publicat în: Arhivă

Nu judecati! Eliberati-va de acest viciu cumplit!

Nu judecați

Judecarea altuia reprezinta unul dintre obstacolele cele mai persistente in calea vieții duhovnicesti. Pentru majoritatea dintre noi, ea reprezinta o asemenea reacție instinctivă, incat dacă nu facem un efort real sa ne prindem de asta, abia ca mai observam ca am luat-o deja pe calea păcatelor mai evidente precum bârfa, calomnia și condamnarea. Oricine lucrează cu sinceritate in evitarea acestui obstacol va fi de acord cu Avva Dorotei: “mai mult ca sigur, cel mai dificil dintre toate păcatele, este sa faci față judecării aproapelui”.

Un articol, pentru Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe, in traducerea si interpretarea: KSLCatalin – dupa un cuvant al Episcopului Chiril de San Francisco.

Și totuși, aceasta este o regulă cardinala a vieții creștine. Mântuitorul nostru, Însuși, cand a stabilit normele vieții duhovnicesti, I-a instruit pe urmașii Săi: “Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.” (Luca 06:37). Încă de la începutul erei creștine, judecarea altuia a fost considerata a fi unul dintre păcatele cele mai nocive din viața Bisericii, in timp ce ea lupta pentru schimbarea celor care proveneau din lumea fără de Dumnezeu și imorala care o înconjura.

De-a lungul secolelor, Sfinții Părinți ai Bisericii au continuat să sublinieze pacatul de a judeca. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfantul Isidor Pelusiotul, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfantul Chiril al Ierusalimului – și lista poate continua, cu multi altii care au tratat acest păcat și au avertizat vizavi de efectul său distrugator asupra sufletului. Dar, în ciuda tuturor sfaturilor lor, vom vedea cu spaimă că, asa cum ea prospera in societatea pagana, judecata este la fel de adânc înrădăcinata si în comunitatea creștină, care a fost chemata de Hristos să reprezinte standardul moral, într-o lume chinuita de păcat.

De ce atat de mult accent pus pe “a nu judeca”? Pentru că, prin judecarea altora, noi atentam direct la unul dintre prerogativele Sfintei Treimi. Dumnezeu este Creatorul; Numai El are dreptul de a judeca, pentru că El, Singur, este Atoate-Cunoscător și Atoate-Bun. Suntem creaturi limitate, restrictionate de timp și spațiu. Numai cei in mod special supra-daruiți sunt capabili să pătrundă în tainele inimii, în timp ce noi judecăm de cele mai multe ori oamenii, dupa acțiunile lor exterioare, dupa obiceiuri, dupa infatisare, stil de viață etc, toate bazate pe examinarea externă și pe propria noastră subiectivitate – și, prin urmare, pe o experienta defecta. Puterea noastră de judecată este handicapata, în continuare, de natura noastră păcătoasă, de tendinta noastra de a cunoaste doar punctele slabe ale celui de langa noi. În evaluarea altora, păcătuim aproape întotdeauna împotriva Adevărului. Prin urmare, avertizează Sfântul Ioan Scărarul, in acest ghid iscusit penru sufletele creștine: “nu condamnati, chiar dacă vedeți cu ochii voștri, fiindca ei va înșeala adesea” (Scara).

Judecarea este invariabil legata de mândrie, acest “rău primordial”. Și este adesea însoțită de sfătoșenie. Acei oameni care au o tendință catre discutiile inactive și catre judecarea altora, au probleme cu vederea propriilor lor greșeli: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Luca 06:41). Dacă mereu suntem preocupati de cel de langa noi, vom pierde puterea de a ne corecta pe noi insine.

E prea ușor sa pornim la judecarea aproapelui nostru, scuzând-o ca pe “o simplă observație”. O astfel de justificare doar conduce sufletul pe cai gresite, catre înălțarea de sine și eventual spre pierzare. În opinia Sfinților Părinți, este “sigura” o astfel de “observație”, doar dacă persoana care o face are o inimă curată și dacă o astfel de observație are un sens edificator. “Un om bun si sensibil ia act, cu atenție, la orice virtute se remarca in celalalt”. Prea des, însă, o astfel de “observație” este afectată de gândurile negative: “Un prost caută greșeli și defecte” (Scara).

