Sfanta Cruce – Predica la cea de-a 3-a Duminica din Postul Pastelui

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Astăzi este a treia duminică a Postului Mare și ziua în care cinstim Crucea prețioasa și dătătoare de viață a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În viață, dacă faci ceva, dacă vrei sa ai succes, ai două ingrediente de baza, pentru acest succes. Mai intai trebuie sa stii exact ce vrei sa faci, cum trebuie sa faci – trebuie să intelegi asta. Apoi, trebuie să-i acorzi prioritate, pornind de la aceasta înțelegere – sau cum s-ar spune, pornind de la aceasta realitate. Trebuie să fii capabil să percepi ce este real, care este realitatea, cum sta treaba. Dacă doresti sa devii extrem de bun la sport, ca jucator de fotbal, atunci realitatea este că trebuie să lucrezi mai mult, si mai mult, si mai mult, pornind de la realitatile fotbalului. Dacă doresti să fii un muzician sau un savant sau un creștin bun, trebuie să lucrezi mai mult, si mai mult, si mai mult, pornind de la bazele acelei discipline, acelui mod de viata. Tu trebuie sa știi ce este bine și ce este rău, pentru visul tau, si trebuie să ai prioritățile stabilite drept, astfel încât sa poti acționa facand ceea ce este bun și sa arunci deoparte ceea ce este rău.

Traducere si interpretare dupa o predica sustinuta in Biserica Ortodoxa Sfantul Ioan Evanghelistul Tempe, Arizona, SUA: de KSLCatalin

Evanghelia din cea de-a treia duminica a Postului Pastelui ne vorbește despre priorități. Ni se vorbește despre realitate, despre realitatea ultimă. Și, ne pune o întrebare, pe care fiecare dintre noi ar trebui să ne-o punem zilnic: “ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”. Nimic; nimic nu valoreaza la de fel de mult precum sufletul. Domnul nostru a spus: nici lumea intreaga nu valoreaza cat sufletul. Tot ceea ce este muritor, tot ceea ce este stricacios poti avea, dar doar pentru un timp – ca si cum ai prinde vantul – pentru că prin moarte nu mai rămane nimic. Deci, ce mai contează dacă castigi ceva, odata ce oricum se va distruge? Ce contează dacă plantezi flori in gradina ta, odata ce ea va fi distrusa in ziua următoare? Ce contează ca ti-ai vopsit casa, daca ea va arde? Asta e ceea ce se întâmplă în această lume. Lumea trece, se duce, așa că dacă ne concentram pe lucrurile acestei lumi, ne concentram pe ceea ce e stricacios.

La baza priorităților unui creștin sta înțelegerea realității, înțelegerea faptului ca lumea e trecatoare. Și acesta nu este un lucru rău; nu e un lucru groaznic, deloc. Cine mai vrea să salveze lumea așa cum este? Cu corupție, cu moarte, cu stricaciune, cu tristețe, cu imperfecțiune, incompleta, cu dorinte în inimi, care nu pot fi îndeplinite de nimic din lume? Cine ar vrea să salveze lumea, așa cum este? Nici celor care nu sunt crestini, nu le place lumea așa cum este ea. Uneori, ei inventează lucruri cu care sa o mascheze, sau se pierd într-un fel de dezmăț sau un fel de părere proastă sau erezie, sau ceva de genul asta, dar în principiu ei sunt nemulțumiți de aceasta lume.

