publicat în: Arhivă

Mai mult ca niciodata, Biserica trebuie sa fie atenta la cuvintele pe care le foloseste!

“Război Sfant” in Mediterana de Est și Siria?

Orientul Mijlociu isi demonstreaza, din nou, centralitatea sa geopolitica și geostrategica internaționala, la intersecția dintre Asia, Africa și Europa. Acest lucru s-a demonstrat prin startul intervenției rusesti și a loviturilor aeriene din Siria, dar și de forțele coaliției occidentale, ale marinei chineze, fără a menționa forțele militare regionale consecutive din Iran, Turcia, Arabia Saudită, Israel și așa mai departe.

Va oferim mai jos traducerea si interpretarea unui cuvant rostit de Carol Saba, la Radio Notre Dame FM 100,7 Paris (in limba franceza), efectuate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.Acest centru al lumii, care este Orientul Mijlociu, constituie o răscruce strategica de influențe, pe care pivoteaza o linie geopolitica centrala a celor trei B – Berlin, Bizanț și Bagdad – care poate diviza lumea in doua. Inca din cele mai vechi timpuri, acest centru nu a încetat să fie un creuzet, în care poftele marilor puteri se manifestă, se întâlnesc și se ucid una pe cealalta.

Astăzi, confruntarea între toate aceste puteri care se adună în Mediterana de Est în jurul conflictului sirian, amenintand cu ravagii și amenințând regiunea, este la apogeu sub “cer deschis”. O implementare impresionanta de flote, prietenoase sau ostile, care concentrează resurse militare fără precedent, posturi logistice – culegere de informații – sau posturi de comandă. Un teatru de operațiuni, în care națiunile și interesele lor cele mai divergente se opun unele altora, și unde patimile cele mai vorace și tensiunile sunt în creștere. Un infern veritabil, alimentat de jăraticul regional și internațional exploziv, amenința regiunea cu o conflagrație generală în orice moment.

Există, desigur, contextul conflictului sirian intern, dar, totodata, conflictul împotriva Siriei. Există, de asemenea contextul regional al unei lumi arabe implozive, alcatuita din state-națiune mult timp dominate de dictaturi și autocratii draconice. Națiunile-state ale lumii arabe, care au fost în imposibilitatea de a-si remedia situația printr-o Primăvară Arabă eliberatoare sunt, astăzi, in descompunere și lasa cale libera unui vid care este umplut de un radicalism religios extrem, care exercită voios o teroare de nedescris, la nivel regional și internațional, și care nu ezita sa reinvie toți demonii vechi. Astfel, trezește și stârnește vechile războaie pentru domeniile Islamului, între șiiți și sunniți. Astfel, exploatează sacrul, pentru scopuri politice, fără reținere, și invie demonii vechi ai subconștientului istoric al acestei regiuni, care este încă traumatizată de amintirea cruciadelor și a colonialismului, asociind coaliția Vestului cu lupta cu cruciații.

In tot acest context al unui butoi cu pulbere, cu câteva zile în urmă, a mai venit si o comunicare din partea purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Moscovei, Arhiepiscopul Vsevolod Chaplin, care comenta cu privire la operațiunile militare pe care țara sa le-a început în Siria, din perspectiva Bisericii Ortodoxe Ruse (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). Aceste declaratii au fost repetate, comentate și au traversat lumea ca fulgerul, lansand un război al undelor. Unii nu au ezitat să raporteze, în comentariile lor, un limbaj al “războiului sfânt”, în timp ce pentru alții insemna de fapt o luptă împotriva terorismului, pe care purtătorul de cuvânt o descrisese ca pe o luptă sfântă. În orice caz, declarațiile nefericite, care au fost corectate printr-o declarație ulterioară de Sanctitatea Sa Kirill, Patriarhul Moscovei, au provocat o unda de soc teribila și o supra-excitare a mass-mediei, a rețelelor sociale și a opiniei publice, atât in Est, cat și in Vest, cu reactii extreme opuse, de aprobare și dezaprobare, unii neezitand să compare desfășurarea ruseasca, cu o cruciadă moscovita, asemanatoare modului de actionare al ISIS.

În mod evident, acest incident nefericit subliniază natura riscantă a oricarei incercari de a folosi sacrul, în contextul exploziv actual al Orientului Mijlociu, ceva care poate dezlănțui doar pasiuni criminale. Mai mult ca niciodată, trebuie să fim atenți la puterea cuvintelor pe care le folosim, intrucat cuvintele, în lumea noastră a revoluției digitale, sunt arme care ucid cu mult înaintea armelor ucigatoare! Mai mult decât oricând, trebuie ca Bisericile sa mențină o distanță pozitiva fata de aceste riscuri, în scopul evitarii oricarui amalgam nefericit la care ele ar putea duce, atunci când interesele națiunilor și puterilor sunt în joc. Mai mult decât oricând, Bisericile trebuie să păstreze intactă capacitatea lor fundamentală, în acord cu misiunea lor evanghelică, de a acționa inteligent și curajos pentru pace și reconciliere.

