IPS Iosif a conferenţiat la Iasi

Înalt Preasfinţitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Europei Occidentale şi Meridionale, a susţinut miercuri, 25 ianuarie 2009, în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universităţii „Al. I. Cuza”, conferinţa cu titlul „Cuvânt către tineri”. Înalt Preasfinţia Sa a răspuns invitaţiei Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) – filiala Iaşi de a conferenţia, după ce, de sărbătoarea Bunei Vestiri, a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe” – vechea Catedrală mitropolitană din Iaşi.

IPS Iosif a prezentat, între altele, pericolele la care sunt expuşi tinerii şi a vorbit despre desacralizarea lumii: „În universităţile din Iaşi sunt peste 85.000 de tineri. Dacă ar fi să calculăm câţi dintre cei 85.000 de oameni merg la biserică, au preocupări duhovniceşti, ne-am da seama că sunt foarte puţini. Nu numai că sunt foarte puţini, dar şi cei puţini se împuţinează, fiind atraşi de ceilalţi, într-ale lor. Nu este o provocare pentru noi faptul că suntem atât de mulţi adunaţi la un loc? Ce ar putea să ceară de la mine Hristos, în contextul în care trăiesc? Ce mărturie pot să aduc despre credinţa mea în locul acesta în care trăiesc? Societatea noastră încearcă să devină tot mai autonomă faţă de Dumnezeu. La Paris, în universităţi, nu ai voie să te duci să vorbeşti despre Dumnezeu.

Franţa este o ţară liberă, ei nu au avut comunism niciodată. Dacă pronunţi numele lui Dumnezeu, poţi fi dat în judecată sau poţi fi denunţat rectorului universităţii. Lumea în care trăim merge spre desacralizare, spre autonomizare continuă. Trebuie să ştim că noi desacralizăm lumea, prin comportamentul nostru, prin ceea ce facem zi de zi. În afară de sacralizare, mai este indiferenţa, moarte a sufletului. A doua subjugare a atenţiei noastre este multimedia (internetul, televiziunea). O altă subjugare ar putea să fie astăzi căutarea neîncetată a unei stări de bine interior.

Drogurile şi băutura sunt a treia subjugare a omului care caută starea interioară de confort. Învăţământul devine uneori pentru noi jug de care nu vrem să scăpăm. Ne adâncim, pierzându-ne total în studiu, ignorându-ne propria persoană şi ignorându-i pe ceilalţi doar pentru a stăpâni printr-o formă ştiinţa celuilalt. Mai este astăzi o provocare pentru noi, legată de ceea ce vom face mâine. Omul este chemat să facă fiecare lucru ca pentru Dumnezeu. Noi suntem cei care trebuie să asigurăm lumii de mâine, în numele lui Dumnezeu, un loc pe pământ unde copiii copiilor noştri vor trebui să trăiască. Ar trebui să ne dăm seama că aceasta este o responsabilitate uriaşă înaintea lui Dumnezeu. De multe ori suntem vinovaţi pentru faptul că foarte mulţi deviază atunci când caută adevărul şi cad peste surogate. Surogatul este ceea ce înlocuieşte adevărul. Tinerii se caută unii pe alţii pentru a intra într-un fel de comuniune pe care ei, până la un punct, o înţeleg, dar deviază în drame care nu se văd şi fiecare trăieşte în singurătatea lui”.