publicat în: Arhivă

Fereste-te de urs! Haideti sa intelegem, ce cauta Rusia in Orientul Mijlociu…

Fereste-te de urs, in special de “ursul rusesc”. Pentru cei care cunosc afacerile Rusiei, “atunci cand ea se ridica, ea nu se agită doar in interiorul casei, ci in întreaga lume”, a spus președintele “Universitatii Deschise: Dialogul Civilizațiilor in Moscova”, membru al Academiei Ruse a Educației si profesor de Gandire Occidentala si Filosofia Civilizațiilor la Universitatea Libaneza, dr. Suheil Farh, pentru publicatia in limba araba Al-Nahar [https://www.annahar.com/article/274977-%D8%A7%D9%84%D8%AF%D8%A8-%D8%A7%D9%84%D8%B1%D9%88%D8%B3%D9%8A-%D9%8A%D9%82%D8%B7%D8%B9-%D8%B1%D8%A3%D8%B3-%D8%A7%D9%84%D8%A7%D9%81%D8%B9%D9%89-%D9%87%D9%86%D8%A7-%D9%85%D8%B9%D8%A7%D8%AF%D9%84%D8%A7%D8%AA-%D9%83%D8%AB%D9%8A%D8%B1%D8%A9-%D8%B3%D8%AA%D8%AA%D8%BA%D9%8A%D8%B1?utm_source=mostread&utm_medium=annahar&utm_campaign=daily] .

Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe va prezinta, in cele de mai jos, traducerea si interpretarea acestei declaratii.

Ursul rusesc se ridica, în cele din urmă, și devine activ militar în Siria, în aer și pe pământ. Nu este o surpriză pentru cei care stapanesc descifrarea limbajul trupului rusesc. In cazul de fata, înfrângere este interzisă, fiindca lupta este una de apărare a țării, a Rusiei însăși. “Din punct de vedere istoric, nicio tara nu a fost în măsură să învingă Rusia”.

Tot din punct de vedere istoric, “Orientul Mijlociu sau Orientul arab a ocupat un loc al sau special in strategia rusă, de-a a lungul deceniilor”, mai explica Farah. Dovezile sunt bine documentate și interesul Rusiei în Orientul Mijlociu s-a dovedit a fi serios, în creștere și de decenii. Daca Armata Rusă a intervenit în cele din urmă în Siria, “atunci acest lucru s-a intamplat pentru a suprima acele elemente care s-ar putea opune găsirii unei solutii politice acolo”, spune Farah. El continua: “Am ajuns intr-un stadiu în care toate căile au ajuns la un impas și situația a devenit de nesuportat… Rușii au adoptat această poziție, după ce militarii occidentali au eșuat în lupta cu ISIS. Jucătorii regionali și locali majori au intrat într-un joc infernal și inutil, iar nimeni nu a fost capabil să-l tina sub control, până când a venit ursul rus”.

“Rusia se apropie de Orientul Mijlociu, motivata de rănile adânci pe care le are in urma terorii, după ce a fost lovita pe teritoriul său (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Evenimentele teribile din Cecenia și din întregul Caucaz, masacrul din școala Beslan, bombele din teatre și trenuri, atentatele sinucigașe sunt inca vii in memoria rusilor. Mai întâi de toate, Rusia vine astăzi să se apere, aici, înainte ca șarpele sa ajunga in țara. Vrea să-l lovească sau sa-i taie capul, aici. În al doilea rând, vine pentru a încerca să consolideze instituțiile din Rusia în regiune, cât mai mult posibil. Cei care cred că persoana Președintelui sirian Bashar al-Asad este o prioritate, sunt intr-o eroare. Ce îngrozește in prezent Rusia, este ca soarta Siriei să fie cea a Libiei”.

Cei Implicati…. Marginalizati

Ecuația este clara, iar scenariul este aproape sigur. “În cazul în care intervenția militară ruseasca are succes, multe ecuații se vor schimba, nu numai la nivelul Siriei, Irakului și întregului Orient Mijlociu, ci și la nivel global”, spune Farah. Un succes rusesc plasează “Rusia într-o poziție mai puternică, în mai multe sensuri. Aceasta va fi capabila să negocieze și sa exercite mai multe presiuni, atunci cand impune condițiile propri. Dacă reușește, toți cei care au fost finanțatori ai terorismului ISIS, “în regiune, atat statele cat și alte partide, vor fi marginalizati, deoarece au fost implicati”.

Farah știe ce vorbește. El le spune scepticilor, că “Rusia nu este sentimentala, ci mai degrabă pragmatica”. Acest academician libanez este, de altfel, cetățean rus, și are un statut inalt in cea de-a doua tara a sa. În 2011, fostul Președinte rus Dmitri Medvedev i-a acordat Medalia Pușkin, la Kremlin. El a fost distins cu titlul “Persoana Anului în Domeniul Academic”, în 2011, pentru rolul său în dezvoltarea unei teorii a dialogului între civilizații. El a primit, de asemenea, diverse alte premii in Rusia. El subliniază un pragmatism al Rusiei, care are ca scop afirmarea “dorintei de a avea relații normale cu toate comunitățile arabe din toate confesiunile; și așa, prin definiție, Rusia devine cel mai puternic garant al pastrarii Crestinismului in Orientul Mijlociu și a minorităților în țările arabe”.

