PS Episcop Vincentiu: Avem inca multe de invatat!

Cuvant rostit de Preafințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor, la ediția a IV-a a Conferinței județene cu tema „Modele de bună practică din activitatea social-filantropică, desfășurată în parohiile din Episcopia Sloboziei și Călărașilor”:

Preacucernici părinţi,

Onoraţi invitaţi,

Orice persoană inteligentă care preţuieşte smerenia, o virtute pur creştină, ştie că nu poate avea răspuns la toate întrebările. De aceea, acceptă că trebuie să se lase învăţată, în virtutea sentimentului sădit de Dumnezeu în fiinţa noastră de a aspira către perfecţiune, cu conştiinţa că nu o vom atinge niciodată pe deplin. Sursele pentru a învăţa sunt multiple: de la Însuşi Dumnezeu, care ni se comunică personal, prin Scripturile Sfinte sau sfinţii săi, până la oameni de cultură, părinţi, prieteni, dar şi de la oameni simpli, ce ne grăiesc prin faptele lor – toţi aceşti „factori” ne influenţează personalitatea fără a o anula, însă. Informaţiile care ne formează nu fac altceva decât să ne contureze talanţii pe care ni i-a dat Dumnezeu sau să descopere alţii noi, de care nici măcar nu aveam idee.

Atunci când te goleşti de sine şi accepţi să fii învăţat te transformi în acel famen etiopian (Faptele Apostolilor 8, 27-40) care intuieşte în scrierile proorocului Isaia Adevărul, dar nu-l poate înţelege pe deplin. Învăţătorul său, Apostolul Filip, se apropie, călăuzit de Duhul Sfânt, şi îl întreabă: „Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el”. (F.A. 8, 30-31)

Am recurs la această introducere tocmai pentru a înţelege că, inclusiv în domeniul filantropiei, deşi Biserica are o îndelungată istorie în acest sens, începând chiar cu colectele iniţiate de către Sfântul Apostol Pavel pentru săracii din Ierusalim (Romani 15, 26-27), până în zilele noastre, avem încă multe de învăţat. Întotdeauna va fi loc de mai bine; mereu trebuie să avem acest gând că am fi putut face mult mai mult pentru cineva aflat în suferinţă, după cum Sfântul Pavel ne încredinţează: „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc”. (Romani 7,19)

Este adevărat că faptele milei creştine nu trebuie „trâmbiţate”, mai ales când vorbim despre faptele personale, atât de necesare în calea noastră către mântuire: „Tu însă, – ne spune Mântuitorul – când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta”. (Matei 6,3) Dar aici, în cadrul acestei Conferinţe, aflată la a IV-a ediţie, şi intitulată „Modele de bună practică din activitatea social-filantropică, desfășurată în parohiile din Episcopia Sloboziei și Călărașilor”, nu vorbim despre fapta bună a unei anumite persoane, ci despre întreaga Biserică Ortodoxă în general, şi despre Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, în particular. Fiecare comunitate ortodoxă are dreptul să ştie ce se întâmplă cu resursele financiare afectate acestui scop nobil.

Dincolo de asigurarea unei anumite vizibilităţi pentru Mass-Media şi alte surse de informare, aceste conferinţe sunt îndreptate mai ales către creştinii noştri care vor fi motivaţi astfel, sub oblăduirea păstorului lor, să îşi conştientizeze rolul în lume şi relaţia lor cu aproapele, o noţiune nicidecum abstractă, ci cât se poate de personală, în sensul teologic al acestui atribut. Este important să ştim că toate actele filantropice sunt strâns legate de săvârşirea lor în cadrul Bisericii.

De ce spunem aceasta? Pentru că, neavând convingerea că lui Iisus Hristos Îi facem acestea, riscăm să cădem în egolatrie, alimentându-ne astfel ideea că nu avem nevoie de Dumnezeu şi de credinţa în El pentru a ne mântui. Revelatoare, în acest sens, este pericopa evanghelică citită din faţa sfintelor altare în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. Vă reamintesc doar acest scurt fragment: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.(Matei 25, 41-46). Cu alte cuvinte, dacă lucrarea noastră nu este asociată lucrării lui Hristos, riscăm să ajungem în situaţia de a fi judecaţi chiar de propriile noastre fapte. „Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte” (Luca 11,23), ne încredinţează Mântuitorul lumii!

Aşadar, în deschiderea acestei Conferinţe, vă îndemn să luaţi aminte la fraţii noştri ce s-au dovedit a fi râvnitori în împlinirea cuvântului evanghelic, motivându-ne, totodată, ca şi noi să fim următori ai lor, nu spre laudă, ci spre mântuire, în acord cu minunatele cuvinte ale Sfântului Pavel „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6,14)

Felicităm pe iniţiatorii acestui important demers social – misionar pentru viaţa bisericească a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor! Aducem mulţumiri doamnei consilier social-misionar Eugenia Popescu, colaboratorilor dumneaei, Asociaţiei Socio-Culturale Matei Basarab, un important actor social în judeţele Ialomiţa şi Călăraşi, şi, nu în ultimul rând, coordonatorilor diferitelor instituţii judeţene cu care colaborăm de ani buni.

Bunul Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, să vă dăruiască darurile Sale cele bogate!

Al vostru rugător către Domnul,

† VINCENŢIU

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

SURSA: Reteaua informationala a Episcopiei Sloboziei si Calarasilor [https://www.sf-esc.ro]