Nu, nu este și nici nu poate exista, în Ortodoxie, vreo legitimare teologică, strategica sau tactica de război, chiar dacă acesta este descris, în funcție de situație, ca “sfânt”, “justificat” sau “justificabil”. În mod evident, pentru orice creștin ortodox, fiecare război este condamnabil și ar trebui să fie condamnat, pentru că este și nu poate fi decat expresia răului în lume. Războiul este, în același timp, un eșec și un rău. Domnul ne reamintește, în Matei 26: 52-53: ”Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”.

Oare Hristos nu avea posibilitatea sa apeleze la legiunile de îngeri, ca să se salveze de la moarte? Biserica Sa este chemata, în fiecare epocă și conform cu specificul fiecărei situații, să urmeze inteligent și, uneori pragmatic, modelul Său absolut, amintindu-si mereu ca singurul necesar si adevăratul “război sfânt”, este cel care este invizibil, spiritual, pnevmatikos polemos, pe care Sfântul Ioan Gură de Aur il menționeaza atât de des în omiliile sale.

Voi încheia prin evocarea cuvintelor regretatului Patriarh Pavle al Serbiei, care a adormit întru Domnul in 2009, un sfânt din timpul nostru, care, în perioada sa de patriarhat, în timpul conflictelor din Bosnia și Kosovo, a trebuit să facă față încercărilor teribile ale războiului și pasiunilor iraționale și criminale dezlănțuite. Învățătura sa catre propria turma a fost mereu impregnata cu tensiunea spirituală pe care creștinul era obligat sa o păstreze în sine, pentru a “rămâne uman, chiar în mijlocul celor care nu mai erau umani”.

“Este responsabilitatea noastră”, a spus el, “sa facem totul pentru a fi pregătiti, într-adevăr, chiar în mijlocul lupilor, sa fim oile lui Hristos. Dumnezeu ne trimite, uneori, prin viața noastră și credința noastră, intre lupi, pentru a deveni, în cazul în care ne dorim, oi ale lui Hristos. Insa, în orice caz, cel mai important lucru este sa nu devenim, si noi, lupi. Acest principiu ne va permite să rezistam si sa existam atât biologic cat și moral. Și, dacă trebuie să disparem, vom accepta să disparem, dar rămânând în același timp, toti, umani până la capăt”.

În toamna anului 1992, el a trebuit să intervină, in randul populației sârbe din Bosnia de Est, astfel încât aceasta sa permita trecerea unui convoi umanitar catre musulmanii din Sebrenica. El s-a adresat acestora cu aceiasi termeni elocventi, iar marturisirile vorbesc astazi de la sine:

“A fost ca un tată care ii ruga pe sârbii din regiunea Drina sa elibereze calea, pentru convoiul ajutorului umanitar internațional destinat regiunii Sebrenica. El le-a zis: ‘Chiar dacă credeți că aceste ajutoare va sunt mai necesare voua și familiilor voastre aflate in suferință, este mai bine să suferiti nedreptate pentru moment, decât să provocati voi nedreptate altora, fraților voștri de o religie diferită, care sunt la fel de amarati ca si voi.

Să fim ființe umane, fii ai lui Dumnezeu, și să avem mai multă încredere în dreptatea Lui, decât în ​​propria noastră mânie, oricat de justificata ar parea ea.

În numele iubirii evanghelice a lui Dumnezeu și a Sfintei noastre Biserici, care ne învață, vă trimit binecuvântarea mea cu credința că ajutoarele vor ajunge, de asemenea, sa va mangaie si voua suferința, în măsura în care nu raspundeti la criminalitate cu crimă, iar înaintea acestor teribile incercari, sa ne putem comporta ca popor creștin, moștenitori ai Sfântului Sava”.

Traducerea si interpretarea unui cuvant rostit de Carol Saba, la Radio Notre Dame FM 100,7 Paris (in limba franceza), efectuate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.

De acelasi autor: Eclesiologie si guvernanta in Biserica. Dincolo de majoritatile loiale Patriarhului, din Sfantul Sinod [https://lacasuriortodoxe.ro/redactia-lacasuri-ortodoxe/16068-eclesiologie-si-guvernanta-in-biserica-dincolo-de-majoritatile-loiale-patriarhului-din-sfintele-sinoade.html]

Cine este Carol Saba…

Avocat

1985: Master in drept privat, St Joseph University, Beirut

1987: Master in Științe Politice și Relații Internaționale, Universitatea Sfântul Iosif, Beirut

1989: Masters Sociologie Politică, St Joseph University, Beirut

– Participant in diverse comisii de piață (grupuri de reflecție cu privire la drept bancar, finanțe islamice, Cercle des Banques Etrangères en France etc)

– Purtător de cuvânt și director de comunicare al Adunării Episcopilor Ortodocși din Franța, membru al organizației franceze reprezentând 6 lideri religioși principali din Franța (Conferința Responsabililor Cultelor din France)

– participant la Comitetul științific al “College des Bernardins” în Paris

– conferentiar în diverse seminarii, training-uri dedicate, publicații în domeniul dreptului bancar, finanțe internaționale, proiectare și finanțare in comerț, utilizarea de securitati și garanții în contextul financiar internațional, studii de risc, comunicare, geopolitică și geostrategică, problemele ale Orientului Mijlociu etc.