publicat în: Arhivă

Familia si casatoria: Cuvantul IPS Mitropolit Iosif, la Sinodul Episcopilor catolici

Zilele trecute, Inaltpreasfintitul Parinte Iosif, Mitropolit al Europei Occidentale şi Meridionale al Patriarhiei Romane, a rostit un cuvant, in cadrul Sinodului Episcopilor catolici desfasurat la Vatican (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), acesta numarandu-se printre invitatii din diferite confesiuni creștine.

Va prezentam integral, in cele de mai jos, interventia in cauza, citand un raport emis de Biroul de Presa al Vaticanului:

“Vă mulțumesc pentru invitația frățească, în numele Patriarhului Daniel al Romaniei, cel ce m-a desemnat sa reprezint pe Preafericirea Sa si Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Sinodul Episcopilor catolici, care încearcă să dea o orientare familiei crestine de astazi, atât de puternic incercata din toate partile (dar, totusi, indisolubila).

Va voi împărtăși lucruri pe care le știm cu toții. Insa, totodata, cat de mare nevoie avem de o colaborare intre creștini, pentru a intelege și a ajuta familia în societate! Este adevărat, de altfel, că astăzi, ca urmare a migratiei in masa, ne confruntăm cu realitatea a ceea ce noi numim ‘căsătorii mixte’, intre catolici și ortodocși, de care trebuie să ne ocupăm cu seriozitate și discernământ, mai ales atunci când acestea sunt insotite, in prealabil, de rupturi sau divorturi.

Crizele familiei, care sunt de fapt crize ale fiecarei ființe umane, au fost asumate de Dumnezeu, prin Insusi Hristos, Care ne-a dat harul iertării, prin pocăință. Cum, și in ce masura, putem noi înțelege mila infinită a lui Dumnezeu, Care vine să Se pocăiască, El-Insusi, pentru păcatele noastre?

Familia este, după cum știm, motorul vieții umane și a vieții creștine, leagănul dragostei lui Dumnezeu față de om, daruita prin iubirea Fiului Său, răstignit și înviat, pentru “a-i atrage” pe oameni (prin har din belșug) – iubire pe care Duhul Sfant o face sa sporeasca in fiecare (dintre oameni) și care, in acelasi timp, conditioneaza dezvoltarea vieții umane.

Știm că:

1. Familia este o instituție, nu omenească, ci divină. Ca atare, este, în imaginea Divinității, o varietate de oameni în comuniune, în unitatea naturii. Este normativa pentru toate formele vieții bisericesti (incluzand comunitatea monahala, familia și părtășia în Duhul) și sociale. (Tradiția ecleziala și Cuvântul lui Dumnezeu rămân un reper permanent de-a lungul istoriei.)

Știm că:

2. Familia conjugala, asemenea familiei sau comunitatii monahale, urmează aceleași principii: curatenia (sfintirea sexualitatii), ascultarea (de Hristos și unul de altul, într-o ierarhie a slujirii), sărăcia (punerea in comun a bunurilor). Familia este chemată să fie asemenea imaginii trinitare a lui Dumnezeu (ipostaza a Familiei Divine) printr-un ascetism continuu, pe o cale pe care traditia ortodoxa o specifica in rugaciunile Incununarii.

Știm că:

3. Familia, se reflecta in exterior, intr-un mod dublu: a) social, prin caritate, ospitalitate, mărturisirea credinței și iubire, în cetate; b) ecologic, cum il mai putem numi astazi (respect fata de creaturi și creație, transformare produselor prin agricultură, conforma indicatiilor canonice din Traditie), o extensie euharistică.

Dar mai știm, de asemenea, că:

4. Familia este celula primordiala a Bisericii. Deopotriva, soții participă în mod regulat la Euharistie, ca membri ai preoției împărătești și coslujitori sub acelasi Cap, Care este Insusi Iisus Hristos. Toate caracteristicile familiei derivă din structura sa euharistică, si se bazeaza în principal pe iertarea prin umilință, care face sa sporeasca iubirea reciproca si transformă, pe termen scurt și lung, persoana și viața creștină.

‘Grandoarea divină (a mariajului) rezida in faptul ca mariajul este o reprezentare vie a unirii Logosului cu natura umană…’ – spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Dar acest cuib, (mariajul) reprezinta, de asemenea, la cel mai înalt grad, splendoarea pe care ne-a adus-o El (Dumnezeu)! El se ridică la demnitatea Tainei, a Sfinteniei. Ca inexprimabila si finala grandoare, el reda imaginea plenară a unirii Cuvântului Său cu natura umană”.