Datorie de crestin… sau pace? Trebuie sa sarim in ajutorul crestinilor terorizati?

Următorul raport, sustinut de președintele Departamentului Sinodal pentru Relatii intre Biserică și Societate, al Bisericii Ortodoxe Ruse, Protopopul Vsevolod Chaplin, a fost publicat in cadrul rubricii “Comentariu la Saptamana”, difuzata in aceste zile de postul de televiziune Soyuz (Uniunea). Traducere si interpretare text: KSLCatalin.

“Forțele aeriene ale Rusiei și aliații lor, soldați ai armatei siriene și alte persoane care doresc să se ocupe de provocarea terorismului internațional, au facut progrese destul de mari in tinutul sirian. Armata Siriei și Armata Rusa reușesc să distrugă cetățile teroriștilor, armele lor, posturile lor de comandă. Acest lucru este cele mai important, schimband situația, în zonele de conflict, între autoritățile de drept și teroriști.

Astazi, multi declara ca succesul forțelor aeriene și spațiale ale Rusiei și al armatei siriene este evident. Mulți au spus că victoriile și realizările pe care Coalitia Occidentala nu a reusit să le aiba in atatea luni de zile de acțiune în Siria, astăzi, se realizeaza prin participarea Rusiei, în general, in operațiunea de menținere a păcii.(…) Cu oamenii care folosesc metode teroriste, intimidand, numind ‘dusmani’ aproape 80% din întreaga omenire, nu poate exista nicio modalitate de negociere. De aceste persoane, trebuie să te ocupi prin folosirea forței.

Iar Rusia a înțeles, întotdeauna, bine acest lucru, mai ales în anii 1990 și 2000, când țara a trebuit să se confrunte cu terorismul internațional, pe teritoriul său. Ne amintim, de atacurile care au avut loc în orașele și regiunile noastre, ducand la pierderea vieții unui număr mare de civili, oameni nevinovați, inclusiv copii. Ne amintim foarte bine, cum Rusia a lansat o provocare armată, forțelor controlate din exterior si care acționau prin metode brutale monstruoase. Și în această perioadă, în ciuda tuturor comentariilor despre ceea ce ar trebui sa faca forțele Rusiei, de a renunta si a începe negocieri cu teroriștii, țara noastră si-a dat seama că terorismul trebuie combătut numai cu actiuni ferme si in forta. Lecția care ni s-a oferit nu a fost zadarnica: am înțeles că terorismul internațional, care afectează foarte multa lume, ar trebui să primească un răspuns decent, puternic, decisiv.

Astăzi, nu mai putem ascunde provoacarile terorismului internațional, atunci cand vorbim despre neparticiparea la evenimentele care ar avea loc departe de granițele noastre. Astăzi, procesele globale afecteaza fiecare persoană, daca autoritatea legitimă ar alege sa nu participe la aceste procese. Nu este posibil, astazi, sa spunem ca una sau cealaltă parte, chiar mare precum Rusia sau alte țări din lumea ortodoxă, vor fi în siguranță dacă se ascund în spatele frontierelor sau a modelelor economice ori politice.

Deciziile și procesele care ne afectează pe fiecare dintre noi, depind de mai multe regiuni ale lumii. Dacă noi nu participăm la ele, ne-ar putea influenta în modul cel mai neașteptat, tragic. Imposibilitatea angajamentului global, înseamnă vulnerabilitate in fata acestor amenințări, care astăzi sunt de natură globală și au loc în cadrul proceselor globale. In Rusia, am înțeles aceasta timp de secole. Țara noastră a participat la acest proces, un real pericol apropiindu-se de frontierele sale, știind că pericolul poate trec rapid frontiera. Țara noastră a fost implicată în procese similare, în moduri diferite – uneori prin diplomație, uneori prin sprijinirea diferitelor forțe sociale și, alteori, prin folosirea forței militare. Astăzi, situația este foarte asemănătoare, cu o serie de episoade tragice și dificile din istoria noastră indelungată.

Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, a rostit intr-o predică, in fata unui numar mare de pelerini care venisera la Lavra Sfanta Treime-Sfantul Serghie, la sărbătoarea Sfantului Serghie de Radonej, pe 8 octombrie 2015, cuvintele profetic inspirate: ‘Foarte aproape, la granițele noastre, există un război, de ale cărui rezultate vor depinde inclusiv bunăstareaa Sfintei Rusii și a statului rus. Uneori, vărsarea de sânge cea mai periculoasa și teribila începe dincolo de patria noastră, iar apoi se dovedeste ca ajungem sa suportam consecințele grele ale războaielor. Este suficient să ne amintim tot ce s-a întâmplat în secolul XX. De aceea, războiul de astăzi, care trece de granițele de sud ale Rusiei, se poate transforma într-un război major, dacă nu este oprit acum. Să ne rugăm Domnului, pentru ca îndurarea Lui sa ramana cu noi toți, cu patria noastră’.

