea intr-un “mod brutal” în viaţa renumitului Schit Darvari din Capitala, ale carui biserica si corp de chilii tocmai fusesera refacute din temelii chiar de catre familia ctitorului. Comunistii inchid, fara vreo retinere, sfantul Schit, pentru a doua oara, dupa ce, din anul 1864 (pana in 1869), ctitoria ridicata inca din 1834 de Darvarii din familia Buzestilor, fusese inchisa de catre Alexandru Ioan-Cuza, prin renumita Lege a secularizarii.
Numai ca, sfanta ctitorie – revigorata altadata prin tipicul athonit al slujbelor dumnezeiesti savarsite de calugarii care soseau si erau gazduiti aici din Schitul romanesc Prodromu al Muntelui Athos – avea sa renasca intr-un mod aparte, dupa Revolutia din 1989, cand urma sa fie redeschis ca asezamant monahal, dupa ce o perioada functionase ca filie de mir a Bisericii Icoanei si, prin supravegherea si dragostea renumitului staret de pe atunci al Manastirii Antim – Pr. Sofian Boghiu – pictura deteriorata fusese restaurata.
Noul staret, caruia ii revenea sarcina grea a staretiei, dupa aceste grele incercari la care a fost supusa viata Schitului, urma sa fie adus special din Manastirea prahoveana Crasna, chiar de catre Prefericitul Parinte Patriarh Teoctist, in ultima zi a lunii martie a anului 1996. Astfel, primul staret de dupa 1989 – tuns in monahism cu doar 6 ani in urma si devenit preot (ieromonah) trei ani mai tarziu – se vede pus la grea incercare, pe langa munca de obtinere a licentei in teologie, apoi a unui Master in acelasi domeniu, urmate de studiile in cadrul Facultatii din Salonic, prin care devenea Doctor in Teologie.
Sarcina nu era deloc una usoara, dar calificativul “Exceptional”, acordat de greci activitatii de cercetare pe care a efectuat-o in strainatate, pare sa fi fost la fel de potrivit si pentru ceea ce se intampla, in paralel, in Schitul pe care il avea sub ingrijire. Noul staret, demonstrand ca Dumnezeu lucreaza prin oameni atunci cand ei aleg sa-si dedice viata cu bucurie voii Sale, reuseste sa reorganizeze si sa intareasca obstea monahala, reface partea sudica a chiliilor vechii incinte, reface clopotnita dupa planurile originale si se ocupa de un nou ansamblu ambitios, care includea staretia, arhondaricul, chiliile, trapeza, pangarul si un mic paraclis de rugaciune.
Astfel, cel ce fusese anterior remarcat de către profesorii Facultatii de Teologie din Bucuresti, “pentru seriozitate şi calităţi intelectuale deosebite”, de aceasta data dovedea iscusinta si in domeniul practic, administrativ, prin activitatea pe care o depunea în slujba Bisericii, motiv pentru care, “apreciind pregătirea sa teologică, activitatea pastoral-misionară şi socială bogata, cat şi promptitudinea şi stăruinţa în îndeplinirea ascultărilor încredinţate”, Sfântul Sinod, la propunerea aceluiasi vrednic de pomenire Părinte Patriarh Teoctist, l-a ales în funcţia de Episcop Vicar Patriarhal. Hirotonia avea loc in ziua de 15 octombrie 2000, iar modul implinirii sarcinilor care i-au fost incredintate in urmatorii 6 ani, dar si “marturisirea si implinirea credintei noastre stramosesti” (conf. Gramata Mitropolitana), aveau sa ni-l prezinte astazi, pe acelasi om dedicat lucrarii lui Dumnezeu, drept prim Episcop al nou-infiintatei Episcopii a Giurgiului.
