publicat în: Arhivă

Lasati-ne Intampinarea Domnului sub “Pecetea Darului Sfantului Duh” – 222 contra 666 (si un RFID Lacasuri Ortodoxe). Bucurati-va!

Problema microcipurilor a devenit, în mod evident, un subiect pe care, dacă nu-l tratezi înseamnă, nici mai mult – nici mai puţin, că nu eşti ortodox. Eşti numit lepădat, eretic, căldicel – începător în credinţă, îndoielnic, servind la doi domni – , neinformat sau element pasiv al unui popor oricum adormit. După unele astfel de precizări zilnice, poţi ajunge la concluzia că relaţia ta cu Biserica, practic, s-a încheiat. Au fost emisiuni televizate în care oameni ai Bisericii au susţinut că proasta informare – în majoritate de tip laic – poate fi un păcat de moarte, un început al lepădării de credinţă.

Ce înseamnă informare, este foarte uşor de aflat: “Noua ordine mondială”, – autor deloc ortodox şi filmul “Îngerul digital” – autor deloc ortodox, ambele în actualitate, obligatorii pentru mântuire. Acestea sunt motivele “religioase, ortodoxe” invocate în opoziţia împotriva microcipurilor privite în mod peRFID. Un nou “Cod al lui DaVinci” (primul lezând mai mult lumea catolică), la fel de profan, de această dată cu urmări pe otodocşi (cunoscuţi mai tradiţionalişti).

Dacă astăzi aceste (cel puţin) 2 lucrări ale unor noi mesia, vestitori ai unei “ordini” fără de Dumnezeu – antagonism perfect (!) – căreia (banuiţi?) se vor închina şi ambiţia rusească alături de mulţimea chinezească, nu sunt exploatate la maxim, precum Sfânta Scriptură, dacă nu accepţi conţinutul lor şi crezi în continuare în bucuria unei Ortodoxii adusă de Hristos, te-ai lepădat.

Erezia de astăzi se raportează la nivelul tău de înţelegere a acestor “opere”. Căci, fără invocarea planurilor diabolice, ale negrului viitor prevestit de “falşii proroci” (din aceste 2 lucrări), ce ar mai însemna oare o luptă împotriva unui microcip pe paşaport (fiindcă fără “profeţiile” acestor opere, nu ne putem lega de implanturi şi de semnele de pe mână sau frunte – unii ziceau că deja sunt cele de pe poza aflată sub cuvântul CARD-DRAC – acum s-au răzgândit, va fi sub pielea de pe frunte)? Ar fi o luptă cu un sistem de controlare existent şi astăzi (o scanare la aeroport până la oase, la fel ca a bagajelor, există, deci, ce vorbim noi doar de iris(?), iar amprentarea, cu puţin praf roşu, putea fi făcută şi de un copil mic, în urma ta, prelevând-o de pe clanţa uşii pe care ai intrat tot în aeroport).
Am rămâne cu o singură motivaţie: a unei neobrăzări anticreştine (vezi aici un articol intreg) prin însemnele apocalipticului număr 666.

Oare de ce “îndulcirea” cu Apocalipsa era oprită de marii părinţi, atunci când se vădea în interesele unor călugări?

De ce să fie lăsaţi în “erezia” neinteresării şi neinformării din Cartea Sfântă, atâta timp cât până şi neinformarea din cele 2 opere prezentate mai sus se cheamă lepădare? Rămâne ca cineva să lămurească aceste aspecte prin argumente la fel de laice, autodenumite însă religioase.

Daca astfel, opunandu-te introducerii cipurilor în paşaport (fiindcă restul apare doar în cele 2 opere şi nu poţi acuza pe cineva prin supoziţiile unui autor) reuşeşti să amâni Apocalipsa ori să salvezi lumea, astfel profeţii de până acum devenind mincinoşi, aflăm că acelaşi rezultat absurd îl putem avea şi dacă ne opunem auririi turlelor bisericilor din Rusia (vezi o altă prevestire). Sunt convins însă (şi acest lucru se poate chiar verifica), este mult mai grea această a doua variantă, tocmai fiindcă unii ştiu să aibă grija Bisericii din ziua de astăzi, întărind-o, mărind-o şi scoţând-o de sub nepăsarea comunistă, la lumină. Unii luminează Biserica, iar alţii o întunecă. Unii auresc turlele Bisericilor, alţii le fură “aura” strigând venirea Apocalipsei. Din legi născute din demonstraţii absurde, pornite de la opere deloc religioase, se pare că doar cei din a doua categorie se mântuiesc.

