publicat în: Arhivă

Universul – Cel far’ de-nceput! Ce nu spune presa, despre rasturnarea Teoriei Big Bang-ului (KSLCatalin)

Teoria Big Bang-ului a fost combatatuta, in aceste zile, de doi fizicieni. Toata presa internationala a reactionat imediat si a publicat, in ultimele ore, stiri cu titluri de genul: “Varsta Universului e… infinita”.

Desi noile demonstratii, care au dus la rasturnarea brusca a Teoriei Big Bang-ului, au implicatii extrem de mari in studiile legate in general de formarea lumii (crearea lumii) – efectuate deopotriva de oamenii de stiinta (formarea lumii) si de teologi sau filosofi (crearea lumii) – presa laica s-a limitat, insa, la a oferi doar informatia seaca si… cam atat. Nu ar fi fost nimic neobisnuit, daca presa ar fi demonstrat un profesionalism evident in fiecare zi si respect constant fata de valorile religioase, asa cum respecta valorile stiintifice, dar cum astazi toate stirile sunt comentate si influentate de parerile personale ale unora sau altora – fie ca deontologia o permite sau nu – totul pare straniu. Asa incat, am tinut sa atrag atentia, in mod deosebit, asupra a ceea ce presa nu a continuat – de aceasta data – sa mai scrie.

Autorul articolului: KSLCatalin

Publicat în Revista Monitor Lăcașuri Ortodoxe, Februarie 2015, ISSN2067-5062

S-ar parea ca orice ar face oamenii de stiinta, ajung pana la urma, vor nu vor, tot la Dumnezeu, adica pe un domeniu in care stiinta omeneasca limitata recunoaste singura ca limitele ei de cunoastere sunt depasite. Deci, si de aceasta data, oamenii de stiinta au ajuns la… Inceputul a Toate – pe care Biserica si marii Parinti asceti si filosofii de dinaintea lor, cercetandu-L si descoperindu-L pe alte cai decat cea stiintifica, ni L-au prezentat permanent ca fiind “Cel Infinit” si “Cel fara de varsta”.

Mai mult decat atat, este interesant si vreau sa remarcati in mod special asta: cat de usor poate fi rasturnata, prin cateva voci (doar doua), intr-o singura zi, o teorie cu care multi ateisti s-au batut cu pumnul in piept, zeci de ani de zile, in lupta lor virulenta cu cei credinciosi care sustineau ca Cel Ce sta la baza a Toate, a creatiei Universului, a fost Dumnezeu, Cel far’ de-nceput… adica Singurul Care ar fi putut fi… de varsta infinita, dintotdeauna. Aici, trebuie precizat neaparat faptul ca “infinitul” nu trebuie confundat cu “nedefinitul”. Infinitul nu insemna nedefinit. Infinitul este ceva definit ca fiind fara vreo limita (margine), nelimitat, nemarginit – pe cand nedefinit, inseamna fara precizie, indecis, nesigur! Remarcati cum, dintr-o data, definirea unei perioade de timp “determinate stiintific”, ajunge sa fie inlocuita de abstract, adica de infinit – care iese total din aria stiintifica, fiind o “masura” a nemarginirii!

Vechile formule si teorii de determinare stiintifica a vechimii, a varstei Universului creat, s-au dovedit a fi incorecte, conform noilor descoperiri, asa incat oamenii de stiinta au realizat brusc, acum, ca stiinta a incercat sa masoare, pana in prezent, cu ajutorul acestor teorii, ceva ce nu putea fi masurat. Varsta de 13 800 000 000 ani, care se credea ca reprezenta vechimea Universului – adica momentul Big Bang-ului – astazi este inlocuita cu o varsta de o marime abstracta, adica… Infinitul. Conform noii teorii, “masura” este inlocuita, in sfarsit, chiar de catre stiinta, cu… Incomensarabilul, cu Cel Ce nu poate fi masurat, cu Infinitul. Prin urmare, odata ce stiinta masuratorilor si calculelor “stiintifice” recunoaste ca a ajuns la “marimi” care o depasesc si care nu pot fi “masurate stiintific”, oare nu ar trebui sa fie luate in calcul, mai in serios, descoperirile pe aceasta tema, realizate in urma unor altfel de “experimentari” decat cele cuantificabile stiintific, adica prin experimentarile pe care Biserica le numeste “trairi”, ale stramosilor biblici si ale parintilor asceti, pe care intotdeauna au existat oameni de stiinta care sa ii combata, fara sa le ia in serios studiile asupra “Infinitului”, adica fara sa fie, de fapt, in domeniu? Iar daca este sa ascultam Cartea Facerii si de acesti Parinti, atunci ar trebui sa venim cu o ajustare si completare la descoperirea stiintifica a oamenilor de stiinta de astazi: Dumnezeu este Infinit, dar Universul nu poate fi infinit decat pentru om, raportat la om si la capacitatea, standardele si criteriile lui de masurare a timpului – omul fiind creat dupa ce fusesera, intr-adevar, deja toate create pentu el, prin grija Creatorului sau si a Toate.

Sa vedem ce spun si savantii, mai nou: doi fizicieni au sugerat ca Big Bang-ul nu ar fi jucat vreun un rol într-un eventual început al Universului nostru, asa cum s-a zis pana in prezent, adica în urmă 13 800 000 000 ani, respingand astfel teoria lui Edwin Hubble, din 1929, conform careia Universul ar fi fost cuprins într-un singur punct din spațiu (singular) și un eveniment violent l-ar fi determinat sa se extindă.

“Teoria noastră sugerează ca vârsta Universului este infinita”, spune co-autorul studiului, Saurya Das, un fizician teoretician al Universitatii din Lethbridge, Alberta, Canada, pentru LiveScience.

“Deci, atunci când spunem ca Universul a inceput cu un Big Bang, chiar nu am avea dreptul sa afirmăm asta”, spune Robert Brandenberger, de la Universitatea McGill din Montreal, teoretician in domeniul Cosmosului, pentru LiveScience.

Teoria Big Bang-ului pornea de la Teoria generală a Relativității, a lui Einstein.

Cei doi oameni de stiinta au analizat totul, pornind de la două teorii dominante ale fizicii: mecanica cuantica si relativitatea generală, și au concluzionat că acestea nu reușesc să explice materia întunecată. Așa că au decis să reanalizeze totul, și au descoperit “brese in teoria lui Einstein”. “O modalitate prin care puteam testa teoria, era aceea de a studia modul în care materia întunecată [atentie la versetul 4 de mai jos!] este distribuită în Univers”, a spus Das.

Ambii oameni de stiinta confirma ca Universul ar fi fost, odata, foarte mic si incins, intr-adevar, dar considera ca el are o varsta infinita.

“1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.

2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.

3. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.

4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.

5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

6. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.

7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.

8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

9. Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.

10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

11. Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.

12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

14. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,

15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.

16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.

17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,

18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

20. Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.

21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: “Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!

23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

24. Apoi a zis Dumnezeu: “Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.

25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

26. Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”

27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”

29. Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.

30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.

31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

(Capitolul 2)

1. Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.

2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.

3. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.

4. Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.

5. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.

6. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.

7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”. Facerea (Geneza)

Eeei… acest om, mai nou, incearca sa re-descopere cum si cand a fost creat totul, dar fara sa-L mai asculte si sa-L mai intrebe pe Creatorul Dumnezeu despre asta, ci singur… asa cum stie el, cu “propria” sa minte si prin “propriile” sale puteri.

Autorul articolului: KSLCatalin

Publicat în Revista Monitor Lăcașuri Ortodoxe, Februarie 2015, ISSN2067-5062