ICONARI IN OTOPENI 2016: demonstratie de profunzime a iconarului de astazi (foto)

Conferintele de ieri, desfasurate in cadrul evenimentului Iconari in Otopeni, au o reprezentat o ocazie extraordinara de evaluare a situatiei actuale a pictorilor bisericesti si a conditiilor in care acestia sunt obligati, astazi, sa isi desfasoare activitatea.

Pe tot parcursul zilei, jurnalistii Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe, partener media oficial al evenimentului, au incercat sa ia pulsul manifestarilor, fiind alaturi de iconari si sa se puna la curent cu noile trend-uri in arhitectura bisericeasca, dar mai mult decat atat, cu problemele carora artistii iconografi de astazi sunt obligati sa le faca fata, in cele mai fericite cazuri cu extrem de multa implicare si, prin aceasta, cu atat de multa maiestrie.

ICONARI IN OTOPENI 2016: demonstratie de profunzime a iconarului de astazi

Conferinta sustinuta de mai multi vorbitori, desfasurata de la orele diminetii si pana la vernisajul expozitiei din acest an, undeva la orele serii, a reusit sa trateze pe larg problema programelor iconografice în pictura murală, analizand pe rand – chiar daca urmand un program usor schimbat, ordinea in care au avut loc interventiile conferentiarilor suferind unele modificari fata de cea publicata initial: calitățile spațiului în arhitectura; ideea generatoare si modul in care programele iconografice sunt adaptate, de multe ori pe loc, arhitecturii contemporane, si incheindu-se in ce priveste aspectul sau tehnic, inainte de o scurta cuvantare despre naratiunea iconica, cu unul dintre modelele poate cele mai controversate, dar totusi “ancorat” puternic in traditia biblica mostenita, vechi-testamentara, si deja cu rasunet in domeniu: Arca noetică de la Alba-Iulia.

Pornind de la faptul ca fiecare proiect iconografic are specific un alt gand creator, o alta idee, si tinand cont de ceea ce presupune “articularea unui program iconografic pe o arhitectura specifica a unei biserici”, manifestarea de aseara a reusit sa scoata in evidenta rolul traditiei in arta bisericeasca, dar si modul ideal in care ar trebui sa isi puna fortele alaturi teologul, istoricul de arta si constructorul de astazi.

Daca altadata intr-o biserica nu intalneai atat de multe forme… neconforme – precum mastile care acopera traseul unor conducte, diferite ferestre, usi si case ale scarilor si “tot felul de balustrade aiurea” (si chiar prezenta cafasului, fie ca este sau nu este nevoie de el, odata ce cantarea traditionala in Biserica Ortodoxa ramane tot cea de la strana, nu toate bisericile permitandu-si permanent un cor) – astazi, pictorul se vede nevoit sa gaseasca solutii pentru toate acestea, pornind chiar de la dezvantajele primare pe care le prezinta betonul, care a inlocuit de mult caramida. Iar daca se mai ia in calcul si faptul ca, de multe ori, “arhitectii nu stapanesc nici ei foarte bine cerintele liturgice”, atunci devine foarte clar faptul ca pictorii ajung sa fie cei care, fara voia lor, de pe pozitia celor care finiseaza suprafetele, trebuie sa faca fata acestor neajunsuri.

Cu toate astea, din experienta castigata in urma participarii noastre la manifestarile deosebite de ieri, rolul lui Dumnezeu in aceasta opera ramane, cu precadere, unul extrem de important, iar prin mana artistului acest rol capata imediat si o forma vizibila, in cautarea disperata a pictorilor de a ascunde toate neajunsurile amintite mai sus. Astfel, intre expunerile video tematice au putut fi vazute solutii extraordinare prin care suprafetele neregulate de beton isi recapatau – prin mana artistului implicat – ordinea dumnezeiasca de cele mai multe ori regasita doar in actul sfintirii: muchii de multe ori nepermise, dosuri de scara (sub-scara), spatii incomode si intreruperi de forma, scafe si masti chiar neregulate, suprafete semirotunjite “de indulcire” si multe astfel de forme, toate ascunse sub fonduri de culoare extinse special pentru asta, in incercarea de a depasi dezavantajele spatiului exagerat de “maruntit”, cauzat de amprenta pe care volumul si-o pune asupra gandirii spatiale a arhitectului.

