Ultima oara cand si-au pierdut agoniseala, turcii si bulgarii le arsesera din temelii biserica (video) – Comunitatea GIURGENI

Există o zona din țară, cel mai des atacată de cotropitori. Nu a fost generație, care să nu afle din surse directe, despre năvălirile străine, de la părinți, de la bunici, ultima năvălire având loc în 1916.

Astazi, când bat clopotele în Giurgeni, oamenii se închină și grăbesc pasul spre slujbă. Unii se mai înfioară, încă, amintindu-și cum clopotul anunța, odinioară, apropierea pericolelor. Câmpurile, casele, bisericile erau părădate și apoi incendiate. Dar ei nu deznădăjduiau. Reconstruiau totul din temelie, cu îndârjirea pe care le-o dădea nădejdea lor creștinească.

Poate de aceea, a rânduit Dumnezeu, ca aici, la Giurgeni, odinioară numit Orașul (Târgul) de Floci, să fie locul de naștere al lui Mihai Viteazul, cel care i-a strâns laolaltă pe toți românii, într-un singur stat. I-a unit cu puterea cuvântului, nu prin luptă, speriind, deopotrivă, atât Apusul, cât și Orientul.

Poate de aceea, și casele celor din Giurgeni sunt împodobite cu simplitate, aducând, întrucâtva, cu casele monahilor din Mânăstirile cu viață de sine.

Ultima dată când și-a pierdut Giurgeniul agoniseala, a fost în 1916; turcii și bulgarii au ars biserica din temelii, cu toate sfințeniile ei. Dar sătenii s-au strâns și-au reconstruit-o din pământ, plămădit pe bârne de stejar, pe soclul vechii biserici. În anii din urmă, a fost repictată, tencuită și înnoită. Sfinții Împărați Constantin și Elena care-i ocrotesc, Troița cea nouă și Monumentul Eroilor îi adună pe toți, tineri, bâtrâni, copii, fie la hram, fie la pomenirea eroilor, fie la alte evenimente. Giurgeniul ascultă cu plecăciune fiască de Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Părinte Vincențiu, transmițând mai departe biserica, din generație în generație.

Acum e liniște. La ivirea zorilor, se aude vuietul blând al curgerii Dunării, cântecul cocoșilor și strigătul gâstelor îndreptându-se spre canalele cu apă.

Fumul de tămâie se simte deja în aer și poți vedea cum se îndreaptă grăbită, spre cimitir, “tămâița” satului, o femeie fără vârstă, ce tămâiază mormintele celor din urmă adormiți în Domnul; și odată cu ea, întreaga uliță primește miros de rugăciune, dintr-o flacără despre care doar ea singură știe cum de se păstrează nestinsă pe parcursul atâtor kilometri.

Pe marginea drumului, pescari de toate vârstele fac semn călătorilor că au cate un pește proaspăt, de vânzare.

Lăsăm în urmă chipurile bătrânilor, arse de soare, pe care se vede îndârjirea moștenită de generații aflate la veghe. Stând la porțile lor după slujbă, în zi și straie modeste de sărbătoare, par rupți din alte timpuri, stâlpnici ai acestor locuri, păstrători ai luminii nestinse în sânul acestor comunități ortodoxe, CANDELE APRINSE în BĂRĂGAN. >>>( vezi VIDEO mai jos / In galeria foto din top, vezi cele mai insemnate icoane ale Bisericii Giurgeni)

[https://www.youtube-nocookie.com/embed/BdU833cEPJs?rel=0]