Numai ca, exista, insa, o iluzie puternică, pe care cel rău o pune in oameni; iar noi suntem imediat gata sa ii permitem să patrunda în inimile noastre. Cel rău maschează realitatea că lumea trece, maschează realitatea Care este Iisus Hristos, și că a fi creștin inseamna a deveni asemenea lui Hristos: să lupti, să lucrezi, să muncesti, să transpiri, sa iti doresti. El maschează asta. Oamenii vor să aibă putere, sau avere, sau confort, sau sex, sau droguri, sau altceva care ii impatimeste, ceva despre care ei cred ca ar insemna viață. Acum, unii oameni sunt complet cufundati în chestiile astea, în aceste lucruri lumesti. Apoi si altii, cum ar fi creștinii care nu au ajuns inca la un anumit nivel, sunt influențati de lume, de grijile lumii, de ambițiile și de patimile lor. Și, așa, încontinuu, trebuie sa facem un efort sa vedem diferența dintre realitate și ceea ce lumea ne prezintă ca realitate…

Singura soluție pentru ca noi să putem depasi cu totul aceasta iluzie – și este o iluzie puternica, o foarte, foarte puternica iluzie – este să lucram în Biserică. Asta e tot. Nu lucrati in afara Bisericii; lucrati în cadrul Bisericii. Trebuie să lucrezi acolo unde se afla Hristos. Trebuie să recunoaștem cine suntem – realitatea – cine suntem, de ce suntem aici, de ce ne-am născut. Trebuie să recunoaștem curatia, demnitatea sufletului nostru. Corpurile noastre contin ceva ce este de valoare infinita. Domnul nu echivaleaza cu nimic valoarea mare a sufletului nostru. El spune că nici intreaga lume nu valoreaza cat un singur suflet. Nu contează cât de multi bani, nu conteaza ce prestigiu ai, nu conteaza ce se întâmplă în lume – nimic nu poate fi dat la schimb, pentru sufletul unui om.

Evanghelia de astăzi rezumă cum trebuie să trăim, și de ce. Ea ne spune care este realitatea adevărată: nu despre ce ne spune lumea ca ar fi real, ci despre modul în care ar trebui să trăiască un creștin, despre modul în care un creștin ar trebui să gândească, despre cum ar trebui să fie. Domnul nostru a spus: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”

Ai zice ca este o ghicitoare. Pentru mulți oameni din lume, acest lucru nu pare a avea niciun sens și, din păcate, nici pentru mulți dintre creștinii ortodocși. Ei nu înțeleg. “Ce vrea să spuna: sa ma lepad de mine?”. Dumnezeu știe că ne-am zidit, în caracterul nostru, dorința de supraviețuire, dorința de a trai. Noi nu dorim să ne facem rău nouă înșine; dorim să ne protejăm. Noi nu dorim să le facem rau celor dragi; dorim să ii hrănim si sa-i ajutam. Nu la asta se refera, insa, atunci cand ne cheama sa ne lepadam. Lepadarea despre care ne vorbeste este lepadarea a ceea ce gandim despre noi înșine, care este de fapt o iluzie cruda: atunci când ne definim viața noastră ca fiind modul în care trăim în lume, prin placerile si patimile noastre, prin poftele noastre, prin dorințele noastre. Noi suntem, insa, cu mult deasupra acestor lucruri.

Noi suntem creati cu un scop. Noi suntem creati pentru a cunoaște Sfânta Treime, intim, iar întregul scop al timpului nostru petrecut pe pământ, este acela de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Și vă spun, nu poți cunoaste pe cineva, daca nu-l iubesti. Și nu poți iubi pe cineva, fără a-ti dori sa fii ca el. Chiar și in sens secular se poate intelege asta. Putem vedea un prieten și sa spunem: “Este ceva bun și sănătos în el, și vreau să-l imit. Vreau să devin ca el”. Este natura noastra, de a dori să ne intoarcem spre bine, intotdeauna. De aceea se spune: “Noi Il iubim, pentru ca mai intai El ne-a iubit pe noi”. Dumnezeu ne iubește, și ne întoarcem spre acea iubire. Aceasta este realitatea vieții.

