publicat în: Arhivă

SLUJITORUL – PF Parinte Daniel, la 8 ani de la intronizarea ca Patriarh

Lumea laică îşi alege liderii, odată ce aceştia din urmă se arată dispuşi să devină unul dintre ei. Mulți îşi dedică o parte din viață studiind marketingul, politica sau mediul de afaceri, pentru a accede la o funcție importantă, apoi, îşi depun candidatura pentru unul sau altul din posturi, decizând singuri că sunt capabili să facă față rolului respectiv. Ba mai mult, la nivel mai mic, îşi pot înființa propria firmă, pe care apoi să o conducă, fără să trebuiască să demonstreze cuiva că pot face acest lucru.

Un articol scris de: KSLCatalin (Ing. Catalin Ion – Presedinte Asociatia Lacasuri Ortodoxe – Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe)

În viața Bisericii, însă, există o rânduială aparte, referitor la cei aleşi să o conducă. Nu există şcoli anume dedicate formării de “lideri”: stareți, Vicari, Episcopi, Arhiepiscopi şi nici situații în care unul sau altul dintre monahi să-şi “depună” candidatura pentru un anume “post de conducere” disponibil, justificându-se cu studiile şi experiența pe care le are. Cei aflați în situația să conducă, să răspundă de o obşte, o eparhie, o mitropolie, sunt chemați să facă aceată ascultare de cei din jurul lor, care, inspirați de Duhul Sfânt, le văd viața, trăirea, smerenia, puterea, credința, realizând că vor putea face față rolului pe care li-l dau. Deci pentru ei mărturiseşte însăşi viața lor, iar noua misiune pe care o primesc este de fapt o nouă ascultare monahală, la care, cei mai mulți dintre aceştia nu s-au gândit niciodată. De multe ori, în istoria Bisericii Ortodoxe, întâlnim stareți şi Arhierei, care au încercat să refuze noua misiune la care au fost trimişi, considerându-se nevrednici, însă s-au arătat mai mult decât pregătiți pentru noua lor ascultare.

“care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.

Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,

După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20; 26 – 28).

Cu opt ani în urmă, Dumnezeu, prin Arhiereii Sfântului Sinod al BOR, a decis ca misiunea de Patriarh al României Ortodoxe, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei să-i revină Mitropolitului de atunci al Moldovei şi Bucovinei, Daniel. Şi astfel, a trebuit să primească ascultarea de a face fața uneia din cele mai mari provocări a creştinului, aceea – paradoxală la o primă vedere – de a fi “cel mai mare” fiind “slujitorul tuturor”, aceea de a se face ascultat, ascultându-i de fapt pe toți ceilalți, aceea de a se impune, primind de fapt poruncile tuturor. Ascultarea de a-şi lua asupră-şi fiecare suflet creştin-ortodox de român, fie că locuieşte încă pe teritoriul românesc, fie că a ales să plece peste hotare. Ascultarea de a duce Ortodoxia românească peste veacul acesta tehnologic, interactiv, plin de energia unor generații creative şi îndrăznețe, însă foarte vulnerabile în fața tentațiilor ce se împrăştie cu viteză de nestăvilit asupra lor. Un veac ce readuce în prim plan martiriul creştinilor, în care puterile lumii se joacă cu destinele nefericiților care se văd obligați să-şi părăsească locuințele; un veac în care banul este râvnit mai presus de mântuire, iar consumismul mai presus de bucuria comuniunii. În care cei mai mulți doar cer, uitând să mulțumească. Pe toți aceştia trebuie să-i slujească Patriarhul Daniel, fiecare dintre ei, cu bune şi cu rele, fiind “aproapele” acela, pe care trebuie să-l iubească la fel ca pe sine însuşi.

Şi, mai presus de această slujire faptică, se află Slujirea de Părinte-Patriarh, săvârşind Sfânta Liturghie, ridicându-şi mâinile spre Cer, de unde să se pogoare Duhul Sfânt, pentru a preface simplele daruri pământeşti – pâinea şi vinul – în Sfintele Daruri Cereşti – Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos.

El, slujitor al lui Hristos-Domnul şi învățător al nostru prin cuvintele pe care le rosteşte după citirea fiecărei Sfinte Evanghelii în Duminici şi la Sărbători. El, cel care încearcă să se facă înțeles de toți cei păstoriți şi să cheme la sine orice mică oaie rătăcită, după modelul hristic, pentru că “Dumnezeu este simplu cu cei simpli şi învățat cu cei învățați, se dăruieşte fiecăruia după puterea lui” – PF Parinte Patriarh Daniel.

Astfel îl vedem pe Patriarhul Daniel – SLUJITORUL – din cea mai înaltă funcție arhierească, slujind nouă, turmei sale, pe care o poartă într-o permanentă transhumanță spre Pământul Făgăduinței şi Darurile Cereşti, intr-o slujire atât de complexă, pe care, din pacate, de cele mai multe ori, ziariştii prea puțin pregătiți în domeniul religios, ar vrea să o rezume, prin obsesia generală faţă de ban, la slujirea socială, limitată la valoarea ei trupească si lumească.

ÎNTRU MULŢI ANI, STĂPÂNE!Un articol scris de: KSLCatalin (Ing. Catalin Ion – Presedinte Asociatia Lacasuri Ortodoxe – Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe)

Din acelasi ciclu:PREDICATORUL – PF Parinte Daniel, la 8 ani de la intronizarea ca Patriarh [https://lacasuriortodoxe.ro/kslcatalin-opinii/20753-predicatorul-pf-parinte-daniel-la-8-ani-de-la-intronizarea-ca-patriarh.html] CTITORUL – PF Parinte Daniel, la 8 ani de la intronizarea ca Patriarh [https://lacasuriortodoxe.ro/kslcatalin-opinii/20769-ctitorul-pf-parinte-daniel-la-8-ani-de-la-intronizarea-ca-patriarh.html]