Anul Nou: Anul placut Domnului sau – soarta si noroc
Perioada proorocilor mincinosi
Ce ne pregatesc zilele care vin? Ce noroc vom avea si cat vom castiga? Care este destinul nostru în anul care vine? Cei mai mulți oameni isi pun aceste întrebări și incearca pe diferite cai sa gaseasca răspunsuri la asta: speranțele si visele unora, satisfacerea poftei si lăcomia altora.
– traducere si interpretare dupa un articol semnat de Preot Georges Massouh (foto) – Universitatea din Balamand (Liban), pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.
Este inutil să spun, în primul rând, că cunoașterea viitorului apartine exclusiv lui Dumnezeu, Singur, și El nu are niciun partas la această cunoaștere. Oamenii se comporta asemenea politeiștilor (celor care cred in mai multi zei), fără să știe, atunci când ei asculta la astrologi, ghicitori, inaintevăzători sau care dau pronosticuri… Cum ar putea adevaratii credinciosi sa creada in oameni care nu sunt profeți sau trimisi de Dumnezeu, ale caror fapte lasa de dorit și ale caror previziuni sunt doar minciuni? Cum pot ei crede în prooroci mincinoși?
Fie inteligenti sau prosti, învățați sau analfabeți, toti sunt la fel înaintea unei cesti de cafea în care cineva le citește… despre averea lor. Sunt toti la fel, în fața unui ecran care le spală creierul cu predicțiile făcute de cei care sunt experți în a-i înșela pe oameni, facandu-i sa creada in corectitudinea si acuratetea cuvintelor lor. Toti sunt la fel înaintea jocurilor de noroc, crezând că repartizarea aleatorie a cartilor de joc sau “o pasă” le va solutiona sau dezvălui viitorul și destinul lor.
Oamenii isi caută soarta lor, prin diferite mijloace intortocheate, fara a sti ca ei trebuie de fapt sa isi aduca propria contributie, personala, la determinarea acestei sorti și la calea prin care ea se realizează. Devin pasivi, leneși, inactivi, fiind cei care renunta la orice inițiativă, asteptand pasiv ceea ce viitorul le rezerva.
Trebuie, oare, să rămânem inactivi cand se vorbeste despre conflictele civile, războaie, crime și expulzari forțate? Sau putem face ceva, incat sa inalturam cearta și să o înlocuim cu pacea? Cum putem trece de la o stare de inacțiune, la o stare de acțiune?
Sfântul Apostol Pavel spune:
“15. Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
16. Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.
17. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.
19. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre” (Efeseni 5).
Este bine ca oamenii să celebreze sărbătorile și să se bucure de petreceri, cadouri, sa petreaca timp cu prietenii și familia. Cu toate acestea, înaintea oricarei astfel de celebrari, sta o ocazie pentru pocăință, iertare și împăcare. Este o ocazie pentru a începe o nouă viață. Da, zilele sunt rele și nu mai este nevoie sa demonstrez acest lucru, fiindca trăim într-un iad, in care nu pare să mai existe vreo alegere. Dar, ne vom preda sortii noastre, sau putem face ceva pentru a opri aceasta coborâre în abis?
La începutul misiunii Sale, Hristos Domnul a spus:
“18. “Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,
19. Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. (Luca 4).
Dacă nu este posibil sa oprim sacrificarea, uciderea și violența, atunci macar este posibil sa ne dedicam slujirii fraților noștri: celor săraci, celor cu inima zdrobită, disperați, bolnavi, marginalizați și orfani… și altora. Săracii sunt destinul nostru. Ei sunt poarta de acces spre mântuirea noastră. Ei sunt Biserica. Acestia sunt profeții, sfinții și cei drepți.
Astrologii nu sunt cei care determină destinul nostru.
Soarta ne este impusă de către pocăința noastră, de întoarcerea noastră catre Dumnezeu, de rugăciunea noastră, de postul nostru și de alegerea noastră de a fi oameni noi, dupa chipul și asemănarea lui Dumnezeu – nu în cuvinte, ci în realitate, indiferent cât de dureros ar fi asta.
Acesta este destinul nostru. Aceasta este crucea si o vom purta, până când Dumnezeu va mosteni Pământul și cele de pe el.
– traducere si interpretare dupa un articol semnat de Preot Georges Massouh (foto) – Universitatea din Balamand (Liban), pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.