Pe scurt, acesta este drumul “pregatitor” pe care Preasfintitul Parinte Episcop Ambrozie, astazi aflat la peste 9 ani de arhipăstorire în Eparhia ortodoxa amintita mai sus, la zi de cinstire a sfantului sau ocrotitor – Sfantul Ambrozie al Mediolanului (click aici) [https://lacasuriortodoxe.ro/turism-pelerinaje/23314-sfantul-ambrozie-al-mediolanului-sfinte-moaste-aflate-spre-inchinare-in-bucuresti.html] – l-a parcurs in misiunea pe care si-a asumat-o ca urmare a lui Hristos, fara a se lasa intimidat de chemarea – parca intotdeauna – de inainte-mergator: “luand aminte la bogatia traditiilor spirituale, istorice, culturale si religioase din aceasta zona limitrofa batranului Danubiu, cu populatie ortodoxa, si tinand seama de atestarea documentara din stravechi timpuri a Municipiului Giurgiu, a carui amintire se face in vremea voievodului Mircea cel Batran, precum si importanta de port si pod la Dunare, unde se incruciseaza cursul apelor de la Apus la Rasarit cu calea terestra care strabate tinuturile de la Nord la Sud, infratind Biserici, tari si popoare”, cat si la nevoia de asistenta religioasa si de ocrotire sociala din aceasta zona.
Rezumand: un drum nou, deschis prin reluarea vietii monahale intr-un Schit reper al Ortodoxiei romanesti, si un altul, prin organizarea si functionarea unei noi Eparhii – toate cu intelepciune si dragoste fata de dreptcredinciosii crestini si parinteasca indrumare, “facandu-se tuturor calauza intru pastrarea nestirbita a dreptei credinte si a randuielilor Bisericii noastre strabune”, intampinat cu insufletire de catre slujitorii si credinciosii din Eparhie… Carora ne alaturam si noi in cinstire, plecandu-ne astazi cu toata voia si aratand supunere si ascultare, intru implinirea indatoririlor de buni fii ai Bisericii si ai Tarii noastre, cu cuvenita urare, la zi de sarbatoare: Intru multi ani, Stapane!
Noi mănăstiri infiintate sub pastorirea PS Parinte Episcop Ambrozie:
– „Sf. M. Mc. Gheorghe”, – Schitul „Sf. Nicolae” din Giurgiu, – Mănăstirea „Buna Vestire” din Bolintin, – Schitul „Acoperământul Maicii Domnului” din com. Izvoarele, satul Chiriacu,- Mănăstirea „Sf. Ioan Rusul”, în pădurea de la Slobozia,- Schitul Mironeşti,- Mănăstirea “Izvorul Tămăduirii” din com. Floreşti-Stoeneşti- reactivarea Schitului Strâmbu-Găiseni din localitatea Găiseni, devenit Mănăstirea Găiseni- așezământul monahal „Grădina Maicii Domnului”, din localitatea Letca Nouă.
Printre alte lucrari:
– restaurarea si consolidarea Catedralei Episcopale „Adormirea Maicii Domnului” din Giurgiu;- achiziţionarea de case parohiale în parohiile sărace, – conservarea şi consolidarea monumentelor istorice, – ridicarea de noi lăcaşe de cult- construirea de noi biserici pentru parohiile lipsite de lacaşuri de cult, cat şi restaurarea celor vechi;- au fost înfiinţate mai multe centre sociale.- înfiinţarea mai multor centre social-culturale;- înfiinţarea Editurii Eparhială şi Muzeului Eparhial.- în Parohia Joiţa, din Protopopiatul Bolintin, a luat fiinţă Centrul Pastoral-Misionar „Sfânta Muceniţă Filofteia” și Căminul preoţesc „Sfânta Muceniţă Filofteia”, pentru preoţii pensionaţi şi fără copii.- a achiziţionat Conacul Drugănescu, situat în comuna Floreşti-Stoeneşti, acum aflat in proces de restaurare.Autor: KSLCatalin
Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces. Daca apreciezi activitatea noastra, acum ai ocazia sa primesti un Certificat de Membru Sustinator (Simpatizant) “Lăcaşuri Ortodoxe”, dand click! aici! Aflandu-ne in cel de-al 10-lea an, te imbratisam ca membru al echipei noastre, cu bucurie!