publicat în: Arhivă

Sa construim mai multe manastiri!

Titlul tematic din acest an al Consiliului Tuturor Americanilor – “Cum sa ne extindem misiunea” – a dus la o reflecție plina de roade. Tema a atras atentia asupra importanței extinderii. În general, un organism în creștere este unul sănătos, asa incat acest lucru este valabil si pentru Biserica Ortodoxa a Americii (OCA), ca întreg, sustin organizatorii. Aceasta presupune o concentrare asupra cresterii, dincolo de preocuparea fata de supraviețuire.

“Am îndurat val după val de criză, greutati și scandaluri. Cu toate acestea, noi suntem în viață. Dacă suntem cu adevărat în viață, atunci trebuie să ne dezvoltăm” – afirma intr-un mesaj dedicat temei amintite, Ieromonahul Inochentie, din Manastirea Sfantul Ioan din Manton – Eparhia de Vest a OCA – SUA.

“Suntem invitați să se conectam la viziunea Sfinților Tihon, Inochentie și Raphael, și a altora care si-au dedicat viața pentru a aduce Credința Ortodoxă intr-un tinut nou. Suntem invitați să ne alaturam acestora, cu intentii sincere, cu optimismul care i-a ghidat să facă pași îndrăzneți pentru a impartasi Evanghelia. Suntem invitați, ca apostolii din trecut și din trecutul nu prea îndepărtat, sa avem o mare credință și sa ne bazam pe experiența noastră cu adevarat ortodoxa, si nu pe circumstanțele exterioare”.

“Trebuie sa le oferim oamenilor ceea ce au nevoie, chiar și atunci când nu știu că au nevoie de asta. Dacă le vom da oamenilor ceea ce ei au nevoie, atunci ei vor fi atrași de Cel Care ne poate aduce tuturor multumirea. Oamenii au cu adevarat nevoie de Dumnezeu. Numai El poate multumi sufletul cu adevărat. Oamenii au fost conceputi pentru a se plimba în grădina lui Dumnezeu, în comuniune intimă. La nivelul mintii, cei mai multi nu sunt constienti de aceasta nevoie. De fapt, mulți se opun în mod activ lui Dumnezeu. Ei neagă existența Lui, Il urăsc sau considera noțiunea de Dumnezeu ca irelevanta, dar adânc în interiorul lor, chiar și în inimile dușmanilor lui Dumnezeu, există o sete puternica dupa El.

La Consiliul din Atlanta, mănăstirea noastră a realizat o lista de informații, pe care am expus-o. Am realizat broșuri și i-am invitat pe cat mai multi sa vină și să ne viziteze în Manton. Am întâlnit oameni minunați, au existat contacte bune și, în general, am făcut tot ce am putut, dar cel mai tare am mizat pe bannerul nostru mare, pe care scria: “Cum sa ne extindem misiunea? Sa construim mai multe manastiri!”.

De ce – v-ati putea intreba – construirea mai multor manastiri insemna o extindere a misiunii? Răspunsul se află în modul în care ne investim energia. Toată lumea este obinsuita sa vada lucrurile într-un mod pământesc: să repare clădirea bisericii, sa realizeze icoane frumoase, sa cante mai bine la cor, sa tina predici mai bune, sa aiba pentru tineri un program extraordinar, pentru adulti un program educativ etc. Aceste îmbunătățiri din parohiile noastre sunt bune și importante și foarte necesare, dar dincolo de concentrarea pe actiunile terapeutice ale Bisericii, oamenii au nevoie de prezența reală, tangibilă, a unei persoane vindecate. Această persoană devine un transmitator al harului lui Dumnezeu, pentru toată lumea din jurul sau.

Vedeti, noi, ortodocșii, avem un mod putin neobișnuit de a face lucrurile. In istorie, in loc sa ne consumam energia în simple programe de informare, construiam mănăstiri în locuri îndepărtate și le umpleam cu călugări sau călugărițe. Prin asceză și pocăință, acesti monahi dobândesc harul Duhului Sfânt și mii din jurul lor isi găseasc mântuirea prin intermediul acestora. Sfantul Herman de Alaska este un exemplu clasic al acestei formule pasive de evanghelizare. Și a funcționat timp de mii de ani.

Generația noastră caută ceva real. Biserica Ortodoxă pastreaza acest unic “lucru real”, ca pe o comoară prețioasă – ea păstrează cat mai perfect realitatea prezenței lui Dumnezeu.

Să construim mănăstiri în inimile noastre, unde sa fim rupti din această lume deșartă, unde sa fim mereu umili înaintea lui Dumnezeu, în pocăință. Dacă vom face acest lucru, vom deveni oameni autentici. Când sufletul întâlnește ceva autentic, devine imediat atras. Lupta pentru sufletele omenirii este o luptă spirituală. Numai atunci când vom putea “merge adânc” în viețile noastre spirituale, vom putea progresa si in această luptă.

Sfantul Apostol Pavel scrie: “făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:19).

Oamenii așteaptă ca noi să fim cu adevărat vindecati și cu adevărat creștini și, abia atunci, când ne vor vedea astfel, vor veni si ei cu noi. Atunci, vor veni cu miile…”