publicat în: Arhivă

Sviazisk: Comori ortodoxe într-o republică musulmană

Deşi la prima vedere este o republică pur musulmană, cu trăsături şi tradiţii naţionale puternice, Tatarstan are multe relicve venerate ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Capitala Tatarstanului însăşi urmează regula strictă care regularizează numărul de biserici şi moschei din cadrul limitelor oraşului.

Regiunea se mândreşte cu bisericile şi mănăstirile ruseşti unice care sunt de un pitoresc încântător, deşi se află în mijlocul pustiului, cu măreaţa Volgă de o parte şi cu pădurea virgină acoperind pantele abrupte de cealaltă parte.

Sviyazhsk este o insulă micuţă pe Volga, în sus spre Kazan. Locul nu a încetat niciodată să impresioneze turiştii. Iţindu-se din suprafaţa râului, aduce cu o insulă de basm pe care viaţa rusească s-a oprit undeva, în frumoasele timpuri ale Evului Mediu. Nu cu mult timp în urmă, de fapt, era doar o insulă izolată (deşi a devenit aşa doar după ce o uzină electrică a fost construită pe Volga) şi singurul mod de a ajunge acolo era cu barca sau cu vreun grup de turisti aflati intr-o croaziera pe Volga.

Un baraj construit recent uneşte această insulă cu uscatul şi se aşteaptă ca aici să sosească un număr constant de turişti. In plus, Svizayhsk a fost introdus pe lista de aşteptare a UNESCO, atât pentru frumuseţile naturii cât şi pentru bogăţiile culturale. Vara vin ceva turişti însă iarna locul este abandonat aproape complet. Majoritatea celor rămaşi – în jur de o sută de localnici – abandonează locul în sezonul rece. Astfel, zona este foarte impresionantă în timpul iernii, cu doar câţiva oameni sau complet pustie, cu spaţii vaste acoperite cu zăpada albă şi gheaţă iar Volga prinsă la mijloc, între dealurile înalte de pe maluri.

Locul respiră istorie. Totul a început cu ţarul Ivan cel Groaznic care a fondat o insulă izolată în vecinătatea Kazanului. Ţărmurile abrupte şi izolarea insulei o făceau să fie un bun avanpost în calea vreunui atac final asupra capitalei din partea atotputernicului, pe atunci, hanat.

O mare fortăreaţă a fost construită pe Volga, demontată, purtată în josul apei şi asamblată din nou în scurt timp, spre surpriza hoardelor tătare. Kazanul s-a predat în 1552, devenind o parte din Rusia, în timp ce istoria Sviyazhsk-ului a luat un alt drum. Punctul îndepărtat a devenit unul dintre locurile unde drumul către Siberia se făcea pe un feribot care traversa Volga. Pentru un timp insula a fost plină de viaţă ca un stup. Chiar şi marele arhitect Postnik Yakovlev (poreclit Barma) a venit să lucreze aici, fapt care a dat naştere frumoasei dar neadevăratei legende despre arhitecţii Barma şi Postnik care au orbit după ce au creat faimoasa catedrală a Sfântului Vasile (închinată cuceritorului Kazanului). Către începutul secolului al 19-lea, Sviyazhsk devenise un oraş mic şi un loc de pelerinaj datorită celor două mănăstiri şi şase biserici datând din secolele 16 şi 17.

Cea mai veche biserică a Sfintei Treimi este nouă, privită din exterior, însă păstrează interioarele arcuite originale. Dacă zidurile ar putea vorbi, cu siguranţă ar povesti despre Ivan cel Groaznic, care s-a rugat acolo în 1551. Aşa că nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. Încercaţi să vizitaţi fiecare biserică. Aspectul dărăpănat poate stârni mila însă fiecare nor îşi are strălucirea sa argintie. Secole de vreme rea care şi-a revărsat mânia devastatoare asupra lor, au lăsat multe case şi biserici practic neschimbate.

Dacă doriţi să faceţi o călătorie în timp, mergeţi la Sviyazhsk. Străzile şi cărările nu au fost niciodată pavate şi pare că ultimele lucrări de construcţii s-au făcut pe la începutul secolului 20, prin ridicarea imensei biserici bizantine din cărămidă roşie, Biserica Doamnei Noastre, structură dominantă a insulei. Vizitaţi şi Catedrala Adormirii Maicii Domnului, din cărămidă albă, construită la mijlocul secolului 16 de către renumitul autor al Catedralei Sfântului Vasile. Principala trăsătură a acestei catedrale este ascunsă în interior: toate zidurile şi tavanul sunt pictate în splendoarea şi stilul folosit în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Kremlin, Moscova. Aici, trăsătura distinctivă este fresca unică ce îl înfăţişează pe Sfântul Hristofor cu un cap de cal. Mai târziu, o astfel de reprezentare era considerată erezie şi a fost distrusă aproape peste tot în Rusia.

Plimbaţi-vă pe străzi observând declinul întunecat şi decăderea zonelor locuite şi a întregii infrastructuri.

De-a lungul istoriei sale, Sviyazhsk a trebuit să supravieţuiască anilor tulburi ai Uniunii Sovietice când era una dintre miile de locuri afiliate Gulag-ului. Abia după lovitura de stat din 1917, insula a dobândit monumentul unic al lui Iuda care era considerat un revoluţionar acolo. Monumentul nu a rezistat mult şi a dispărut, pur şi simplu, într-o bună zi.

Astăzi Sviyazhsk ne prezintă o imagine foarte controversată. Pe de o parte ne impresionează cu absenţa completă a vieţii moderne şi cu atmosfera paşnică, izolată a mănăstirilor îndepărtate, dar, pe de altă parte, este imaginea unor monumente nepreţuite care se dărâmă văzând cu ochii, a sărăciei şi disperării. Priveliştile care îţi taie răsuflarea, de pe Volga, pot fi, ele însele, un bun motiv de a vizita acest loc.

SFATURI PENTRU CĂLĂTORI

Durează vreo câteva ore să explorezi locul pe toate părţile. Populaţia locală este puţin numeroasă şi este paşnică. Nu se pot găsi locuri de cazare sau locuri de servit masa pe insulă, există doar un magazin universal pe care, însă, nu te poţi baza. Oricum, turiştii vizitează insula prin Kazam (zbor direct de o oră şi trenuri de noapte, zilnic, dinspre Moscova).

Preţurile în hotelurile din Kazan încep de la 500 ruble pe zi iar rezervări se pot face prin https://vkazan.ru/ or https://www.tathotels.ru/ .

O zi poate fi de ajuns pentru a vizita Sviyazhsk.

Durează în jur de două ore să ajungi pe insulă cu maşina (închiriată sau taxi). În acest caz vizitaţi şi mănăstirea Raifa care este situată aproape în drum şi care prezintă tocmai imaginea inversă, a uneia dintre cele mai prospere mănăstiri din Rusia.

Vara este o altă opţiune bună, uşoară şi, probabil, mai fascinantă, de a merge acolo cu vaporul dinspre Portul Râului Kazan. Călătoria este lungă şi meditativă, căci durează în jur de trei ore, şi este relativ ieftină.

Traducere Gabriela Hluscu / Lacasuri Ortodoxe