Relații calde

Rusia a fost una dintre primele natii prezente în regiune. Rădăcinile sale sunt profunde și sunt istoric puternice, în diverse domenii, de la comerț la politică și cultură și chiar in relațiile spirituale. Farah continuă, “in mod istoric, Rusia face parte din Creștinismul Răsăritean și, astăzi, Islamul a devenit o parte fundamentală a identității sale, cu prezența a aproximativ 20 de milioane de musulmani, acolo”. În ceea ce privește chestiunile spirituale, “Relația dintre Rusia și Orientul Mijlociu ortodox este profunda și calda. Relația este puternica, între Bisericile Ortodoxe din Rusia și Antiohia. Puțini știu că Biserica din Antiohia a fost cea care a adus Creștinismul în Rusia, și nu grecii, așa cum cred unii”, mai spune el.

În termeni istorici, mai multe etape reflectă profunzimea relației dintre ortodocșii rusi și cei arabi ai Orientului Mijlociu. Mihail Sirin, ‘Sirul’, a fost primul mitropolit ortodox al Kievului, orasul-mama al rusilor, după Botezul Rus, și a contribuit la stabilirea unor relații spirituale calde cu Rusia. De asemenea, Patriarhul Antiohiei, Ioachim al V-lea a întreprins o călătorie istorică în Rusia, în timpul căreia el a semnat un document important, în timpul domniei țarului Feodor Ivanovici, prin care sa permita infiintarea unei Patriarhii independente la Moscova, în 1589. Patriarhul Macarie al Antiohiei a făcut repetate călătorii în Rusia, intre 1655 si 1667, și a realizat, impreuna cu fiul său, arhidiaconul Pavel, o carte despre Rusia ortodoxă, care este și astăzi una dintre cele mai importante surse religios-istorice, despre acea perioadă. Nu mai puțin importante sunt vizitele ulterioare ale Patriarhilor Antiohiei, incluzandu-i pe Grigorie IV, Alexandru III și Ignatie IV, si, de asemenea, ale Patriarhului curent, Ioan X.

Având în vedere aceste relații spirituale calde dintre Rusia și Orientul Mijlociu, interesul rusesc în regiune este firesc și așteptat. “Astăzi există o relație intimă între regim și Biserica Rusă, mai intima decât a fost în perioada țarilor, și întărește ambele pati”, spune Farah. Sprijinul deschis pe care Biserica Rusă l-a demonstrat pentru intervenția militară rusă în Siria, reflectă puterea acestei relații”. “Poziția [Bisericii], de asemenea, vine într-un cadru mai larg, care include alături organizații ale diferitelor comunitati religioase – creștină, iudaică, islamică și budista. Pentru aceste comunități, sprijinirea regimului în combaterea terorismului repezinta o poziție firească. Noi nu trebuie să uităm, că poziția Bisericii este, de asemenea, poziția a mai mult de 20 de milioane de musulmani, dintre care majoritatea sunt sunniți”.

Mare putere emoțională

În ceea ce privește utilizarea expresiei de “razboi sfânt”, de catre unul dintre purtătorii de cuvant (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), “aceasta este o greșeală”. ”În infernul furios al mass-mediei și în rândul persoanelor, a căzut prost… Reacțiile sunt de înțeles, dar, în același timp, ele reflectă o foarte mare putere emoțională, mai ales pentru mentalitatea Orientului Mijlociu. În această privință, trebuie subliniat că toate mințile luminate ale religiilor recunosc că terorismul este sinonim cu ignoranța și cu orice fel de înapoiere mentală și comportamentală. În timp ce, religia si credința, în general, il inalta pe om la lucrurile cerești, care ii aduc laolalta pe toti”.

Farah știe foarte bine că “factorul religios a ajuns să ocupe un loc important în gândirea geopolitică rusă”. El spune: “Astăzi Rusia vrea, la nivel global, sa urmeze o politică in antiteza cu valorile liberale neîngrădite ale Occidentului, incercand sa adere la valorile tradiționale, conservatoare, care sunt istoric legate de instituția familiei și a patrimoniului cultural pozitiv al națiunilor, ca alternativă la valorile liberale neîngrădite. Biserica Rusă joacă un rol important în acest context și umple golul spiritual creștin în Rusia”.

Dar atenție, avertizează Farah, “pentru că, în plus față de aspectul pozitiv al acestui rol, mai poate exista un altul, un aspect negativ: politizarea și ideologizarea religiei se reflectă negativ in cadrul ei și asupra mesajului creștin. Iar aceasta conduce la un dublu sens: “Biserica Creștină și religia Islamului trebuie să facă uz de capacitățile lor, pentru a le asigura hrana spirituală credincioșilor și pentru a evita politizarea și ideologizarea, care sunt foarte dăunătoare, atât Crestinismului, cat si Islamului”.