publicat în: Arhivă

Mitropolitul Porfirie de Zagreb, in cimitirul de copii din Sisak, victime ale ustasilor

Mitropolitul Porfirie de Zagreb și Ljubljana a oficiat, pe 10 octombrie 2015, o Slujba de Pomenire in cimitirul de copii din Sisak, Croația – pe locul in care aceste victime nevinovate au fost îngropate, in lagărul de concentrare al ustasilor, care a functionat in perioada august 1942 – ianuarie 1943.

După slujba, Mitropolitul Porfirie s-a adresat celor prezenți, vorbind despre suferința victimelor nevinovate din tabara Sisak și despre comemorarea sacrificiului acestora:

“Ne-am adunat pe acest loc sfânt, nu pentru a ne preocupa de statistici sau cifre, ci pentru a oficia o Slujba de Pomenire, ca ortodocși, pentru cei care au suferit, ca credinciosi nevinovati, și, în acest sens, au devenit marturisitorii lui Hristos printre noi.

Ne-am adunat să ne rugăm pentru odihna sufletelor lor, dar îndrăznesc să spun că ne-am adunat pentru a ne ruga in fata lor. Pentru ca puritatea unui copil, în sine, este participarea la sfințenia lui Dumnezeu.

Dragi frați și surori, acest loc este un loc de rugăciune, și ne-am strans aici pentru a ne ruga lui Dumnezeu. Aceasta este si o Pomenire, dar si un memento. Ii pomenim pe cei care au suferit, ne rugăm lui Dumnezeu pentru ei, dar este si un memento pentru noi înșine, astfel încât sa nu mai permitem răului si pacatului sa mai creasca în noi, la nivel personal. Pentru ca, păcatul este in principal și întotdeauna îndreptat împotriva lui Dumnezeu, iar când păcatul se comite împotriva lui Dumnezeu, atunci este sigur că vom merge pe orizontală, comitand nenumărate păcate si fata de ceilalti oameni.

Este un memento pentru noi, dar, de asemenea, pentru întreaga lume. Toată suferința, suferința nevinovata, reprezinta un memento pentru toți oamenii, pentru a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu”, a spus Mitropolitul.

Mai apoi, președintele Consiliului pentru Minoritățile Naționale din Republica Croația, Alexander Tolnauer, s-a adresat celor prezenti, amintind situația șocantă a copiilor din “centrul de primire” din Sisak – așa cum a fost el numit – și condamnând exaltarea mișcării Ustașa. Copiii deținuți aveau varste cuprinse intre 3 si 16 ani. Tabăra a functionat sub autoritatea directă a ustasilor și a doctorului Antun Najžer. Tabăra a avut mai multe sedii în orașul Sisak, in Mănăstirea catolica a Surorilor Sfantului Vincent. Aproximativ 7 000 de copii au trecut prin tabăra. Aproximativ 2.000 de dintre ei au murit in urma infometarii și a tratamentului rau la care au fost supusi, numele acestora fiind înregistrate pe monumentul din cimitir.

Lagarul de copii de la Sisak a fost parte a Lagarului Jasenovac – un complex de cinci sublagăre, întinse pe o suprafață de 240 km² pe malurile râului Sava. Cel mai mare se afla in Jasenovac, la aproximativ 100 km sud-est de Zagreb. Complexul conținea și clădirile de la Donja Gradina, de dincolo de râul Sava, și un alt lagar pentru femei, la Stara Gradiška, în sud-est.

Lagărul a fost construit, gestionat și supervizat de către Departmentul III al Ustaška Narodna Služba sau UNS (Serviciul popular Ustaș), o forță polițienească specială a NDH, condusă de Vjekoslav „Maks” Luburić. Administrarea lagărului folosea uneori alte batalioane de ustași, unități de poliție, domobrani, unități auxiliare formate din musulmani și chiar naziști germani și maghiari.

Ustașii au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei, romi și croați membri ai rezistenței împotriva regimului (respectiv, partizani sau simpatizanți ai lor, categorisiți de ustași drept „comuniști”). După ce soseau în tabără, prizonierii erau însemnați colorat, similar practicii din lagărele Germaniei naziste: albastru pentru sârbi, roșu pentru comuniștii care nu erau sârbi, iar romii nu erau însemnați. Majoritatea victimelor au fost ucise în locurile de execuție de lângă lagăr: Granik, Gradina și altele. Cei lăsați în viață erau mai ales calificați în meserii necesare (medici, farmaciști, electricieni, cizmari, aurari și altele) și erau folosiți în atelierele de la Jasenovac.

Ustașa (înseamnă răsculat, insurgent in limba croata) a fost o mișcare naționalistă și separatistă croată, înființată în 1929 de avocatul Ante Pavelić, cu puțin timp înainte de instaurarea de către regele Alexandru I în Iugoslavia a unui regim forte, ce accentua dominația sârbă. Ustasii erau catolici ferventi, oponenti vehementi ai Ortodoxiei, mare parte din liderii politici ai noului stat croat fiind de fapt clerici catolici. Au avut loc convertiri in masa la Catolicism, fortate (o treime din populatie).

Ustașii au fost răspunzători de asasinarea regelui Alexandru, la Marsilia, în 1934. Asasinatul s-a înfăptuit cu sprijinul autorităților de la Roma și Budapesta, în strânsă colaborare cu mișcarea de extremă dreaptă macedoneană, Vmro – aflată sub tutela guvernului militar de la Sofia, Bulgaria. Ustașa reprezintă forța de extremă dreapta, șovinistă și antisârbească, strâns legată de Partidul Dreptului din Croația.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ocupația nazistă a Iugoslaviei, ustașii au obținut crearea unui stat croat independent, protejat de germani și italieni. Guvernarea lui Ante Pavelić și a Ustașei a durat doar 60 de luni și este marcată de represalii antisârbești, antisemite și antirrome.

Sârbii constituiau majoritatea deținuților de la Jasenovac. În mai multe cazuri, deținuții erau uciși pe loc, după ce recunoșteau că sunt sârbi. Sârbii erau aduși mai ales din regiunea Kozara, unde ustașii ocupaseră regiunea și capturaseră gherile de partizani. Aceștia erau aduși în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinați practic lichidării imediate, accelerata cu mitralierele. Numărul estimat al morților sârbi se cifrează la câteva sute de mii de victime.

Astfel, dacă prima preocupare a ultra-naționalistilor ustasi a fost rasa, a doua a fost religia. Cuvântul croat a ajuns astfel, în fapt, sa insemne “catolic”. Dupa razboi, liderul ustas Ante Pavelic si alti lderi au fugit in America de Sud, chiar cu ajutorul Papei. Va reamintim ca Arhiepiscopul Alojzije Stepinac de Zagreb (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), care a sustinut regimul criminal ustas, a fost beatificat de catre Papa Ioan Paul al II-lea…