Duminica Izgonirii lui Adam din Rai: Reteta pentru Postul Mare, in trei parti, a lui Hristos

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – Duminica iertarii (a lasatului sec de branza)

Rețeta pentru Postul Mare, in trei parti, a lui Hristos (Matei 6: 14-21)

Astazi, Evanghelia Domnului Iisus ne oferă o rețetă în trei părți pentru Postul Mare: iertare, postire și strangerea de comori in ceruri.

Traducere si interpretare dupa o predica a Pr. Anthony M. Coniaris, in traducerea: KSLCatalin. Publicat în revista Monitor Lăcașuri Ortodoxe, Februarie 2015, ISSN2067-5062.

Prima, iertarea.

Problema cu lumea noastră de astăzi este că am construit prea multe ziduri. Cortina de Fier. Ziduri intre oameni de diferite rase. Ziduri între soți și soții, intre părinți și copii. Ziduri între om și Dumnezeu. Una dintre cele mai bune metode pentru a dărâma zidurile, este iertarea.

Să începem cu zidurile dintre om și Dumnezeu. Aceste ziduri sunt ridicate de păcat. În timpul Postului Mare, Biserica ne cheamă să privim la Crucea lui Iisus și la marea Sa milă. Ea ne invită să venim la Hristos, în timpul Postului Mare, prin marea Taina a Spovedaniei, să facem schimb intre pacatele noastre si bogăția harului Său, pentru a gusta și experimenta dulceața iubirii Lui iertătoare.

După ce am primit iertarea Lui, Dumnezeu ne cheamă să acordam si noi iertare tuturor celor care ne-au rănit și, de asemenea, să ne cerem iertare in fata tuturor celor pe care i-am ranit. Dumnezeu ne oferă iertarea Lui, cu blandete si generozitate. Dar iertarea Lui ne obligă să ii iertăm si noi pe alții. Exact acest lucru ne spune Iisus in lectia Evangheliei de astazi: “Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre” ( Matei 14, 15). Creștinismul începe cu iertarea Domnului nostru. Dar, nu se termină aici. Pentru că am fost iertat, și zi de zi sunt iertat de Dumnezeu, pentru multele mele păcate, eu sunt obligat să ii iert pe alții.

Deci, Postul Mare trebuie sa fie o perioada in care sa fie distruse zidurile, mai intai dintre om și Dumnezeu, și apoi dintre vecini – zidurile create de dușmănie și de ură; ziduri mai dure decât oțelul sau betonul; ziduri pe care doar iertarea le poate distruge.

Parintele Alexander Schmemann scria: “Triumful păcatului, semnul principal al dominației lui asupra lumii, este despartirea, divizarea, cearta, separarea, ura. Prin urmare, prima strapungere a acestei cetati a păcatului este iertarea – revenirea la unitate, la fratietate, la dragoste. Pentru a ierta, eu pun, intre mine și “dușmanul” meu, iertarea radianta a lui Dumnezeu Însuși. Pentru a ierta, trebuie sa resping “fundătura” fara speranta a relațiilor umane și sa ma raportez la Hristos. Iertarea este cu adevărat o “descoperire” a Imparatiei, înca din această lume căzută și păcătoasă”.

Prima noastra provocare pentru Postul Mare, este sa primim iertarea lui Dumnezeu și sa iertam.

Postirea

A doua parte a rețetei Domnului nostru, pentru Postul Mare, este postirea: “Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”. (Matei 17, 18)

Există multe motive foarte întemeiate pentru postire, dar cel principal ramane dragostea. Iubirea a fost unul dintre scopurile principale de postire în Biserica primară. De exemplu, intr-o scriere de pe cand Creștinismul avea mai puțin de un secol, un scriitor creștin vechi, Hermas, prezenta o discutie cu un înger pe tema postirii. Întrebat despre modul in care postea, Hermas a răspuns că el postea în mod obișnuit. Îngerul nu a fost impresionat. El l-a apostrofat pe Hermas ca nu avea notiunea a ceea ce inseamna postirea cu adevarat pentru un crestin, și că ceea ce făcea el era inutil. Îngerul a continuat să-i explice că, dacă vrea ca postul sau sa aiba un sens, atunci ar trebui să țină o evidența atenta a banilor pe care i-a economisit prin post, și să imparta economiile facute astfel, săracilor și nevoiașilor.