Dumnezeu a mai spus aici, “oricine voieste”. Cu alte cuvinte, oricine dorește. Dacă vrei, te voi umple, zice Domnul Iisus Hristos. Dacă nu doresti, nu te voi forța. Dar, lepada-te de tine. Lepada-ti-va de acele lucruri din voi, care nu corespund cu ceea ce sunteti voi. Leapada-te de acele lucruri care sunt din afara ta. Nu lasa sa intre patimile și poftele și toate lucrurile de lepadat. Dar va zic, a spus: dacă doriți, dacă voiti. Obligati-va singuri! El vă oferă posibilitatea de a alege; un om trebuie sa aleaga singur. Trebuie ca tu sa te obligi; si sa te obligi să faci binele și să eviti răul. Este o alegere a voinței tale. Dumnezeu te va ajuta in aceasta alegere, absolut, dar trebuie să faci tu insuti această alegere. Tu trebuie să decizi să respecti posturile, tu trebuie să decizi să-ti faci rugăciunile, tu trebuie să decizi sa dai de pomana, tu trebuie să lupti împotriva patimilor. Și, dacă faci aceste lucruri, Dumnezeu te va întări și te va ajuta cu ele. Dar El nu te va forța.

Și El iti zice: ia crucea! El ne spune să ne luam crucea noastră. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă să lucrezi; la muncă, dar sa muncesti cu un scop. Niciun om nu sapă o groapa fara motiv; el sapă o groapa cu un scop – cu scopul de a planta un copac. Sa muncim astfel incat sa devenim ca Mântuitorul nostru, astfel încât noi să-L cunoaștem pe El, și El sa ne recunoaasca, pentru ca în ​​ziua a opta, când El va judeca toată omenirea, sa spuna: “Te cunosc. Vino, se alături îngerilor și sfinților”. Și nu va zice acele cuvinte teribile: “Pleaca de la mine, pentru că eu nu te cunosc”. Noi nu vrem să auzim asta…

Singurul mod prin care-L putem cunoaste pe Hristos, este acela de a trăi ca El, pentru a deveni asemenea Lui. Și, nu avem nicio scuza. Mântuitorul nostru a trăit la fel ca noi. El a împlinit tot ceea ce El ne spune să împlinim, la litera si dincolo de litera. Deci avem capacitatea, de la Hristos, să trăim o viață evlavioasă, sfanta, curata – dar cu efort, cu purtarea crucii noastre, făcând un efort.

Deci, lepădați-vă! Nu va lepadati de evlavie; lepadati-va patimile si faceti fapte bune. Lepadati-va de lucrurile pământești, și credeti in lucrurile ceresti. Lepadati-va de nemulțumire și de lene, și fiti ascultatori. Lepadati iluzia; tot ceea ce este în lume este iluzoriu, și recunoasteti adevărul. Hraniti-va cu adevăr – care se află în Biserică. Lepadati-va de stricaciune, și faceti eforturi spre perfecțiune. Aceasta este viața noastră, iar eu vă spun, atunci când va dedicati patimilor voastre, oricare ar fi acestea, indiferent de cât de mari sau cat de mici sunt ele, atunci negati si va lepadati de realitate, de adevar. Va dati seama? Va lepadati de realitate. Daca un om, care se afla pe marginea unei stanci, ar spune: cred că mi-am luat pantofii anti-gravitatie, si s-ar arunca de pe stanca, acesta nu ar fi altceva decat un nebun, și toată lumea ar realiza că el neagă realitatea gravitatiei, a greutatii. Ei bine, la fel de real este si efectul dăunător al păcatului în viața noastră. Și, de fiecare dată singuri, cand păcătuim, negăm ceea ce este în noi. Asta e o nebunie. Ca sa pacatuiesti, trebuie să fii nebun. Ei bine, Dumnezeu ne vindeca de nebunia noastra, dar dacă ne luptăm, dacă luăm crucea noastră.

Acum, crucea este amara, nu-i așa? Crucea este un mod amar de a muri. Crucea era cunoscuta drept cea mai amara modalitate de a muri, în cele mai vechi timpuri; aceasta le era destinata doar criminalilor. Un roman nu ar fi putut fi condamnat pe cruce – ci numai străinii. Era un mod dureros si rușinos. Ei bine, acest medicament poate fi dureros și poate fi dificil să il iei. Dar dacă nu-l iei, nu-ti va fi bine. Domnul nostru ne-a arătat că El a putut lua cel mai amar medicament, pentru mântuirea noastră. Deci, ar trebui să fim dispuși să sorbim un pic de amărăciune din cupa noastra.

