Cum ne adresam celor din afara Bisericii: capcane, probleme și soluții posibile
Mai jos, va oferim traducerea discursului Annei Danilova, redactor-șef al publicatiei Pravmir, sustinut cu ocazia primei Conferințe Internaționale despre Media Digitala si Ingrijirea Pastorala Ortodoxa (2015). Pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, o traducere de: KSLCatalin.
“Cu mai multe decenii în urmă era extrem de dificil sa gasesti informatii exacte, ca să nu mai zicem interesante, despre Ortodoxie, în special în Rusia. Internetul si mass-media digitala au adus, acum, o situație în care fiecare este supraîncărcat cu informații de tot felul. Rata de distragere a atenției este periculos de mare, iar razboiul informational cucereste atenția publicului, 24 de ore. Concurența este dură. Este foarte greu să strecori ceva spiritual între aceste stiri.
Un alt semn distinctiv al mass-mediei este dificultatea tot mai mare în verificarea informațiilor – problema știrilor false. Nici macar cele mai importante agenții de știri din lume nu isi verifica informațiile de multe ori și nu sorteaza inventiile, de fapte.
În “societatea informațională deschisa” – cu dominația publicității politice și comerciale și “supraproductia de cuvinte” pe Internet, atunci când un cuvânt nu este neapărat adevărat, cand inflația de cuvinte este atât de mare și de rapidă – se observă o reală devalorizare a cuvintelor.
Poti juca acest joc fals-adevarat ore: ghici dacă o lege care interzice miorlaitul pisicii este adevarat sau fals. Dar, cum sa poti predica, convinge, motiva folosind cuvinte care sunt devalorizate cu fiecare zi? Putem spune noi ceva care sa se faca auzit și sa nu se scufunde în acest ocean de link-uri, de falsuri și reclame?
În primul rând, haideți să aruncăm o privire asupra lucrurilor care NU merg bine:
1. LIMBAJUL ARHAIC, complicat, din cărțile vechi scanate, reeditările predicilor vechi care exista online in același mod în care au fost pronunțate pentru enoriasii care merg la biserica in mod regulat, si care nu au nimic nou sau fascinant – de la “În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”, pana la “Amin”- identic, fără paragrafe, fără emoții, fără viață. Astfel de texte abundă pe Internetul religios. Oamenii sunt fie indiferenți față de ele, fie convingerea lor legata de anacronismul și irelevanța Ortodoxiei le va fi întărită. Ce pot sa-mi spuna astfel de preoți, despre viața mea, incat sa fie si real si gata de pus in aplicare?
Mai mult, atunci când astfel de cuvinte neînsuflețite sunt rostite in cazul unei drame profunde sau al unei tragedii, cum este moartea unei persoane dragi, ar putea duce la traume severe și chiar la repulsie față de Biserică; când cineva care sufera, spre exemplu, aude de la un credincios o declarație indiferenta de genul: “OK, ar trebui să fii fericit că a murit; cine știe, poate că ar fi devenit un păcătos, iar acum este un înger”. Pana de curand, nu exista nicio carte ortodoxă care sa vorbeasca despre tragedia pierderii. Am petrecut mai mulți ani colectand povestiri si cuvinte ale unor preoți și credincioși, atât ortodocși cat și catolici, pentru a alcatui o carte care sa nu predice sau sa predea. Autorii au vrut sa planga cu cei care plâng și sa le spuna că Dumnezeu ramane cu noi.
2. DECLARATIILE PLINE DE AMATORISM ale reprezentanților Bisericii Ortodoxe pe teme non-religioase, științifice, submineaza credibilitatea Ortodoxiei [problema atinsa anterior, in cadrul unei conferinte, si de presedintele Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe. Conferinta poate fi vazuta aici! target=“_blank”> [//www.youtube.com/embed/6PTqqtIXfdY[ . Când un preot care nu are studii medicale incepe sa scrie cărți despre tratarea bolilor sau despre procesul evoluției, el risca reputația întregii comunități. Imi amintesc astfel de oameni celebri, precum Sfantul Luca (Voino-Yasenetsky). El a fost un chirurg mare și un savant proeminent în Uniunea Sovietică, și episcop, iar el este acum un sfânt ortodox. Astăzi personalitatea lui reprezinta unul dintre principalele argumente împotriva mitului că “Biserica se opune științei”. Cu toate acestea, încercările crestinilor naivi și mediocri de a se arata experți, doar pentru că sunt creștini ortodocși, intaresc într-adevăr acest mit.
