publicat în: Arhivă

N -am nici timp sa ma rog – Sau, am?

N-am nici timp să ma rog… Am doi copii mici, un program exigent academic, o soție care are un loc de muncă cu normă întreagă, prieteni de intretinut, o cină de gătit, haine de spalat, alimente de procurat, particip la cor, fac exerciții… iar astăzi mai merg cu masina si la un schimb de ulei. Imi pot spune Tatal Nostru foarte rapid și sunt mereu la biserică duminică dimineața, dar pur și simplu nu mai am timp să ma rog într-adevăr, sa citesc Scriptura sau să tac în prezența lui Dumnezeu.

De multe ori imi imaginez, cum calugarii au într-adevăr timp să se roage. N-au copii prin jur, carora trebuie sa le stearga nasul exact în timp ce încearca să comunice cu Creatorul tuturor. Ei pot lăsa în urmă grijile lumii și sa stea sa se bucure, in liniște, de prezența divină.

Dar, aici, în mijlocul vieții, eu nu mai am timp să ma si rog. Sau, am?

Unul dintre primii experți în viața spirituală, Ioan Casian, scria despre călugării zeloși din Egipt, într-o carte, ca duceau o viața de austeritate extremă. Ei posteau des și dormeau puțin. Noaptea, călugării se adunau laolalta, pentru a se ruga și a citi Psalmii si Scriptura. Apoi, fiecare se retragea la chilia sa, pentru a-si continua propriile rugăciuni.

Casian clarifica, insa, faptul ca un călugăr va lucra intotdeauna în timp ce se roaga. Chiar daca impleteste franghii sau coșuri, el isi pastreaza rugaciunea si meditatia interioară. El încearca să-si păstreze mintea atenta asupra inimii, si nu isi permite sa viseze cu ochii deschiși, sa se îngrijoreze, sa aiba fantezii, sa-si aminteasca sau sa se puna la dispozitia unor diverse ispite mentale. Munca desfasurata continuu nu este un obstacol în calea “timpului de rugăciune”. Mai degrabă, truda este o “ancoră”, care păstrează inima in pace.

Această liniște a inimii este eliberarea de păcat, pe care noi toți trebuie să o urmarim. Acesta este primul pas în comuniunea reală cu Iisus Hristos. Dacă Sfantul Casian este corect, aceasta sta la indemana noastra, a tuturor.

Poate fi mult prea dificil să ne pastram liniștea interioară, cu toate grijile acestei vieți de familie sau ale carierei. Nu avem timp programat pentru rugăciune și meditație asupra Scripturii. Cu toate acestea, putem urma exemplul călugărilor egipteni și să depunem eforturi in pastrarea liniștii interioare… în timp ce noi muncim.

Traducere si interpretare, dupa un cuvant rostit de Pr. David Chandler Poling (foto) – Misiunea Sfantul Inochentie, Oneonta, New York – de: KSLCatalin