publicat în: Arhivă

Recomandare: Întâlnire (pr. Sever Negrescu)

Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărămiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
(Matei 15, 21-28)

Ieşirea, ca şi intrarea, este un atribut esenţial al mântuirii. Ieşirea este a doua carte a lui Moise, dar, este şi a doua uşă (faţă) a eternităţii. Ca să ieşi de undeva, trebuie să intri, când intri în această lume îţi începi de fapt ieşirea, când ieşi din această lume începe Marea Intrare, de unde întoarcere nu mai există.

Ieşirea nu înseamnă, în niciun caz, întoarcere. Ieşirea este întâlnire. În toate religiile lumii omul îl caută pe Dumnezeu, creştinismul este singura religie în care Dumnezeu îl găseşte, îl întâlneşte şi îl descoperă pe om, fie acesta chiar păgân.

Ieşirea este un strigăt izbăvitor.

Iată, femeia cananeiancă, reprezentând lumea păgână, urcă în icoană… (pentru continuare, click pe banner)