Mitropolia de Pireu nu recunoaste Marele Sinod din Creta

Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe va ofera mai jos, in premiera, traducerea unui Comunicat al Biroului privind Ereziile si Cultele, al Mitropoliei de Pireu a Bisericii Ortodoxe a Greciei:

“Prin intermediul mass-mediei, am urmărit cu mare tristețe și durere sufletească Sfântul si Marele Sinod, de la începutul sau, odata cu Sfânta Liturghie din Duminica Rusaliilor. În cele ce urmează, vă oferim câteva observații inițiale și concise asupra Sinodului, spre folosul poporului lui Dumnezeu.

(1) Observăm cu tristețe prezența și rugăciunea în comun a papistașilor eretici, protestanților și monofiziților la Utrenia și Sfânta Liturghie ale acestui mare Praznic al Domnului, în Biserica Sfantul Mina din Heraklion. După cum toată lumea este conștientă, acest lucru este interzis de Sfintele Canoane. Întâistătătorii ortodocși și ierarhii ortodocși care au participat au călcat în picioare Canoanele Apostolilor și Sinoadelor, dorind încă de la început sa transmita un mesaj adresat întregii lumi, arătând ce mare respect au pentru deciziile Sinoadelor Ecumenice și, prin extensie, pentru însăși instituția Sinodului, despre care se fac declarații bombastice.

(2) Intre cei prezenti, de la începutul procedurii, au fost invitati oficial și delegați papistasi eretici, protestanți și monofiziți, aceasta reprezentand o inovație fără precedent și străină tradiției noastre sinodale. De fapt, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I s-a adresat acestor delegați, ca unor ‘reprezentanți ai Bisericilor surori’, în fața Sfântului si Marelui Sinod, fara a-si pune intrebari despre eclezialitatea sau non-eclezialitatea comunităților eretice în cauză. Astfel, Patriarhul Bartolomeu, printr-un fapt împlinit, a transmis un alt mesaj membrilor Sinodului: că nu avea nicio intenție de a-i numi eretici heterodocsi. In schimb, el i-a numit Biserici surori. Niciodată în istoria Sinoadelor locale sau ecumenice, în timpul perioadei bizantine, nu au fost prezenti ‘observatori’ la aceste Sinoade, și din calitatea de demnitari să intarească învățăturile eretice care au fost condamnate de Sinoadele anterioare Ecumenice. Ereticii au fost, desigur, invitați, dar în calitate de persoana care facea obiectul procesului, în scopul de a se apăra, și nu ca invitati de onoare. Doar la Primul si Al Doilea Conciliu de la Vatican si-a facut aparitia fenomenul de ‘observatori’. Sfântul și Marele Sinod, in mod evident, a copiat modelele romano-catolice.

(3) Sfântul și Marele Sinod si-a început procedurile sale, prin încălcarea ‘Procedurilor de Organizare și de Lucru”, care au fost semnate la Sinaxa Primatilor din luna ianuarie 2016. Documentul în cauză prevedea că Sinodul să fie ‘convocat de către Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, cu acordul Fericirilor lor, Intâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe locale Autocefale’ (articolul I) universal recunoscute. Patru Biserici autocefale – cele din Rusia, Bulgaria, Georgia și Antiohia – in mod justificabil, nu au fost de acord cu convocarea Sinodului și au cerut amânarea acestuia, prin urmare, condiția “cu acordul Fericirilor lor, Intâistătătorii”, nu a fost îndeplinită. In concluzie, nu a existat nicio justificare, pe baza celor de mai sus, ca Patriarhul Ecumenic sau Bisericile locale rămase împreună să convoace un Sinod, dacă doreau sa fie în concordanță cu ‘Procedurile de organizare și de lucru’ pe care le-au semnat.