Un alt creștin timpuriu, Aristides, scria în lucrarea sa “Apologie”: Dacă există o persoană infometată printre creștini, si nu dispuneti de mijloacele necesare sa o ajutati, atunci sa postiti două sau trei zile și să ii dati alimentele pe care le-ati economisit prin acest post, persoanei infometate.

Aceasta este postirea pe care suntem chemați să o practicam în timpul Postului Mare, care începe mâine. Suntem chemați să postim, nu numai din motive de auto-control și pentru rugăciune, ci și din motive de dragoste: să refuzam sa ne folosim noi de ceva, cu care am putea salva o persoană nevoiașă.

O familie s-a decis să se hranească, macar o data pe saptamana, cu o singura masă de orez, în timpul Postului Mare, intrucat aceasta este masa de zi cu zi a milioane de oameni saraci din lumea noastra. Desigur, orezul era putin mai gustos preparat. Nu era diluat într-un terci subțire ca în familiile sarace. Când Postul s-a incheiat, aceeași familie a decis să continue, macar o dată pe lună, practica de a manca numai orez la cină. Cei 2$ si jumatate salvati astfel, erau daruiti, intr-un plic special, prin intermediul biserici si preotului lor, săracilor. Bineinteles, ei ar fi putut face economii prin renuntarea la unele lucruri de lux, dar asa simteau ei, că masa de orez ii ajuta să se identifice cu cei pe care doreau să-i ajute. O dată pe săptămână, în timpul Postului – și o dată pe lună, dupa post – ei alesesera sa simta gustul foametei. De ce? Pentru a fi permanent constienti cat de bine o duceau de fapt ei, si in ce situatie disperată traiesc cei care nu au acces la astfel de bunuri.

Domnul Dumnezeu a zis prin proorocul Isaia: “Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” (Isaia 58: 6-7). Acesta este postul care este plăcut lui Dumnezeu.

Triodul, care conține sjubele Bisericii noastre pentru Postul Mare, spune următoarele despre Post: primavara Postului Mare a venit – lumina pocăinței… Să primim vestea Postului Mare, cu bucurie! Căci, dacă strămoșul nostru Adam ar fi păstrat postul, nu ne-ar fi lipsit de Rai… În timp ce postiti trupeste, fraților, sa postiti si duhovniceste; Să parasiti fiecare nod al nelegiuirii, să rupeti fiecare legătură a nedreptatii, să impartiti pâine celui flămând și sa urati bun venit si sa nu va ascundeti, atunci cand vor sa vina in casele voastre cei care sunt din acelasi neam cu voi, ci sa urati bun venit si celor ce nu au un acoperiș deasupra capului lor, astfel încât să puteti primi marea milă de la Hristos, Dumnezeul nostru.

Comori în cer

După iertare și postire, a treia parte din reteta lui Hristos pentru Postul Mare este exprimata în cuvintele Sale: “Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6: 19-21).

Întrebarea pe care astazi ne-o pune Dumnezeu în Evanghelie este: Ce comori v-ați strans in ceruri? Ce veti putea pretinde ca este al vostru, atunci când veti aparea în fața Tronului lui Dumnezeu? Desigur, Dumnezeu ne spune să ne trăim viața noastră pe acest pământ, din plin, dar, totodata, El vrea ca noi să experimentam si pregătirea pentru ceea ce va urma sa vina.

Toate comorile noastre de pe pământ – a spus Iisus – vor dura doar cat timp traim. Ele sunt “colecții de rugină”. Ele se vor pierde toate. Dar, în Iisus găsim comori reale, care nu isi vor pierde valoarea lor. Care sunt unele dintre aceste comori pe care Dumnezeu le porunceste sa le strangem, comori care ii sunt placute Lui, comori pe care sa le putem lua cu noi, comori care sa ne bucure vesnic?

Există comoara iubirii. In Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, ni se explica: “De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (13: 1-8). Sa fii bogat în iubire, inseamna sa fii intr-adevar bogat.