Din cauza capacității noastre limitate de a judeca la propriu, nu vom sti niciodata dacă cei pe care îi judecăm s-au pocait intre timp si au primit deja iertarea lui Dumnezeu – dar vom continua să privim persoana prin greseala si vina ei! Cum, atunci, vom scăpa de judecata lui Dumnezeu? Dacă vrem mila de la Dumnezeu, și noi trebuie să fim milostivi, iertători și generosi față de slăbiciunile altora.

Odată ce judecata devine un obicei, acesta poate fi dezastruos, pentru ca Sfantul Ioan Scărarul subliniază: “Vameșul a fost condamnat pentru acest lucru rau”. Pentru a preveni inradacinarea ei în sufletele noastre, noi trebuie să luptăm mai atent, verificandu-ne gândurile și având în vedere că vom fi trași la răspundere pentru fiecare cuvânt al nostru, pentru fiecare acțiune a noastra. Sfânta Tradiție ne-a dat imaginea Vamilor prin care, după moartea noastră fizică, tot binele și tot răul pe care le-am făcut în timpul șederii noastre pământești vor fi scoase la iveala.

Păcatul de a judeca pe alții este înrădăcinat în lipsa de iubire. Dragostea este altceva, iubirea “nu se gândește la rău”. Ea este o armă care ne va ajuta să învingem nu numai păcatul de a judeca, ci o întreagă serie de păcate. Prin iubire, noi putem realiza mult mai ușor obiectivul nostru – mântuirea sufletelor noastre. Aceasta este ceea ce dorește Hristos. Acesta este motivul pentru care El a venit pe pământ.Un articol, pentru Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe, in traducerea si interpretarea: KSLCatalin – dupa un cuvant al Episcopului Chiril de San Francisco.

Cateva sfaturi practice, oferite de Sfantul Teofan Zavoratul Având în vedere că inamicul te vaneaza in mod constant, așteptand o ocazie de a semăna răul în tine, să fii de două ori mai atent asupra ta, ca nu cumva să cazi în plasa intinsa imprejurul tau. De îndată ce el iti vă arata vreo vina in aproapele, grăbeste-te să respingi acest gând, ca să nu prindă rădăcini în tine și să crească. Arunca-l, astfel încât nicio urmă sa nu mai ramana în tine, și înlocuieste-l cu gândul calităților bune pe care le cunosti in aproapele tău, sau pe care oamenii, în general, ar trebui să le aibă. Dacă te simți în continuare impulsionat spre a judeca, adauga-ti acest adevăr: nu ti se confera nicio autoritate pentru acest lucru și, din momentul în care iti asumi această autoritate, devii demn de judecată și de condamnare nu înaintea oamenilor neputincioși, ci înaintea lui Dumnezeu, Atot-Puternicul Judecătorul al tuturor.

Această inversare a gândurilor este cel mai puternic mijloc nu numai pentru respingerea gândurilor critice accidentale, ci și pentru eliberarea ta completa de acest viciu…

Chiar dacă păcatul unei persoane a devenit nu doar evident, ci chiar apăsător și vine dintr-o inimă întărita și nepocăita, nu-l condamna, ci ridica ochii la hotărârile minunate și de neînțeles ale lui Dumnezeu; atunci vei vedea că mulți oameni initial plini de nelegiuiri, ulterior s-au pocăit și au ajuns la un grad inalt de sfințenie, și că, pe de altă parte, alții, care s-au aflat la un nivel înalt de perfecțiune, au căzut într-o prăpastie adâncă…

Aveți grijă, ca nu cumva să suferiti o asemenea nenorocire, prin judecarea altora!

Un articol, pentru Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe, in traducerea si interpretarea: KSLCatalin – dupa un cuvant al Episcopului Chiril de San Francisco.