(4) Sinodul si-a inceput activitatea, fără ca mai întâi sa ratifice decretele sinodale (Ὅροι) și Canoanele tuturor Sinoadelor anterioare Ecumenice, astfel încât prezenta la Sfântul și Marele Sinod sa poata fi cu adevărat o continuare organică a Sinoadele precedente. Ar trebui remarcat faptul că o astfel de trimitere la Sinoadele anterioare a reprezentat o procedură Ecumenica permanent confirmată de Sfinții Părinți ai Sinoadelor în cauză. Prin această procedură, Sfinții Părinți au dorit să proclame că au acceptat toate doctrinele înaintate de Sinoadele Ecumenice precedente si si-au propus să continue activitatea acestor Sinoade. Un exemplu caracteristic al acestui fapt, este recunoașterea, de către Al 8-lea Sinod Ecumenic, din 879-880, de sub Sfantul Fotie, a Sinodului din 787, ca fiind Al 7-lea Sinod Ecumenic.

(5) Sinodul si-a inceput activitatea, pe baza unei “Proceduri de organizare și de lucru”, care nu a fost unanim acceptata de toți Intâistătătorii la Sinaxa lor din ianuarie 2016, din moment ce Biserica Antiohiei nu a semnat. De asemenea, el si-a început activitatea pe baza celor șase documente unanim acceptate la a 5-a consultare pre-Sinodală, care s-a dovedit a avea o bază nesigură și instabilă. Acest lucru se datorează faptului că cele șase documente pre-sinodale au fost aprobate în unanimitate de către reprezentanții celei de-a 5-a Consultari pre-Sinodale și de Sinaxa Întâistătătorilor (din ianuarie 2016), dar nu și de toti ierarhii Bisericilor locale autocefale. Atunci când aceste Biserici – în special cele din Bulgaria, Georgia și Grecia – au studiat documentele menționate mai sus, au descoperit în ele lacune, neclarități și formulări ambigue, pentru care au fost propuse amendări si corecturi. Pentru aceste Biserici, care au propus corecții și modificări, e de la sine înțeles că documentele pre-sinodale nu mai raman in vigoare.

Faptul că Intâistătătorii au semnat cele șase documente in cadrul celei de-a 5-a Consultari pre-Sinodale, nu înseamnă că ierarhii Bisericilor locale sunt obligati, prin semnăturile lor, să accepte aceste texte ca atare. Opinia personală a unui Primat, privind orice problemă specială, nu este obligatorie pentru Ierarhii din Sinodul propriu, și nu ii obligă să se conformeze opiniei sale. Daca ar fi fost asa, instituția sinodală s-ar fi anulat și fiecare Primat s-ar fi transformat într-un Papă. Nu Întâistătătorul, ci Sinodul Episcopilor, este organul administrativ suprem în Bisericile Ortodoxe locale. Având în vedere tot ce am spus, este clar că următoarea afirmație a Patriarhului Ecumenic, din discursul său de deschidere, este complet eronată: ‘Vom continua activitatea noastră, pe baza documentelor aprobate în unanimitate de către Bisericile noastre’. Prin ‘documente aprobate în unanimitate’, Patriarhul Ecumenic se refera, în mod evident, la documentele celei de-a 5-a Consultari pre-Sinodale, care au fost semnate la Sinaxa Întâistătătorilor (din ianuarie 2016), dar care nu au nicio valabilitate pentru unele dintre Biserici, in urma corecțiilor și modificărilor dictate de Sinoadele lor.

(6) Cele patru Biserici care nu au participat la Sinod au fost denigrate în fața publicului internațional. Absența lor a fost prezentată, atât de către Patriarhul Ecumenic, cat si de alti Primati, in adresarile lor de deschidere, ca fiind complet nejustificate și reprobabile. Într-o măsură mai mare sau mai mică, aceste Biserici au fost prezentate ca fiind responsabile, în virtutea absenței lor, de crearea de schisme și diviziuni. Cu toate acestea, Bisericile în cauză nu au participat, nu pentru că ar fi ‘boicotat’ Sinodul, ci pentru că au descoperit deficiențe în documentele pre-Sinodale, după examinarea lor în propriul lor Sinod. Ele au cerut, in mod natural, ca Sinodul să fie amânat, în scopul studierii documentelor într-o profunzime mai mare, al efectuarii corecțiilor necesare și, astfel, al realizarii unor noi documente, care sa fie aprobate în unanimitate de către toate Bisericile locale. Din moment ce propunerea lor de amânare a Sinodului nu a fost acceptata, este de inteles de ce aceste Biserici nu au participat la Sinod.

