publicat în: Arhivă

Piatra miscatoare si noi dezvaluiri biblice: secretul stancii izvoratoare de apa

”… Pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 10:4)

O piatra calatorea prin deșert. Piatra miscatoare, umblatoare sau calatoare – toti acesti termeni definesc deplasarea unei pietre (roci sau stanci) care se mișcă pe o anumita suprafata, fără interventia omului sau a altei vietuitoare. Oare ce vrea sa spuna Pavel, în Biblie, când vorbește despre “piatra duhovniceasca ce ii urma” pe israeliți în timpul peregrinărilor lor în pustie? Sa vorbeasca, oare, despre o astfel de piatră calatoare? Nu – fenomenul natural al unei stânci calatoare este diferit de piatra duhovniceasca minunata, datatoare de “apă”, menționata în pasajul biblic din Corinteni.

Dar, totusi, ce sa însemne piatra pe care Pavel o aminteste în Biblie, cand spune cum israeliții beau “din piatra duhovniceasca ce ii urma”, în timpul peregrinărilor lor prin pustie?

Pavel face această afirmație, în 1 Corinteni 10: 4 – în timp ce povesteste cum israeliții au fost ajutati în pustie, după Exodul lor dramatic din Egipt, înainte de a intra în Țara Fagaduintei:

1. Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare.2. Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.3. Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească;4. Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos.

Toti cei familiarizați cu Biblia ebraică (Vechiul Testament) ar putea ramane, totusi, uimiti: ce vrea sa spuna Pavel?

În Biblie, se arata cum israeliții au primit în mod miraculos apă dintr-o stâncă, de două ori:

(Exodul 17)

1. După aceea a plecat la drum toată obştea fiilor lui Israel din pustia Sin, după porunca Domnului, şi a tăbărât la Rafidim, unde poporul nu avea apă de băut.2. Şi poporul căuta ceartă lui Moise, zicând: “Dă-ne apă să bem!” Iar Moise le-a zis: “De ce mă bănuiţi şi de ce ispitiţi pe Domnul?“3. Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise şi zicea: “Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii noştri şi turmele noastre?“4. Iar Moise a strigat către Domnul şi a zis: “Ce să fac cu poporul acesta? Căci puţin lipseşte ca să mă ucidă cu pietre”.5. Zis-a Domnul către Moise: “Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te.6. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu vei lovi în stâncă şi va curge din ea apă şi va bea poporul”. Şi a făcut Moise aşa înaintea bătrânilor lui Israel.7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa şi Meriba, pentru că acolo cârtiseră fiii lui Israel şi pentru că ispitiseră pe Domnul, zicând: “Este, oare, Domnul în mijlocul nostru sau nu?“8. Atunci au venit Amaleciţii să se bată cu Israeliţii la Rafidim.

(si Numeri 20)

1. În luna întâi a ajuns toată obştea fiilor lui Israel în pustiul Sin şi s-a oprit poporul în Cadeş. Şi a murit Mariam şi a fost îngropată acolo.2. Acolo însă nu era apă pentru obşte şi s-au adunat ei împotriva lui Moise şi a lui Aaron,3. Şi blestema poporul pe Moise şi zicea: “O, de am fi murit şi noi când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!4. La ce aţi adus voi obştea Domnului în pustiul acesta, ca să ne omorâţi şi pe noi şi dobitoacele noastre?5. Şi la ce ne-aţi scos din Egipt, ca să ne aduceţi în acest loc rău, unde nu se poate semăna şi nu sunt nici smochini, nici vite, nici rodii şi nici măcar apă de băut?“6. Atunci s-au dus Moise şi Aaron din faţa poporului la uşa cortului adunării şi au căzut cu fetele la pământ şi s-a arătat slava Domnului peste ei.7. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:8. “Ia toiagul şi adună obştea, tu şi Aaron, fratele tău, şi grăiţi stâncii înaintea lor şi ea vă va da apă; şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obştea şi dobitoacele ei”.9. A luat deci Moise toiagul din faţa Domnului, cum poruncise Domnul.10. Şi au adunat Moise şi Aaron obştea la stâncă şi a zis către obşte: “Ascultaţi, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă?“11. Apoi şi-a ridicat Moise mâna şi a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori şi a ieşit apă multă şi au băut obştea şi dobitoacele ei.12. Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: “Pentru că nu M-aţi crezut, ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau”.13. Aceasta este apa Meriba, căci aici fiii lui Israel s-au certat înaintea Domnului, iar El S-a sfinţit între ei.

In ambele cazuri, Moise a lovit stânca, iar ea mai apoi a izvorat apa, insa textul nu susține că israeliții ar fi fost urmati de o stâncă datatoare de apa. Prin urmare, ce sa insemne pasajul din Pavel, 1 Corinteni 10: 4?

Expertul John Byron examinează acest pasaj într-un articol intitulat “Pavel, Iisus și Piatra Calatoare”, in numarul septembrie/octombrie 2015 al Revistei americane de Arheologie Biblica.

In articolul sau, Byron observă că, intr-un mod interesant, Pavel nu este singura persoană care sugereaza că israeliții au fost urmati de o sursă de apă în timpul peregrinărilor lor prin pustie. O sursă din primul secol al erei noastre, intitulata Antichitati Pseudo-Philo Biblice ne spune ceva similar: Dar, pentru ca era poporul Său, i-a condus afară in pustie: Patruzeci de ani a plouat pâine din cer pentru ei, și el le-a adus prepelițe de la mare, și un izvor de apă îi urma” (10,7).

Pseudo-Philo susține că un izvor de apă ii urma pe fiii lui Israel prin pustie, în timp ce, în 1 Corinteni 10: 4, Sfantul Apostol Pavel spune că o piatră ii urma. Cum au ajuns aceste două interpretari vechi, la aceasta concluzie?

“Ceea ce se pare ca a stat la baza acestei concluzii”, ​​explică Byron, pare logic sa fi fost stanca pe care Moise o aminteste la Refidim (Exod 17: 7) și cea de la Cades (Numeri 20:13) “Meriba”, reprezentand una și aceeași piatra și, “prin urmare, trebuie să-i fi însoțit pe israelieni în călătoria lor”.

1 Corinteni 10: 4 reflectă o veche interpretare, care este comuna israeliților, ca ar fi fost urmati de o sursă de apă în timpul peregrinărilor lor prin pustie, demonstrata de referința lui Pavel și susținuta de Pseudo-Philo.

În pasaj, Pavel face o a doua afirmatie neobișnuită: Piatra Care i-a urmat pe israeliți prin pustie a fost Hristos.

Cum ar trebui să vedem aceste două afirmații? A vorbit Pavel la propriu, sau la figurat?

“Pana la urma, este clar Pavel a crezut cu adevărat ca o piatra i-a urmat pe israelieni în pustie”, concluzioneaza Byron.

In plus, “majoritatea comentatorilor antici și moderni au presupus că Pavel a citat mai degraba tipologic povestea lui Israel, decât sa sugereze că, efectiv, Iisus ar fi fost prezent cu Israel în pustie, sub forma unei surse de apă mobile”.

Interesant articolul aparut recent in revista scrisa americana (numarul septembrie/octombrie), si am tinut sa amintim aceste explicații recente ale lui Byron, macar pe scurt, fiindca ele ne scot din nou in fata si ne invita sa luam aminte la frumusetile si adevarurile minunate ale Bibliei.