Oare, ce sa fi determinat BOR sa-si retraga brusc propunerea, in Marele Sinod?

In ultima perioada, au aparut comentarii diverse cu privire la textul votat de Marele Sinod din Creta, intitulat: “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”.

In ultimele ore, insa, Mitropolitul Ieroteos Vlachos a venit cu mai multe lamuriri, despre ceea ce s-a intamplat mai exact in cadrul discutiilor care au avut loc pe aceasta tema in cadrul intrunirii din Creta. In raportul sau, ierarhul Bisericii Ortodoxe a Greciei face referire la schimbarile bruste de opinii, de neinteles, care au caracterizat Biserica Ortodoxa a Romaniei si pe cea a Greciei.

Va reamintim ca Mitropolitul Ieroteos s-a numarat printre cei care NU au semnat textul indicat mai sus si, de asemenea, dupa cum el insusi marturiseste intr-o declaratie publicata de Orthodox Etos [https://orthodoxethos.com] , si-a exprimat rezerve cu privire la textele “Misiunea Bisericii Ortodoxe din lumea de astăzi” și “Taina Căsătoriei și impedimente sale”, pornind de la anumite aspecte.

In ce priveste, insa, textul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, pe care Mitropolitul a refuzat sa-l semneze, acesta a menționat mai multe motive, intre care se numara si pozitiile de ultim moment ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane si ai Bisericii Ortodoxe a Greciei:

“În luarea deciziei mele de a nu semna, am luat în considerare faptul că mai multe dintre deciziile ierarhiei Bisericii Greciei, votate anterior in unanimitate, nu au fost acceptate, nu numai în ceea ce privește sintagma ‘Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor confesiuni si comunitati creștine’, ci si in alte patru sau cinci puncte diferite.

De la început, întreaga structură și modul in care a fost gândit acest text m-au tulburat, pentru că a aparut din combinarea a două texte diferite, insa până la final mi-am pastrat speranta că va fi corectat conform sugestiilor celorlalte Biserici.

Refuzul meu de a semna, nu va putea fi ințeles, decât dacă va ofer unele informații privind motivul delegaților Bisericii Greciei, de schimbare brusca a deciziei unanime a ierarhiei Bisericii [Greciei]. După cum se știe, decizia inițială a ierarhiei, din luna mai 2016 (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), a fost ca textul original să fie modificat astfel: ‘Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor comunități si confesiuni crestine’, dar acest lucru a fost modificat [la Marele Sinod], devenind “Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici si confesiuni creștine heterodoxe’, diferenţa dintre aceste două fraze fiind evidentă.

Un ultim motiv, care nu este la fel de substanțial, dar care are o pondere deosebită, a fost critica verbală intensă de care Biserica Greciei a avut parte, vizavi de decizia sa [de a ramane fidela deciziei ierarhilor proprii]. Desigur, Arhiepiscopul Atenei și al Intregii Grecii, Ieronim, a respins acest tratament ofensator. În cele din urmă, cu toate acestea, comportamentul ofensator pare sa fi jucat un rol psihologic în formularea unei alte sugestii.

Ma decisesem, încă de la început, sa particip la Sfântul si Marele Sinod, ca membru al delegației Bisericii Greciei, dar cu toate acestea am așteptat deciziile ierarhilor, din luna mai a anului 2016, cu scopul de a ma decide dacă voi participa intr-adevar. Când am descoperit că deciziile ierarhiei au fost importante și unanime, am decis să particip la Sfântul și Marele Sinod, pentru a le susține.

Cu toate acestea, în cele din urmă, am observat că, din diverse motive, nu toate corecțiile aduse textului, care au fost sugerate de către Biserici, au fost acceptate. Mitropolitul de Pergam a fost cel care, în mod evident, din rolul de Consilier, la cererea Patriarhului, a fost evaluatorul final al sugestiilor si, fie le-a respins, fie le-a corectat sau le-a adoptat, iar evaluarea lui a fost acceptată de către Biserica de Constantinopol și de celelalte Biserici.

În opinia noastră, textul nu era gata pentru a fi prezentat in Sfântul si Marele Sinod, din moment ce, până în ultimul minut, chiar înainte de semnarea lui, acesta mai era inca corectat și modificat, ba chiar și în timpul traducerii sale în trei limbi oficiale: franceză, engleză și rusă. Acesta a fost si motivul pentru care mai multe Biserici, de la început, solicitasera retragerea textului, pentru o modificare ulterioară. În plus față de aceasta, textul este prea diplomatic și poate fi folosit de oricine dupa bunul plac.

După cum am arătat în ședința Sfântului si Marelui Sinod, textul nu are o bază ecleziologică strictă. Chestiunea, despre ce este Biserica și cine sunt membrii săi, era una dintre cele aproape 100 de chestiuni care fusesera ridicate de către Sfântul și Marele Sinod, dar care, în timp, au fost trecute pe o linie moarta, în vederea unei conversații si unui dialog mai amplu, pentru a fi decise ulterior. Abia dupa ce s-ar fi discutat si definit ce este Biserica și cine sunt membrii săi, în primul rând, putea fi definita si poziția heterodocsilor.