Atunci, poate că acestui diabolic 666 ar trebui (dar cine mai acceptă) să ne opunem cu 222 (2 Tesaloniceni 2.2) aşa cum ne învaţă chiar Sfântul Apostol Pavel:

1. În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi – nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.

3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,

4. Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.

5. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?

6. Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.

7. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.

8. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.

9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,

10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.

11. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,

12. Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.

13. Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului,

14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.

15. Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.

16. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde,

17. Să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun.

Bibliografie suplimentară:
– Iosif Olariu: Epistolele Sf. Apostol Pavel către Filipeni, Coloseni, I-II Tesaloniceni. I – II Timotei, Tit, Filimon şi Evrei,Caransebeş, 1913,482 p.
– Haralambie Rovenţa Epistola Întîia către Tesaloniceni a Sfîntului Apostol Pavel. Introducere şi comentar, Bucureşti, 1938, 164 p.
– The Epistles I and II Thessalonians, 1959; Dewally, Masson si Rigaux: Les Epitres aux Thessaloniciens
– sau cursul Pr Prof Dr Preda Constantin.

Aşa încât, treaba noastră poate deveni extrem de clară dar deloc simplă, mai ales că, în prezent, nu este considerată lepădare şi erezie neluarea în seamă a acestor învăţături clare, directe, stricte pe acest subiect, ale Sfântului Apostol Pavel, fiindcă în prezent avem mai mult, un “Înger digital”.

O operă ce reuşeşte să scoată credincioşii din Biserică în stradă, alimentând credinţa că pot muri “muceniceşte” pentru “adevărurile şi profeţiile ei laice, politice”, renunţând la ascultarea (mereu amintită, dar neluată în seamă) faţă de învăţăturile sfinte, de genul celei amintite mai sus (222). Cum să mai putem rămâne doar în Biserică? Oare atât de monotonă să fie viaţa şi de acum încolo şi atât de “simplă” mântuirea? Prin “cuvânt şi faptă bună”, prin pocăinţă şi împărtăşire, prin ascultare? Atât de plictisitoarea Sfântă Liturghie, la nesfârşit? Atâta ascultare, fără proprie iniţiativă “mucenicească”? Să ai de atat de mult timp o Apocalipsă pe care să nu-ţi fie permis să o analizezi? Doar să te rogi şi să aureşti turle? Să-ţi permiţi cu neobrăzarea “necredinţei” tale neparticiparea la manifestări “extrem de serioase”, care prin afişe personifică o văcuţă (prin vorbă), îi numeşte boi, pe toţi purtătorii de Hristos care dezlipesc de pe stâlp afişul şi care te invită să asculţi de ea, depersonificându-ne astfel total (lipsindu-ne de dreptul la comentarii, prin judecată pripită a lepădării), chiar şi când duhovnicii ajung să se opună unor astfel de acţiuni (vezi înregistrarea ultimei conferinţe).

Un alt tip de ascultare ateistă (vezi cele două opere demonstrative, realizate după modelul “Discovery spre darwinism”, sau al teoriilor dezvoltate cu aceeaşi logică manipulatoare, pe efecte PSI ori OZN-iste), vulgară, incriminatoare a intelectualiţăţii (prin care va veni sfârşitul – vezi iar ultima conferinţă) şi neascultătoare (faţă de Sfânta Scriptură – vezi 222 etc)

De ce oare să nu remarcăm că, de foarte mult timp, fără bani nu putem cumpăra sau vinde nimic şi să nu ne speriem, renunţând la folosirea lor? De ce să nu interpretăm cum că dobânda sau împrumuturile la bănci, fără măsură (dovadă a încrederii în puterile proprii, a “dreptului” sau pretenţiei de a avea mai mult decât ţi se permite sau decât ţi se cuvine, mai mult decât munceşti) pot fi semnul sfârşitului (după cum se vede pe criza financiară), atâta timp cât chiar şi contul contabil al dobânzilor (poate nu ştiaţi, contabilii însă ştiu) este tot 666? De ce să nu mă gândesc (după teoriile la fel de “marcante”) ale dl. Virgiliu că şi sub această derulare a Îngerului digital, de 24 FPS se pot ascunde imagini de subfrecvenţă, “insesizabile”, prin care să mi se arate mesaje sataniste, atâta timp cât se vede clar în ce au fost schimbaţi adevăraţii paşnici creştini (am sute de mesaje dure venite din partea unor foşti “prieteni”)? Simplu, fiindcă nu ne e permisă decriptarea. Fiindca Dumnezeu nu doreşte să-L Intâmpinăm astfel. Fiindcă nu trebuie ca tocmai frica sa ne scoată din Biserică pentru militarea împotriva unor măsuri cel mult de natură politică, din care exact presa care scoate Biserica (pentru prima dată!) în faţă, va avea de câştigat (vezi teama acesteia faţă de monitorizare, cenzură, ascultarea telefoanelor – fiind aservită diverselor grupări politice).