(7) Cea mai dureroasa dintre toate aceste observații, este recunoașterea, în esență, prin intermediul unei noi formulari obscure și criptice din documentul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restului lumii creștine”, a eclezialitatii heterodocsilor. Sinodul a acceptat, în unanimitate, formularea ‘Biserica Ortodoxă acceptă numele istoric al altor Biserici creștine si confesiuni heterodoxe’, în locul formularii ‘Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și confesiuni creștine’. Adică, cuvântul ‘existența’ se înlocuiește cu cuvântul “numele”, iar sintagmei “Biserici și confesiuni creștine”, i se adaugă adjectivul “non-ortodoxe”. Arhiepiscopul Ieronim al Atenei a propus această modificare în formulare, după multe ore de discuții și deliberări, în cadrul cărora au fost exprimate mai multe puncte de vedere contradictorii.

Arhiepiscopul Ieronim afirmă că, în virtutea acestei noi formulări, ‘am ajuns la o decizie sinodală care, pentru prima dată în istorie, definește scopul istoric al relațiilor cu heterodocșii, nu în termenii existentei lor, ci doar în ceea ce privește apelativul lor istoric, de Biserici sau Confesiuni creștine heterodoxe’. Acest lucru ridică o întrebare justificată: ‘Cum este posibil ca cineva să numească ceva, în timp ce, simultan, neaga existența a ceea ce el numește?’. De asemenea, din punct de vedere dogmatic, aprobarea termenului ‘Biserici si Confesiuni heterodoxe’ este contradictorie și inacceptabilă. Confesiunile heterodoxe nu pot fi numite ‘Biserici’, tocmai pentru că ele au alte doctrine, eretice, și, fiind eretice, nu pot constitui ‘Biserici’.

Cel mai dureros, de asemenea, este faptul că delegația Bisericii Greciei nu a rămas loiala, neîndoit, deciziilor Sinodului Episcopilor din perioada 24-25 mai (2016), asa cum aceasta ar fi trebuit să facă. Sinodul Episcopilor decisese că sintagma ‘existența istorică a altor Biserici și Confesiuni Creștine’ ar trebui să fie înlocuită cu sintagma “existența istorică a altor Confesiuni și Comunități creștine”.

(8) În cele din urmă, o altă observație trista: ceea ce Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a proclamat la încheierea procedurilor. Printre altele, el a declarat că ‘Patriarhia Ecumenică a fost un pionier în domeniul mișcării ecumenice’. De asemenea, el vorbit despre enciclica pan-eretica din 1920, ‘care este caracterizata de mulți drept carta fondatoare a Consiliului Mondial al Bisericilor, stabilit ulterior’, și că ‘Patriarhia Ecumenica a fost unul dintre membrii fondatori ai Consiliului Mondial al Bisericilor, in Amsterdam’.

Pentru moment, ne limităm la comentariile de mai sus, cu toate că aceasta nu înseamnă că lista de observații triste se termină aici. Având în vedere toate pe care le-am menționat mai sus, următoarea întrebare se naste, în mod firesc: Ce se poate aștepta de la un Sinod, care a început și a procedat într-o asa maniera?

Așa dupa cum Domnul arată: “Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.” (Sfânta Evanghelie după Luca 6: 43-44). Fiecare cititor trage propriile sale concluzii.”

Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces. Daca apreciezi activitatea noastra, acum ai ocazia sa primesti un Certificat de Membru Sustinator (Simpatizant) “Lăcaşuri Ortodoxe”, dand click! aici! Aflandu-ne in cel de-al 10-lea an, te imbratisam ca membru al echipei noastre, cu bucurie!