ELFII – secretele spiridusilor ascunsi din Islanda

Islandezii cred în elfi. Ei refuză să porneasca proiecte majore de construcții, spre exemplu, daca nu se consulta mai intai cu elfii. Ei le fac lobby politicienilor favoriti, în numele coloniilor de elfi. Ei deschid “școli de elfi” și fac “excursii pentru elfi”. Elfii, in Islanda, par sa fie peste tot…

Lumea ascunsa a elfilor – povestiri senzationale

Într-un fel, această idee despre existenta unui “popor ascuns” al elfilor, in care islandezii moderni cred cu tărie, ar putea parea ca a câștigat un pic mai multa popularitate, prin intermediul mass-mediei internaționale, incepand cu câțiva ani în urmă.

Cu toate acestea, credința in elfi are rădăcini mult mai profunde și mai semnificative, decat povestirile senzationale din mass-media.

Lumea ascunsa a elfilor – mostenire stramoseasca

Islandezii sunt foarte conștienți de moștenirea oamenilor ascunsi, iar astazi credința in elfi este în mare parte prezenta în viața lor de zi cu zi. Intotdeauna va exista o poveste legata de incidente semnalate în zonele rurale, unde, să zicem, elfii sunt blamati pentru distrugerea echipamentelor din construcții, atunci când un teren se prabuseste – deși ei stiu cu greu dacă astfel de remarci sunt sau nu sunt spuse în glumă.

Nu există nicio îndoială, însă, că aceste povești au avut o importanta aparte in randul stramosilor. Povestirile populare vechi ale islandezilor vorbesc despre álfar si huldufólk – doi termeni care înseamnă, respectiv, “elfi” și “oameni ascunsi”, folositi mai mult sau mai puțin inversati intre ei. Ei fac referire, insa, la același tip de oameni (ascunsi), ființe care ar trăi într-o lume paralelă cu cea a noastra, a muritorilor de rand, si care sunt invizibile pentru noi.

Pentru oamenii din afara Islandei, termenul de “elf”, probabil evocă o imagine foarte diferită decât inseamna el pentru islandezii care aud despre “alfar”. Astazi, unii isi imagineaza niste fiinte mici, cu urechi ascuțite, care pot sau nu pot fi de culoare verde.

Alfar – adevaratii elfi ai Islandei

Cu toate acestea, alfar-ii din folclorul Islandei aveau o infatisare diferita: ființe înalte, îmbrăcate regal în haine de lux, ale caror case erau opulente, pline cu tapiserii si ornamente din aur și argint.

Elfii (alfar) aveau, de asemenea, o mare putere. Oamenii ascunsi, în mod frecvent le apareau in vis oamenilor, de multe ori pentru ca ar fi avut nevoie de ajutor din partea noastra. Multe povești implicau femei-ascunse, gata sa nasca, ce trebuia sa fie ajutate, de o femeie muritoare, la nastere. Dacă femeia muritoare o ajuta pe femeia-ascunsa, viața femeii muritoare se schimba în bine. Ea excela in cultura, copiii ei prosperau, iar norocul era impregnat in toate aspectele vieții sale.

În cazul în care, cu toate acestea, ea refuza să o ajute pe persoana ascunsă, viața ei lua o întorsătură în rău și, de multe ori, ajungea sa fie saraca. Cu alte cuvinte, oamenii ascunsi aveau puterea de a ajuta sau de a distruge destinul unei persoane.

Lumea ascunsa a elfilor din Islanda – rezultatele cercetarilor recente

Mulți cercetători cred insa, acum, că credința în oamenii ascunsi ar fi servit unui scop psihologic semnificativ pentru islandezii secolelor trecute, actionand mai mult ca anti-depresiv. Islanda s-a aflat, intr-adevar, la limita existentei, în zilele de dinainte de descoperirea electricitatii și a încălzirii centrale.

Islandezii erau o colonie de oprimati și asupriti, care locuiau în case acoperite cu iarba, întunecate, reci, umede și pline de gândaci, iar ei sufereau in mod frecvent de foame. Mortalitatea infantilă era si ea ridicata, bolile erau agresive, sărăcia generalizată, iar peisajul și climatul erau aspre și neiertătoare.

Având în vedere aceste condiții mizerabile, oamenii se pare ca simteau nevoia sa evadeze intr-o lume fantastică, intr-un univers paralel, in care oamenii ca ei duceau o viață abundentă, se bucurau de prosperitate. Totul era bine în lumea ascunsă – chiar și oile lor erau mai grase, iar culturile lor mai darnice decât cele ale oamenilor.

Cu toate acestea, se pare ca acesta nu era singurul mod în care poveștile oamenilor-ascunsi serveau la usurarea vieții și a proceselor emoționale ale islandezilor. Totodata, ele i-au ajutat să se scape de pierderi și de durere. Multe povești despre oamenii-ascunsi implicau rapirea copiilor muritorilor și ducerea lor în lumea ascunsă, acolo unde le-ar fi fost mai bine. Aceste povești, acum se crede ca ar fi reflectat o realitate tragică. Mulți copii din Islanda veche dispăreau. Poate că părinții lor nu ii supravegheau cum trebuie, odata ce oamenii lucrau până la 18 ore pe zi, în timpul verii, iar copiii erau lăsați singuri. Sau poate ca acesti copii plecau singuri, stiind ca sunt puși să muncească încă de la vârsta de cinci ani. Oricare ar fi cauza, ei de multe ori dispăreau, și având în vedere peisajul periculos din Islanda, nu este greu de imaginat că multe astfel de situatii aveau la baza accidente legate de un râu, de o stâncă sau de o crapatura adanca.

Elfii din Islanda – cercetari despre lumea oamenilor ascunsi

Un alt motiv în ce priveste existenta poveștilor legate de elfi, mai face referire, conform cercetatorior, la implicarea romantică a femeilor muritoare cu bărbații-ascunsi, care erau numiți ljúflingar: “bărbați blânzi”. De regula, femeile munceau foarte des în așa-numitele laptarii montane – o structură rudimentară situată în apropierea pășunilor montane, la distanță considerabilă de fermă.

Acolo, oile erau ținute pe timpul verii, iar muncitorii de sex feminin adesea ramaneau acolo, uneori singure, uneori cu un copil care supraveghea oile pe pasune și, uneori, cu mai multe persoane, în funcție de mărimea fermei. Femeia ar fi fost responsabila cu mulsul zilnic al oilor și cu producerea untului și a skyr-ului, un produs lactat islandez, similar cu iaurtul.

Conform povestilor, elfii – oamenii ascunsi ar fi fost foarte atenți cu femeile în timpul sarcinii lor, acestia ajutand, de asemenea, la nastere, numai ca, dupa aceea, ei luau copilul departe, ducandu-l in lumea ascunsă.

Exista credinta ca barbatul-ascuns niciodata nu era în stare să mai uite femeia muritoare, si nici ea pe el, totul devenind o poveste de dragoste neimpartasita si de-a dreptul chinuitoare.

Un material tradus si adaptat, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, dupa Alda Sigmundsdottir – scriitor islandez și jurnalist, autoare a lucrarilor: “Cărticica Poporului Ascuns” și “Cărticica islandezilor de demult”