3. FALSITATEA, declaratiile ipocrite ale credinciosilor care par a respecta litera Scripturii, dar se opun ideilor fundamentale morale, creștine. De exemplu, poti auzi destul de des, de la un preot: “O femeie care a fost violată, cu siguranță si-a cerut-o singura! Probabil purta o fusta scurta, ruj strălucitor sau a plecat singura de acasă pe timp de noapte. Deci, ea însăși este vinovată”. Dar Canonul 30 al Sfantului Vasile cel Mare spune că nu există niciun pacat și nicio vină pentru o fecioară care a fost violată. Un alt exemplu, este afirmatia pe care o auzim frecvent, astazi: “Pacat ca nu exista aici un stat islamic, că acesti batjocoritori n-ar fi ramas in viata!”.
Toate aceste declarații conduc la o indignare foarte sincera, subminând autoritatea însăși a Bisericii, deoarece cuvintele clerului sunt astfel percepute ca fiind contrare valorilor morale pe care oamenii le simt.
Mai mult, viața contemporană, cu războiul care are loc în Ucraina, a fost atât de dramatic politizata, incat fiecare cuvânt și fiecare link de pe Facebook plasa imediat o persoană într-o tabara politica sau in alta. Nu există nicaieri neutralitate. Instituțiile religioase nu mai sunt percepute ca interesate de luptele politice, ci ca jucători activi in ele. Acest lucru nu simplifica sarcina noastră. Dimpotrivă, este chiar mai dificil să predici în astfel de condiții, pentru că există mai multe modalități și motive de diviziune.
Cum se pot evita astfel de capcane politice, în articole și blog-uri? Nu există nicio regulă universală aici, dar poate fi destul o soluție evidentă: EVITATI instigarea la ură. Limbajul urii, cuvintele ofensatoare despre alte persoane – indiferent dacă ele sunt adversarii noștri, păcătoși oribili sau chiar dusmani – ne putem opune, dar nu ar trebui să râdem, sa aratăm o poziție dominantă sau sa folosim cuvinte negative, ura verbala, chiar ascunse intre articolele pe care le publicam. În momentul în care facem asta, cadem in capcana unei cascade de ură, pierzand încrederea și respectul. Niciun litigiu nu trebuie să ne faca sa ne permitem discursul urii.
Putem continua, acum, cu lucrurile care merg bine:
1. BLOGURILE INTERESANTE ALE UNOR PREOTI: Potrivit unui sondaj de opinie, am realizat ca acestea se afla in topul listei lucrurilor care pot schimba atitudinea oamenilor față de Ortodoxie. Acestea includ înregistrări sincere, semnificative, periodice. Nu contin un “stil oficial” sau texte arhaice, ci sunt interesante. Ele pot fi despre muzica si literatura, despre Biserică și despre copii; povestiri și schițe ale unor autori care sunt capabili să scrie bine, care iubesc oamenii, care ii iubesc pe cititorii lor si sunt deschisi sa comunice; ducand o lupta sfanta, și nu instigand la ură; postarile care il arata pe preot ca pe un om obișnuit adevărat, nu ca pe o mașină teribila de acuzare, arătând cu degetul și constatand pacatele – deși este important să nu încerce nici sa pară prea cu picioarele pe pamant. Trebuie să existe respect și pastrarea distanței, fără încercări de a deveni cel mai tare tip, care bea cu sau care poartă cei mai tari blugi.
2. CUVINTELE CINSTITE SI SINCERE ale unui preot sau oricarui creștin, care nu vorbesc din teorie, ci din experiență. Nu din teorie, ci din iubire. Nu din opinii politice, sau ambiții carieristice sau de alt fel, ci din adevăr. Textele de acest gen atrag, de obicei, comentarii de genul: “Hei, băieți, nu va uitati că acest text e scris de un preot / publicat pe un site creștin / ci doar incercati sa vedeti ca e un text foarte bun, care merita citit”.
Și, aici, revenim asupra întrebarii formulate la inceput.
În “societatea informațională deschisa” – cu dominația publicității politice și comerciale, cu “supraproductia de cuvinte” pe Internet; atunci când un cuvânt nu este neapărat adevărat, cand inflația de cuvinte este atât de mare și de rapidă, cand nu observăm nimic altceva decat devalorizarea cuvintelor – ce mai putem spune? Putem găsi cuvintele potrivite?
Creștinismul, religia Cuvântului, nu poate decât să tina cont de ceea ce se întâmplă, nu poate decât să răspundă acestei provocari.
[