Recomandare: Nichifor Fericitul (Preot Sever Negrescu)

Moartea poate fi a zecea fericire, o coroană a celorlalte nouă, sens al vieţii veşnice – Învierea.

Cei săraci cu duhul, cei ce plâng, cei blânzi, cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, cei milostivi, cei curaţi cu inima, cei făcători de pace, cei prigoniţi, cei ocărâţi şi batjocoriţi pentru Hristos, – sunt oameni care ştiu să moară.

Nu este deloc uşoară această „ştiinţă”, Eminescu însuşi se îndoia că o va dobândi vreodată. Concluzia finală a călătoriei omului prin această lume este nu ceea ce ajunge să facă din sau cu viaţa lui, ci, mai ales, ceea ce reuşeşte să facă din sau cu propria-i moarte.

Sfântul Mucenic Nichifor este o mărturie vie, în acest sens, căreia, noi, muritorii de rând, trebuie să i ne închinăm. El a reuşit să facă din moarte o a zecea, ultimă şi totală fericire, prietenul lui, Saprichie preotul, nu!

Cum s-au petrecut faptele? Suntem prin anul 260,… (pentru continuare, click pe banner)