publicat în: Arhivă

Liban: de ce tac Bisericile si Partidele crestine, vizavi de interventia militara a Rusiei in Siria?

Va prezentam mai jos traducerea unui raport in limba araba al TV Al-Nahar, [https://www.annahar.com/article/275757-%D8%A7%D9%84%D8%B1%D9%88%D8%B3-%D9%88%D8%B5%D9%84%D9%88%D8%A7-%D8%A7%D9%84%D9%89-%D8%A7%D9%84%D8%A7%D8%B4%D8%B1%D9%81%D9%8A%D8%A9] care trateaza problema tacerii sistematice a Partidelor crestine din Liban, vizavi de interventia militara a Rusiei in criza din Orientul Mijlociu.

“Toate partidele politice creștine, mișcările și blocurile, evita sa adopte vreo pozitie publică, in ce priveste intervenția militară rusească în Siria, in ciuda faptului ca exista pareri diferite privind criza siriana in randul acestora. Exista cei care susțin regimul și speră intr-o victorie, exista cei care mizeaza inca pe victoria opoziției și pe înfrângerea regimului, si mai exista si o a treia categorie, bucuroasa sa vada atat regimul cat și opoziția distruse.

Cu excepția unei declarații singuratice a liderului Forțelor Libaneze, Samir Geagea, care a prezentat intervenția rusească dpret o varianta de prevenire a căderii regimului din Damasc, celelalte partide, cum ar fi Mișcarea Patriotică Libera, Phalange, Partidul National Liberal și chiar Biserica raman încă tacute pe marginea acestei probleme. Declarațiile politice emise de acestea, intre timp, ignoră în mod deliberat întreaga problemă, fără ca măcar sa faca vreo aluzie ascunsa la aceasta.

Această tăcere politică creștina nu înseamnă că opinia publică este indiferentă la ceea ce se întâmplă. Problema se afla pe buzele tuturor, în cercurile creștine. Declarația atribuită Bisericii Ortodoxe Ruse ascute dezbaterile și le ridică la un nivel fără precedent, într-o societate care cu doar putin timp in urma se temea de sosirea takfirisi-lor și a ISIS pe arena libaneza. Acestei perspective îngrozitoare, se adaugă imaginile rapoartelor din mass-media, cu privire la suferința creștinilor irakieni și iazidi, și umilința la care au fost supuși, după ce femeile lor au fost vândute pe piețele de sclavi, pe langa uciderea necredincioșilor dintre vecinii lor. Toate aceste rapoarte au contribuit la scăderea moralului și la creșterea tensiunii.

În opinia activiștilor politici, tăcerea în rândul partidelor creștine este justificată, deoarece nimeni nu mai vrea să mizeze public, pe una sau pe celalata parte, în timp ce conflictul sangeros sirian inca se dezlantuie, repetand tragediile și războaie civile care au avut loc în trecut, și plătind prețul – în daune privind interesele economice și comerciale și relațiile negative ale Libanului cu țările arabe care, în ciuda crizelor și diviziunilor, mai au grija sa distinga intre prieteni si dușmani.

Ceea ce se răspândește in media sociala aparține doar celor care posteaza la un nivel personal, dar nu si grupurilor sau partidelor. Mai important, nimic nu pare a fi clar în conflictul sirian și in ce priveste limitele intervenției rusesti, si nici vizavi de fezabilitatea acestei intervenții in rezolvarea conflictului din Siria. Forțele rusesti și iraniene vor rămâne instalate permanent în orașele si satele siriene, în scopul mentinerii regimului?

Înainte de a analiza poziția tacuta a Partidelor si conducerii creștine, trebuie să examinam poziția Bisericilor de toate confesiunile, atât catolice cat și ortodoxe, care nici nu au intampinat cu placere, nici nu au dezaprobat comportamentul “opozitiei siriene”, nici macar dupa raul provocat direct creștinilor din Siria, incluzand răpirea Mitropoliților Paul Yazigi și Youhanna Ibrahim și a zeci de preoți, pe langa alte cateva zeci de rapiri efectuate de ISIS, in timpul atacurilor asupra orașelor si satelor asiriene din Regiunea Khabour a Siriei.

În acest sens, Bisericile nu pot fi de partea celor care le ucid membrii și le amenință însăși existența, fiind necesar sa se manifeste in sprijinul eforturilor care duc la revenirea ordinii și la înlăturarea amenințărilor la adresa creștinilor din Siria, Irak și Liban.

Poziția Ministrului adjunct de Externe rus, Mihail Bogdanov, în timpul întâlnirii sale cu liderii ortodocși la Hotel Phoenicia, anul trecut, este încă proaspăta în urechi oamenilor: ‘Nu-i vom lăsa pe creștini sa cada și sa fie exterminați din Orientul Mijlociu’. La acea vreme, mulți nu si-au dat seama că rușii nu glumeau…”