Iar daca mai tii cont de cromatica unitara pe care trebuie sa o respecte spatiul unei biserici si de celelalte elemente ale unui program iconografic – numar de scene, registre, numarul sfintilor, dimensionarea scenelor, proportionalitatea si altele asemenea – atunci devine usor de inteles presiunea sub care trebuie sa lucreze artistul si setea de divinitate si dupa ajutorul divin pe care o astfel de lucrare le presupune.

ICONARI IN OTOPENI 2016: aseara am vazut oameni credinciosi

Prin toate acestea, prelegerile care au reusit sa atraga zeci de persoane in Centrul Cultural Ion Manu din Otopeni intr-o zi de sambata, in care poate parea greu ca astfel de subiecte sa atraga public numeros, mai ales cand media de varsta, conform aprecierilor noastre, s-a situat undeva la cel mult 25 de ani, si, de asemenea, compania tinerilor iconari, multi dintre ei prezenti cu propriii lor copii in sala in care urma sa aiba locul vernisajul, au facut din orasul aflat in imediata apropiere a Bucurestiului, un loc de intalnire a tehnicii cu arta, a traditiei cu modernismul, a religiosului cu laicul, a omului cu Dumnezeu.

Iar daca prin dezvaluirile viziunilor care au marcat realizarea a ceea ce reprezinta astazi Arca-Chivot din Alba Iulia, am inteles mai bine in ce masura traditia poate fi imbinata cu arhitectura moderna si ce efect poate avea aceasta conlucrare intre vechi si nou asupra credinciosului rugator, am ajuns la descoperirea lucrarii din profunzime a iconarului de astazi: un tip de om parca mereu tanar, framantat puternic in interiorul sau, osciland intre vechi si nou, ispitit in a reproduce, dar ferm convins ca trebuie neaparat sa creeze, supus unor norme si erminii ancorate in istoria multimilenara a Bisericii, dar supus, de asemenea, analizei pretentioase a omului modern, nevoit sa raspunda tuturor prin opera sa, dar neaparat cu vocea lui Dumnezeu.

Mai multe amanunte despre cum o biserica din mijlocul unui camp a reusit sa atraga o tara intreaga, despre cum Biserica trebuie sa fie in general un spatiu destinat “reasezarii lumii”, un manifest estetic si deopotriva teologic, sau o adevarata “stupina plina de mierea divina a lui Dumnezeu”, va invitam sa aflati in numarul viitor al revistei Market Biz, intr-un articol dedicat special noilor viziuni trasate de Simpozionul national de arta liturgica, dedicat in acest an Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, din Otopeni.

Pana atunci, va invitam sa urmariti o galerie foto cu cateva imagini, speram bine alese, dintre sutele de fotografii suprinse ieri (fiindca nu te puteai stapani sa nu repornesti aparatul foto), in cadrul articolului de fata (vezi slide in top). Expoziția vernisata aseara-tarziu va rămâne deschisă publicului până în luna decembrie 2016, dar mai multe despre manifestarea din acest an puteti gasi dand click aici: Iconari in Otopeni [https://lacasuriortodoxe.ro/search/iconari in otopeni.html] .

Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces. Daca apreciezi activitatea noastra, acum ai ocazia sa primesti un Certificat de Membru Sustinator (Simpatizant) “Lăcaşuri Ortodoxe”, dand click! aici! Aflandu-ne in cel de-al 10-lea an, te imbratisam ca membru al echipei noastre, cu bucurie!