Eu vă spun, că nu e chiar așa de amar, pentru că odată ce începi, gusti dulceața lui Hristos, si nu-ti mai doresti nimic altceva. Odată ce simți jugul Lui cu ușurință pe umeri, și ai pace, vei dori sa muncesti. Vei dori să lucrezi mai mult. Vei vrea să devii mai bun. Vine din interior, nu din afară. Vine din interiorul omului, pentru că acolo traieste Dumnezeu și acolo Dumnezeu luminează. El trăiește în inima și ne luminează și ne dorim să devenim mai buni, și mai buni, și mai buni. Și, vrem sa devenim mai buni, fiindca înțelegem ce face Dumnezeu pentru noi și ceea ce a făcut deja, si lepadam acele lucruri care nu sunt potrivite cu asta. Acesta este înțelesul acestui indemn: Lepadati-va!

Apoi, Domnul nostru continuă: “Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.”

Pentru cei din lume, asta e o alta ghicitoare, o alta ghicitoare dificila. Cum pot sa-mi pierd sufletul, sa-mi pierd viata? Viața mea este prețioasa pentru mine, spune lumea. Da, într-adevăr, viața ta este prețioasă, dar viața veșnică este cea despre care Dumnezeu vorbește aici. El spune: dacă pierzi ceea ce este în afara vieții veșnice, ceea ce este al lumii – dacă pierzi lucrurile care urmează să dispara oricum – atunci iti vei salva viața. Vezi? există două vieți, aici. Una este viața în lume, o viață de poftă și de depravare și nepăsare, iar pe de altă parte este viața veșnică, de perfecțiune. Și, dacă pierzi acele lucruri care sunt stricacioase, acele lucruri depravate, atunci iti vei salva viața. Dacă iti vei pierde viața ta pentru Mine, spune El, atunci și Evanghelia va salva viața ta. Pierde-ti viața ta, de dragul a ceea ce te-a învățat Dumnezeu. Și vă spun, invatati Evanghelia doar în sanul Bisericii, pentru că aici a fost ea predicata. Deci, daca iti traiesti viața în Biserică, dacă trăiești viu, daca lupti, atunci Dumnezeu te va mantui, te va salva. E destul de înfricoșător. Biserica înțelege patimile tale foarte bine, iar în iad toți oamenii vor avea în continuare patimile lor. Asta vrea sa spuna, atunci când ni se spune că vom fi aruncați în “focul care nu se stinge, unde viermele nu moare”, acolo unde Hristos descrie iadul, în Evanghelia Sfântului Marcu. Vei avea, în continuare, toate patimile tale, când vei fi în iad. Dacă un om are o dorință pentru băutură, sau pentru ceva nepotrivit, el isi va dori toate aceste lucruri si in iad, dar el nu va mai avea nicio modalitate de a-si potoli dorința, și il vor arde pentru restul vesniciei. Aceasta ceva groaznic, teribil. Numai ca, dacă vă veți pierde viața în această lume, de dragul Evangheliei, atunci Dumnezeu va va mântui.

Pierderea vieții voastre, înseamnă cucerirea patimilor voastre, lepadand răul care este în voi, și vă spun, este vorba doar de înțelegerea realității, a realitatii adevarate. Știti, recent, am fost într-un mare oras, și am fost oarecum uimit. Era un loc foarte obositor, dar era atât de plin de iluzii. Am văzut tot felul de lucruri peste tot, in reclame si publicitate, și totul era iluzie. Poti avea iluzii peste tot, oriunde in alta parte, pentru că iluzia este atunci când ne permitem să credem ceea ce este fals. Filip i-a zis lui Nathaniel, vino și vezi, atunci cand fusese întrebat: “Poate iesi ceva bun din Nazaret?”. Trebuie să vezi, sa trăiesti; trebuie să Il simti pe Dumnezeu. Dacă nu-L simti, atunci acestea raman doar cuvinte, atunci ele sunt doar reguli.

