Pe unele forumuri, se remarca o tendinta a unei lipse de respect fata de Patriarhia Ecumenica…

Biserica Ortodoxă perseverează, triumfă asupra terorii

Cea mai sfânta zi a Ortodoxiei, este cea a sarbatorii Sfintelor Paști și a victoriei lui Iisus Hristos asupra morții, prin Invierea Sa cea slavită. Credința creștină aduce cu ea asigurări de iertare a păcatelor și de viața veșnica, tuturor celor care se pocăiesc de păcatele lor și care îmbrățișeaza credința în Hristos. Biserica Ortodoxă este in antiteza cu credințele false și toate ideologiile seculare. Aceasta a triumfat pe tot parcursul istoriei, deasupra tuturor adversarilor sai. Un cuvant al Sfantului Pavel imi vine in minte: “Unde îţi este, moarte, biruinţa ta?” (Corinteni 15:55).Traducere si interpretare, adaptare dupa un text al lui Theodore G. Karakostas, de: KSLCatalin

Există, din păcate, pe unele forumuri, tendința unei lipse de respect fata de Patriarhia Ecumenica. Acestia sunt cei care susțin că Biserica Mare a Constantinopolului si-a pierdut cea mai mare parte a turmei sale. Adevărul este, insa, acela ca Patriarhia mărturisește puterea și victoria Crucii, prin prezența sa în timp in orașul lui Constantin, în ciuda istoriei brutale a secolului XX și a genocidului care a dus la disparitia fizică a armenilor, asirienilor și populațiilor creștine grecești din Anatolia.

Patriarhia a devenit un simbol pentru Ortodoxie, prin atragerea respectului comunității internaționale. De fapt, Biserica Sfânta și Mare a lui Hristos primeste ambasadori și șefi de stat in Fanar, în timp ce Sanctitatea Sa Bartolomeu I este primit de șefii de stat străini și de liderii religioși ai Occidentului, in călătoriile din străinătate. Aceasta nu este o realizare mica, având în vedere cât de izolata de lume a fost Biserica din Constantinopol, cu doar decenii în urmă.

În 2010, Patriarhul a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea istorica Panagia Soumela (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), din Trebezond, pentru prima dată de la exterminarea grecilor pontici, în 1923. Liturghia, care acum se oficiaza anual la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului in manastire, este un semn de reînnoire a Bisericii Mari. Bartolomeu a slujit aceasta Liturghie anuala, alaturi de episcopi din Biserica Ortodoxa a Greciei, Albaniei și Rusiei. În plus, Biserica Rusă a trimis Episcopi să se alăture Sanctitatii Sale, la slujbele de închinare în bisericile istorice ale Cappadociei.

IPS Mitropolit Ilarion Alfeiev, secretar al Patriarhiei Ortodoxe Ruse de la Moscova, a declarat în iunie 2010, în timp ce participa la Liturghia din Cappadocia: “am fost persecutați pentru credința noastră, timp de 70 de ani, de puterea lipsita de Dumnezeu, în Rusia. Ii salut din inima pe toți, pe cei cu predecesori care au trăit în această țară și pe cei care au venit aici pentru a cinsti memoria lor”, iar el le-a cerut grecilor să “acorde sprijin Patriarhului, care vine aici in fiecare an sa slujeasca în bisericile acestei tari sfinte”.

Când a fost în Constantinopol, în decembrie 2012, tot el a declarat: “creștinii ortodocși au trăit în această țară timp de multe secole, în ciuda tuturor evenimentelor tragice din istorie, si și-au pastrat ferm Credința Ortodoxă” și “admirăm curajul acestor creștini care au rămas aici pentru a păstra credința lor și a o preda urmașilor lor”.

Trebuie sa se tina cont de martiriul oribil pe care Biserica din Constantinopol l-a suferit în secolul al XX-lea, de la măcelul din Smirna, din 1922, la pogromurile oribile din Constantinopol, din 1955.

Dacă Biserica a pierdut cea mai mare parte a turmei sale, aceasta s-a intamplat pentru că credinciosii ei grec-ortodocsi au fost martirizați pentru credința lor, sau obligați să fugă. Ca atare, Biserica mărturisește și vorbește pentru cei care nu mai pot vorbi de la sine. Este Biserica unde su slujit cu fidelitate clerici, cum ar fi Sfântul Mitropolit Hrisostom al Smirnei, care a refuzat să-si părăsească turma, în 1922, și a fost sacrificat în timpul slujirii sale pentru Iisus Hristos, asemenea unei serii de alti episcopi și preoți. În 1955, preotul in varsta de 90 de ani, Chrysanthos Mannas, a fost stropit cu gazolină și aprins ca o torta, în timpul pogromurilor ortodoxe anti-grecești.

Interesul internațional fata de Patriarhie, al mass-mediei occidentale și al guvernelor, este un semn de creșterea a vizibilității Ortodoxiei în Occident. Vizibilitatea crescândă a Patriarhiei, este o victorie pentru Creștinism, în ciuda răului. Sfântul Constantin cel Mare, care a mers in Constantinopol, a primit mesajul înainte de a merge la luptă, în 312 dupa Hristos, văzand Soarele în forma crucii, care ii arata: “In acest semn vei invinge”.

Aceasta este sarcina Bisericii din Constantinopol. Regretatul sârb Sfânt, Iustin Popovici, a scris: “Mă închin cu respect înaintea realizărilor vechi ale Marii Biserici din Constantinopol și înaintea crucii sale, care nu este nici mica, nici ușoara, care este crucea întregii Biserici, pentru ca Apostolul spune: atunci când un membru suferă, tot trupul sufera”.

“Mai mult, eu recunosc rangul canonic și primul loc de onoare al Constantinopolului. între Bisericile locale Ortodoxe, care sunt egale în onoare și drepturi”.

In ultimele două decenii, Bartolomeu a fost tinta unei asasinari, iar Patriarhia însăși a fost bombardata. În ciuda acestui fapt, Patriarhia continuă să demonstreze puterea credinței creștine și rezistența împotriva terorii.

Traducere si interpretare, adaptare dupa un text al lui Theodore G. Karakostas, de: KSLCatalin