De asemenea, dacă aș fi semnat acest text, aș fi negat tot ce am scris de ceva timp, în ceea ce privește eclesiologia bazată pe Sfinții Părinți ai Bisericii. Evident, a fost ceva ce n-am putut face.

Anterior, vineri, când a fost discutat acest text special [la Marele Sinod], conversația a ajuns intr-un punct mort, la al șaselea paragraf, în care a intrat in discutie fraza de mai sus, despre cum sa se faca referire la heterodocsi.

Biserica din România sugerase, initial, ca heterodocsii sa fie numiți ‘Confesiuni și comunități heterodoxe’. Biserica din Cipru sugerase ca ei să fie numiti ‘Biserici heterodoxe’. Iar Biserica Greciei sugerase ca acestia să fie numiti ‘confesiuni si comunitati creștine’. Intrucat Biserica din România și-a retras propunerea sa[?!], conversația s-a axat pe sugestia Bisericii Ciprului, care avea sa fie acceptată intr-un final de către celelalte Biserici, și pe sugestia Bisericii Greciei.

Într-o ședință specială a delegației noastre, de vineri după-amiază, s-a decis că vom respecta decizia ierarhilor nostri, chiar dacă vor fi propuse soluții alternative, cum ar fi ‘Biserica Ortodoxă recunoaște existența heterodocsilor’ sau a ‘altor creștini’ sau a ‘creștinilor non-ortodocsi’.

Intrucat sugestiile Bisericii Greciei nu au fost acceptate, Patriarhul Ecumenic, în sesiunea din după-amiaza de vineri, a sugerat sa aiba loc, în mod public, o întâlnire între Mitropolitul de Pergam și mine, în scopul găsirii unei soluții. Mitropolitul de Pergam nu părea deschis la un astfel de lucru, și am afirmat că nu este o problemă personală, în care sa-mi pot asuma singur raspunderea, ci este o problemă pentru întreaga delegație. Astfel, Patriarhul Ecumenic i-a sugerat Arhiepiscopului Atenei sa gaseasca o soluție.

Sâmbătă dimineața, înainte de sesiune, delegația noastră s-a adunat pentru a lua decizia finală. Arhiepiscopul Atenei și al Intregii Grecii, Ieronymos (Ieronim), acționând în mod democratic, a menționat că există trei soluții speciale. Prima a fost aceea de a respecta decizia ierarhilor Greciei; a doua, aceea de a veni, mai departe, cu o nouă sugestie, din considerente foarte speciale (pe care eu nu știu cine a propus-o si de unde a venit) care amintea: ‘Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici creștine și confesiuni heterodoxe’; iar a treia a fost să acceptăm sugestia Bisericii din Cipru, care amintea termenul de ‘Biserici heterodoxe’. O discutie a avut loc, iar delegația a votat asupra celor trei sugestii. Personal, am susținut formulările alternative ale primei sugestii, la care am făcut referire anterior [aprobate de către ierarhia Greciei], în timp ce toți ceilalți prezenți au votat pentru a doua varianta [?!].

M-am gândit că această sugestie nu era potrivită, din perspectivă istorică și teologică, și am declarat imediat, înaintea tuturor celor prezenți, că nu voi semna acest text, dacă această sugestie va trece mai departea, si ca de dragul unității mă voi retrage din conversațiile de mai departe. În consecință, nu voi fi în măsură să semnez textul, din motivul menționat.

Cel puțin eu pot dovedi că, personal, am fost supus unor presiuni severe și unui tratament abuziv din partea celorlalti ierarhi, pentru atitudinea mea, și am fost informat că ceilalți episcopi ai Bisericii noastre au fost, de asemenea, obiectul unor astfel de presiuni[?!]. Si, pentru ca eu mereu ma străduiesc să ma comport cu calm, cu sobrietate și in libertate, nu am putut accepta aceste acțiuni jignitoare.

Acestea sunt motivele de bază, care, din punct de vedere teologic și dintr-un sentiment de conștiință, au făcut imposibila, pentru mine, semnarea documentului. Bineinteles ca, în textul final care a fost publicat, numele meu apare ca presupus semnatar al textului, evident, doar fiindca fusesem membru al delegației Bisericii Greciei [chiar dacă eu nu am semnat]”.

Pana la aceasta ora, Biserica Ortodoxa Romana nu a amintit aceste discutii si nu a facut alte declaratii publice pe aceasta tema.

Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces. Daca apreciezi activitatea noastra, acum ai ocazia sa primesti un Certificat de Membru Sustinator (Simpatizant) “Lăcaşuri Ortodoxe”, dand click! aici! Aflandu-ne in cel de-al 10-lea an, te imbratisam ca membru al echipei noastre, cu bucurie!