Trăim astăzi deci, un praznic al Întampinării Domnului, mult diferit de cele anterioare şi poate, mult mai “profetic” decât introducerea noilor paşapoarte. Astăzi l-am Întâmpinat pe Hristos exact aşa cum se pare că îl vom întâmpina la a doua Sa venire, conform Apocalipsei şi spuselor unor “decodori” ai ei, de astăzi. Lepădaţi de învăţăturile adevărate (închinându-ne la lucrările politice ale unor atei, precum “Noua ordine mondială” sau “Îngerul digital”), deja, exact aşa cum eram avertizaţi şi nu realizăm: însemnaţi pe creiere cu semnul fiarei 666 şi, se pare că, într-adevăr, nimeni nu îl mai poate şterge, încât să mai credem in 2…2…2.

Poate că şi noi aveam nevoie, mai mult ca oricând, de cuvintele asupra cărora s-a revenit într-o cu totul alta ocazie decât încrâncenarea cipului, prin care se afirmă că „imaginea credincioşilor trebuie să fie caracterizată de calm şi înţelepciune, credinţă interioară şi bucurie”(…), ca “bucuria veşnică, nu este zâmbetul fals a unei hârtii de 100 de dolari, ci este veşnica bucurie a Lui Dumnezeu şi a păcii Lui Dumnezeu.” (vezi declaraţia mitropolitului Kirill la Congresul Tineretului Ortodox, care astăzi aureşte turlele Bisericii).

Să nu uităm, că dacă acum Bisericile ar fi fost pline, poate că nu ar mai fi fost nevoie de alte asemenea explicaţii. Iar dacă, în viitor, Biserica va fi şi mai părăsită, golită de tinerii care astăzi ascultând mai mult muzică şi fiind atenţionaţi brusc ca Biserică este mai mult Apocalipsă, schimbă repede postul, aceasta este doar vina şi lucrarea noastră de acum.

P.S: Asta e… trebuia să încheiem într-un ton de “normalitate exagerată”, exact aşa cum ne acuză unii şi, în continuare, le scriu doar acestor tineri, care tocmai prinseseră frumuseţea, bucuria şi normalitatea, libertatea Ortodoxiei, iar acum sunt obligaţi să recunoască o altă faţă:
Am realizat pentru voi un RFID, îl vedeţi mai jos, sub al cărui nume în germană, dacă veţi trece cu mouse-ul, va aparea o bandă player. Dând play, veţi fi martorii a tot ceea ce conţine un astfel de RFID, la adresa voastră. Iar in timp ce acesta “reda datele” cititi si anecdota de dedesubtul sau, traita astazi; merge perfect!

(nota: all about you = totul despre tine)


Fapt real:

Întâmpinarea Domnului, astăzi 2 februarie, la Mânăstirea Căldăruşani. Era momentul Epiclezei şi, lângă mine, un tip ce părea foarte rugător, îngenunchea. Vine soţia sa:

“Vasile, haidi măi, că pe Marcela o doare capul!”

Omul s-a închinat şi a plecat.

Morala, sugerată tot de un tânăr: Marcela, mai lasă-ne cu durerea ta de cap!

Lăsaţi-ne doar cu Hristos în gând şi cu indulcirea “Pecetii Darului Sfantului Duh” (adică miruiţi la slujbele la care haideţi să participăm mai mulţi), împărtăşind credinţa că nicio altă pecete, în veci, nu poate fi mai mare ca Aceasta…

Bucurati-va si La multi ani! Astazi: Ziua Mondială a Tineretului Ortodox.

(apropo, playerul are si replay)

un articol KSLCatalin

un alt articol lamuritor, AICI.


si o lucrare cu adevarat ortodoxa, AICI