Există comoara iertarii. Cele mai puternice ziduri dintre oameni și dintre națiuni, nu sunt construite din fier sau din oțel, ci sunt create de frică, ură și rau. Singura modalitate de a prabusi aceste ziduri, este practicarea iertarii. Sa fii bogat în iertare, inseamna sa fii cu adevarat bogat.

Există comoara cunoașterii lui Iisus, Personal, ca Domn și Mântuitor al nostru. Sfantul Evanghelist Ioan ne invata: “Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (17, 3)). Sfantul Pavel, in Epistola sa catre Filipeni, zice si el: “Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc” (Filipeni 3: 7-8).

Postul Mare este o perioadă de intarire a relației noastre cu Cea mai importantă Persoană din Univers: Domnul Iisus, printr-o rugăciune în plus în fiecare zi, citind Cuvântul Său, zilnic, din Sfânta Scriptură, prin Împărtășire frecventa, prin participarea la slujbele suplimentare ale Postului Mare. Viețile noastre sunt aglomerate cu o mulțime de activități neesențiale, care duc la boli de inima și la explozii nervoase. Postul Mare este o perioadă de indepartare și de anulare a unora dintre aceste activități inutile, și de rezervare de timp pentru Dumnezeu și suflet; de timp pentru a ne opri și perntru a trăi; de timp pentru a aduna comori în cer, unde “unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură”. Sa-L cunosti Personal pe Hristos, este cea mai mare comoară.

Există comoara credinței în Hristos. Fără această credință, niciun om nu poate fi mantuit. Credința este puternica – atât de puternica incat poate “muta munții”; aceasta este forța cu care ne răspunde Însuși Dumnezeu. Sa fii bogat în credință, inseamna cu adevarat să fii bogat.

Există comoara de a face voia lui Dumnezeu. In Evanghelia dupa Matei, Iisus ne spune: “Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă” (12:50). În Predica de pe Munte, tot Iisus a spus: “cel ce va face şi va învăţa” (aceste porunci), “acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor” (Matei 5:19). Adevărata noblețe, a spus Sfantul Ioan Gură de Aur, constă în a face voia lui Dumnezeu. Sa faci voia Tatălui și să fii numit de către Iisus “frate și soră și mama”, este într-adevăr o comoară.

Există comoara rugăciunii – privilegiul minunat de a vorbi și de a te impartasi cu Domnul nostru iubitor, la orice oră din zi sau noapte. Într-adevăr, ce privilegiu – si ce comoara – este sa ii predai totul lui Dumnezeu, în rugăciune!

În cele din urmă, există comoara slujirii celorlalti, în numele lui Hristos, iar Evanghelia dupa Matei ne garanteaza: “Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece(…) adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.” (Matei 10: 42). Unul dintre proiectele noastre de slujire pentru Hristos, in acest Post Mare, va fi si plasarea acestor economii ale noastre, din postul dragostei noastre, în “plicurile speciale” ale Postului Mare. Castigurile din postire pot merge catre programul misiunii Bisericii noastre și pentru a ajuta la hranirea celor flămânzi din lumea noastră, în numele lui Hristos.

Acestea sunt comorile care conteaza cu adevarat in ochii lui Dumnezeu, comori care nu sunt “colecții de rugină”, ​​ci vor dura pentru totdeauna: comoara dragostei, a iertarii, a cunoasterii lui Iisus, a credintei, a facerii voii lui Dumnezeu, a rugăciunii și a slujirii colegilor nostri, dintre oameni, prin postul dragostei.

Un conducător amenința odată că ii va lua totul Sfantului Ioan Gură de Aur. Marele sfânt, insa, a răspuns: “comoara mea este în cer și niciodată nu va putea fi luata de la mine”.

Comori în cer

Incercați reteta in trei parti a lui Hristos, pentru Postul Mare: iertare, postire si strangerea de comori in ceruri… Veți descoperi că este reteta perfecta, nu doar pentru a-L descoperi pe Hristos Cel Inviat, ci, mai mult decat atat, pentru a va bucura chiar si de voi insiva, atunci cand va veti simti readusi la viata cea adevarata, de sarbatoarea acestor Sfinte Pasti!

Traducere si interpretare dupa o predica a Pr. Anthony M. Coniaris, in traducerea: KSLCatalin. Publicat în revista Monitor Lăcașuri Ortodoxe, Februarie 2015, ISSN2067-5062.