De ce lumea trebuie să postească? Miroase atât de bine; de ce trebuie să postesti? Acestea sunt gânduri care ii vin unui om, atunci când el nu înțelege Cine este Hristos. Tu trebuie să-ti trăiesti viața si să știi Cine este Hristos.

Și Hristos mai pune o întrebare, pe care ar trebuie să vi-o puneti în fiecare zi. Intrebarea asta este teribila. Tremur când o citesc, de fiecare dată. “Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”. Nimic; nimic nu este egal cu sufletul. Dacă am trăi dupa aceste cuvinte, noi n-am mai păcatui. Deloc. Am crede cu adevărat. Am trăi ca creștinii. Dar, noi permitem să fim înșelați din nou, si din nou, si din nou. Deci, noi trebuie să ne reînnoim, si sa ne reinnoim, si sa ne reinnoim. Dumnezeu ne știe aceasta infirmitate a noastră și El ne va salva, dacă ne luptăm; să luam crucea, și sa-L urmam in adevar. Ganditi-va la aceasta întrebare, de cat mai multe ori. Temeti-va de stricaciunea voastra. Nu doar pentru că va dati seama ca este păcat, ci pentru că dacă veti continua în ea, veți fi despărțit de Dumnezeu, veșnic. E un gând terifiant. Fiecare om ar trebui să se teamă. Nu să se teamă de judecata lui Dumnezeu, atât de mult, cat să se teamă că ii va fi dor de dulceața lui Dumnezeu. Pentru asta ar trebui să se teamă.

Apoi, Hristos rosteste alte cuvinte dure: “cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.”

El folosește aici cuvantul “desfranare”, pentru a afișa trădarea, necinstea, necurăția. Desfranarea este unul dintre cele mai necurate păcate, pentru că, ce este ea? Este lepadarea intimitatii. Doi oameni se iubesc unul pe celalalt și au o legătură profundă, intimă, fiecare cu celalalt, dar când unul sau altul se lepada de aceasta legatura, aceasta reprezinta un pacat, un pacat teribil. Ei bine, avem cu adevarat o legătură intimă cu Domnul nostru și Dumnezeul și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El ne-a dat Harul Botezului. El ne dă Sfintele Sale Taine și toată viața Bisericii, pentru binele nostru. Și când il lepadam prin modul în care trăim, noi suntem desfranati. Am comis adulter.

Nu va lepadati de Hristos, nici prin atitudinea voastra, nici prin prioritățile voastre, nici prin complacerea în lucruri pe care le cunoașteți ca sunt necurate, sau de frica parerilor altora. Știti, exista momente in care oamenii se tem să arate că sunt creștini, pentru că oamenii uneori cred că ești nebun dacă esti ortodox. Post prea strict, sau asta, sau ailalta… Iti faci semnul Crucii? Pentru ce? Tot felul de lucruri. Sau, te tii dupa calendar? De ce faci asta? Asta nu e calendarul adevărat. Tot felul de intrebari. Nu trebuie sa iți fie rușine! Dumnezeu ne-a luminat și ne-a sădit în via sa, iar noi acum trebuie să ne purtam roadele.

Dumnezeu să va ajute pe toti sa vedeti realitatea, ca sa vedeti ce a făcut Dumnezeu și, apoi, sa o tineti tot inainte, sa lucrati si sa nu priviti inapoi, ci sa va stabiliti prioritățile, pentru a trăi o viața creștină. Dumnezeu să va ajute! Amin!

Traducere si interpretare dupa o predica sustinuta in Biserica Ortodoxa Sfantul Ioan Evanghelistul Tempe, Arizona, SUA: de KSLCatalin