Duminica – Infricosatoarea Judecata

Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi / ÎMPĂRATUL “DEGHIZAT”

Demult, a existat un împărat care a decis să testeze caracterul poporului său. Deghizat în țăran, el a călătorit prin țara sa și a fost tratat, de cea mai mare parte a oamenilor, destul de rușinos. În timp, împăratul a ajuns la concluzia că, onoarea cu care oamenii lui îl întâmpinau ca rege nu pornea de la respectul simțit pentru bunătatea sa; mai degrabă, era rezultatul fricii și venerației faţă de bogăția și puterea lui.

Articolul cuprinde traducerea unor fragmente ale unei cuvântări ţinute în limba engleză de Pr. Anthony M. Coniaris, de: KSLCatalin, din colecţia “Predică la Evanghelia trăită aievea”

Apoi, după un timp în care împăratul mergea încă deghizat, unul dintre oamenii săi l-a recunoscut. Acest om a protestat în faţa regelui, pe motiv că nu poate să umble ca orice alt om, și a insistat ca el să se întoarcă pe scaunul de domnie, să-şi pună straiele împărăteşti, și să domneasca asemenea unui împărat. Omul se temea că era vorba despre un truc al regelui, de a se înjosi, doar pentru a vedea dacă îl poate prinde pe el, cu garda jos.

În Evanghelie se vorbeşte despre un alt Împărat care călătorește “deghizat”. Deși El S-a născut nu într-un palat regal, ci într-o peșteră cu animale. Deși fiind Împărat, El S-a născut nu dintr-o împărăteasă a acestei lumi, ci dintr-o fată de ţară, săracă. Deși Împărat, El a trăit și a lucrat în orașul mic al Nazaretului, ca tâmplar.

El a apărut in chip diferit.

După învierea Sa, Iisus, de multe ori, a apărut în chip diferit. În Evanghelia după Marcu, se spune: “După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină” (Marcu 16:12). Nici ucenicii Lui nu L-au recunoscut imediat. Maria Magdalena, în apropierea mormântului, L-a luat drept grădinar.

În Evanghelia după Ioan, se spune: 14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.

15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.

16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule) (Ioan 20).

Pe drumul spre Emaus, cei doi ucenici L-au luat drept călător.

În Evanghelia după Luca, se arată: 13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.

14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.

15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. (Luca 24).

(…)

28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.

29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.

30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.

31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.

Pentru apostolii care pescuiau în lacul Galileii, El părea a fi un străin, până când Ioan i-a zis lui Petru: “Este Domnul”. Evanghelia după Ioan ne spune: 4. Iar făcându-se dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este Iisus.

5. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu.

6. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.

7. Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă.

8. Şi ceilalţi ucenici au venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti.

9. Deci, când au ieşit la ţărm, au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine.

10. Iisus le-a zis: Aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum.

11. Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari: o sută cincizeci şi trei, şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.

12. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul.

13. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor, şi de asemenea şi peştele.

14. Aceasta este, acum, a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi. (Ioan 21: 7).

În aceste moduri, Iisus ne-a arătat că El este prezent în toate persoanele. El ne spune acest lucru în lecția Evangheliei de astăzi. El declară că I-a fost foame şi sete, a fost gol și bolnav, a fost străin şi întemniţat. El a fost prezent în cei care aveau nevoi, dar pe care nu i-am ajutat. “Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu și creaturile Sale sunt identice prin natură, ci prin har, ca membri ai Trupului Său, ca imagini vii şi lăcaşuri ale Lui. Aceasta este taina prezenței vizibile a lui Hristos printre noi, astăzi.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că mai sfânt decât altarul de piatră, în Biserică, este altarul omenesc, întâlnit pe fiecare stradă și la fiecare intersecție, pentru că pe altarul de piatră este doar jertfit Hristos, dar în celalalt altar se află chiar Hristos Însuși.

La încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, un tânăr ofițer din Armata Statelor Unite s-a trezit pe o insulă din Pacificul de Sud, care avea o colonie mare de leproși. În timp ce se plimba printre locuințele acestora, a vazut o călugăriță care pansa rănile pacienților. Când soldatul a observat picioarele infectate și rănile pe care aceşti oameni le aveau, i s-a facut greață. El a privit-o pe calugariţă, cu cât calm schimba pansamentele, aplica unguentul, şi apoi bandaja membrele. A fost uimit de dragostea şi de calmul ei. Toate acestea erau prea mult pentru el, și a exclamat: “N-aş face asta, nici pentru un milion de dolari”. Netulburată, călugărița se întoarce spre tânăr și ii răspunde sincer: “Nici eu!” Pentru un milion de dolari, nici ea nu s-ar fi atins de acele răni oribile, dar, pentru că Hristos sălăşluia în aceşti proscriși, pe care societatea îi îndepărtase de la vederea sa, ea plecase de acasă și rătăcise mii de kilometri, pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în suferință, pentru a-L trata pe… Împăratul “deghizat”.

Iisus este, adesea, înfățișat ca un om atractiv – înalt, cu nas drept, privire prietenoasă și față radiantă – o persoană pe care oricine ar vrea să o includă pe lista invitaților la o petrecere. Numai că, lecția Evangheliei de astăzi, sugerează că imaginea unui om amărât, a unui lepros, poate fi mai aproapiată de realitate decât imaginea lui Hristos pe care o vedem în icoanele noastre. Hristos ne apare, astăzi, deghizat, aşa după cum S-a arătat ucenicilor Săi, după Înviere. El vine la noi, ca persoană obișnuită, ca unul dintre cei mai neînsemnați frați ai noștri: flămânzi, goi, însetați, străini, întemniţaţi… Un Împărat deghizat.

Există o legendă veche, legată de Sfântul Martin din Tur, un soldat roman și creștin. Într-o zi rece de iarnă, un cerșetor l-a oprit. Martin nu avea bani, dar a văzut că omul tremura de frig. El a luat mantaua sa soldăţească, purtată și uzată cum era, a despicat-o în două cu sabia și i-a dat jumătate din ea cerșetorului, care l-a binecuvântat și a plecat. În acea noapte, Martin a avut un vis. El a văzut toți îngerii din ceruri și pe Iisus stând în mijlocul lor, purtând jumătatea ruptă a mantiei sale soldăţeşti romane. Unul dintre îngeri l-a întrebat: “Învăţătorule, de ce porți această pelerină veche, ponosită? Cine Ţi-a dat-o?”. Iar Iisus a răspuns încet: “Robul meu Martin mi-a dat-o”. Un Împărat deghizat!

Lucruri simple.

Lucrurile despre care Iisus vorbeste în parabola pe care Biserica a numit-o Înfricoşătoarea Judecată” sunt lucruri simple. Oricine poate oferi o bucată de pâine, o cană cu apă, un cuvânt de bun venit, o bucată de pânză ca îmbrăcăminte, sau poate face o vizită. Nimeni nu este atât de sărac, încât să nu poată oferi ceva Împăratului “deghizat”. De fapt, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că, dacă Biserica va ajunge vreodată, până în punctul în care ea să nu mai aibă chiar nimic cu care să îi ajute pe cei săraci, atunci să topească Sfântul Potir și celelalte Vase Sfinte ale Sfântului Altar și să le transforme în monede de aur, pentru a ajuta la hrănirea celor flămânzi, care sunt lăcaşuri vii ale lui Dumnezeu.

“Când va veni Fiul Omului întru slava Sa”… “se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii”… “Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”… Iar celor de-a stanga le va zice: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui”.

Criteriul de bază după care vom fi judecaţi de Dumnezeu, atunci când El va apărea la sfârșitul istoriei, este acesta: cât de profund L-am iubit pe Împărat, atunci când a apărut în faţa noastră… “deghizat”:

37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?

38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?

39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?

40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. (Matei, 25)

Articolul cuprinde traducerea unor fragmente ale unei cuvântări ţinute în limba engleză de Pr. Anthony M. Coniaris, de: KSLCatalin, din colecţia “Predică la Evanghelia traită aievea”