Recomandare: Trepte spre cer… (de Ionuţ BURSUC)

Urcuşul spre Dumnezeu nu este atât rezultatul unei încordări a voinţei umane, cât mai degrabă expresia naturală şi firească a umanităţii. Sintetizând învăţătura biblică şi experienţa patristică a primelor trei veacuri, Sfântul Grigorie, episcop de Nyssa (Asia Mică) şi frate al Sfântului Vasile cel Mare, descrie calea omului spre desăvârşire ca pe o năzuinţă sădită în însăşi firea omului. Pe măsură ce creştinul îşi curăţă viaţa spirituală de balastul şi povara patimilor, sufletul său va tinde în mod natural spre Dumnezeu, asemenea oricărui obiect care, aşezat pe un plan înclinat, este mişcat de forţa gravitaţiei.

Viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa, exprimată în lucrarea „Despre viaţa lui Moise”, din care prezentăm în continuare un fragment, constituie o expresie a percepţiei patristice privind semnificaţia chipului lui Dumnezeu, sădit în om la creaţie. Deşi alterată prin păcat, scânteia divină nu încetează a tinde spre Creator, oferind oricărui om posibilitatea de a se regăsi pe sine în comuniunea cu Dumnezeu.

Aşa precum corpurile ce tind în jos, dacă pornesc… (pentru continuare, click pe banner)