Rusia apără astăzi viața liniștită a cetățenilor săi, luptand împotriva terorismului internațional, care, din păcate, este prezent acum chiar si pe teritoriul țării noastre. Dar, participarea Rusiei la ceea ce se întâmplă la vedere, in lupta cu răul secolului XXI, nu se limiteaza doar la considerentele pragmatice legate de protejarea propriului popor și a teritoriului propriu in fata acțiunilor teroriste. Această confruntare are implicații morale profunde.

Rusia a sarit întotdeauna în ajutorul celor care sufereau in urma nedreptatii, a celor care erau si sunt într-o stare de opresiune. În 1914, Rusia a venit în ajutorul fratilor de aceeasi credinta, sarbi, în detrimentul său, pentru că știm care au fost consecințele grave ale Primului Război Mondial, în care Rusia a intrat ca rezultat al sentimentelor fraterne față de poporul sârb, care nu uita asta și, sperăm, nu va uita.

Da, Rusia a pierdut mult din cauza Primului Război Mondial. Dar să ne gândim cum s-ar fi simtit strămoșii noștri, dacă ar fi trădat poporul sârb, gândindu-se la propria lor bunăstare – așa cum au făcut, de altfel, multe națiuni care s-au aliat împotriva națiunilor asuprite, fara a le sprijini sau a le oferi un ajutor real. Să ne gândim, la cum ne-am simti, daca astazi nu am sari in ajutorul celor care suferă în Siria. Probabil, ne-am simți rușinati – rusinea ca nu ne-am fi făcut datoria față de cei care se uita la noi, astazi, cu speranță.

Combaterea terorismului în Siria nu este, cu siguranță, un “război religios”, nu este o confruntare între creștini și musulmanii sunniți, intre musulmani, intre credincioși și necredincioși. Este o lupta morală, asociată cu opoziția fata de ceea ce este absolut imoral și rău, acuzand terorismul internațional.

Cu toate acestea, în societatea noastră exista grupari de oameni care predică defetismul și pacifismul, în conditiile în care soldații noștri luptă dificil cu răul terorismului global. În mod similar, în anii 1990, s-a intamplat cu unii, vizavi de forțele teroriste din Caucazul de Nord, care comit crime în Moscova și în alte orașe din Rusia. Astăzi, spun unii: ‘Nu trebuie să mergem in Siria sa-i ajutam pe oameni. Orice acțiune militară în afara teritoriului propriu – este un rău’. Cineva tocmai a spus: ‘Este mai bine ca trupele rusesti sa fie invinse, pentu că astfel vom ieși din Siria, iar astfel vom duce o viață liniștită’. Iar uneori, aceste conversatii sunt întărite de argumente presupuse creștine.

Ele nu au nimic de-a face cu Creștinismul. Crestinul, omul creștin, Biserica, au nascut intotdeauna razboinici si protectori ai semenilor lor, ai patriei, ai credintei. Pacifismul și Creștinismul sunt lucruri foarte îndepărtate unele de altele. Mai mult decât atât, creștinul trebuie, nu numai să-i apere pe cei apropiati, ci pe toti – chiar de alte credințe și necredincioși – atunci când se confruntă cu hărțuiri, cand se confrunta cu un pericol pentru viață, sănătate, riscandu-si propriul viitor. Aceasta este datoria noastră morală. De această datorie a fost întotdeauna conștienta Rusia. Și, nimic n-are de-a face cu Creștinismul, atunci cand incerci sa renunți la obligația de a-i ajuta pe cei care te cauta, justificand toate acestea cu o frazeologie pacifista.

Nu ne putem ascunde de istoria teribilă care vine peste noi. Ea este acum la fel pentru toată lumea, și, desigur, cel puțin pentru întreaga Eurasie. A nu participa la ea, pentru a uita de suferința vecinilor, atât de lipsiti de apărare în fața istoriei, înseamnă a te insela pe tine insuti și a-i înșela pe alții, a permite ca ortodocșii și popoarele asociate cu alte tradiții religioase puternice și pașnice, sa fie sclavi. Aceste persoane trebuie sa aiba asigurata o viața liniștită și liberă, sa se dezvolte singure, iar securitatea lor depinde de eroismul altruist – diplomatic, politic, militar, de rugăciune – pentru ca acei oameni să-si poata pastra voința, libertatea și dreptul de a-si hotara propriul viitor – fără a le fi dictate din exterior”.

Traducere si interpretare text: KSLCatalin.