De la Botezul Domnului, la – Sarbatoarea Luminilor

Duminica de dupa Boboteaza

“Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare” (Matei 4: 16).

Cu sute de ani înaintea Nasterii Mantuitorului, Proorocul Isaia, care a trait intr-o vreme întunecata de tiranie și cruzime, a prezis venirea unei lumini mari: “Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.”(Isaia 9: 2).

– traducere si interpretare, dupa o predica a parintelui ortodox Anthony Coniaris (SUA), pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.

“Lumina mare”

“Lumina mare”, care a fost prezisa cu secole inainte de Isaia, a fost nimeni altul decât Domnul nostru Iisus Hristos. El a venit ca lumină, într-o lume întunecată. Apostolul Ioan scrie: “Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Si lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”. (Ioan 1: 5).

Când Dumnezeu a creat lumea, El a spus: “Să fie lumină”. Și a fost lumină. Observam aici ca, atunci când Dumnezeu Însuși a vorbit, a fost lumină. Psalmistul cântă: Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine ma voi teme?.

Întunericul a venit din cauza păcatului omului. Cu toate acestea, în întuneric Dumnezeu a ținut candela prezenței și harului Său arzand. In Vechiul Testament, Dumnezeu o păstrează aprinsa, promițând că intr-o zi legătura întunericului va fi rupta. Profetul Isaia a spus: “Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit! Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui străluceşte peste tine. Şi vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta.” (Isaia 60: 1- 3).

Deci, acum ni se pare logic sa vedem ca, atunci când S-a nascut Iisus, înțelepții au venit la El, zicand: “Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2: 2). Și, când Simeon profetul batran, i-a vazut pe Maria și pe Iosif aducand la Templu pe Pruncul Hristos Domnul, I-a spus lui Dumnezeu: “Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.” (Luca 2: 29-31).

În urma acestei secvente maiestuoase, de la lumina creației la lumina întrupării, cand Dumnezeu vine pe pamant ca lumina, pentru a se face om, în Persoana Fiului Său, Sfântul Ioan scrie: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” (Ioan 1: 1-5). Frumoasa și adevărata această afirmație, ea nefiind decat o reflectare a ceea ce Iisus, Care este El Însuși Lumina, a spus: “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12). Și, mai târziu: “Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.” (Ioan 12:46).

Oricine “crede în Mine” și “Imi urmeaza”, spune Iisus, nu va “rămâne în întuneric”, ci va avea deja “lumina vieții”. Ce este această lumină? Prin Hristos, știm Cine este Dumnezeu. Aceasta inseamna lumină. Prin Hristos, știm cine suntem. Aceasta inseamna lumină. Prin Hristos, știm modul de viață pentru care a fost creat omul. Aceasta inseamna lumină. În Hristos, avem un răspuns la enigma morții. Aceasta inseamna lumină. Toate acestea ne-au fost destainuite nouă, de către Hristos, Care este Lumina lumii. Dumnezeu a zis: “Strălucească, din întuneric, lumina” – El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos. (2 Corinteni 4:6).

Planeta vizitata

JB Phillips a scris o fabulă fermecătoare, intitulata “Planeta vizitata”, în al doilea capitol al cărții sale “Creștinismul Noului Testament”. Este vorba despre povestea unui înger batran, care ii prezintă unui înger tânăr vastele galaxii ale cerului. În timpul acestui tur al Universului, îngerul batran ii explica ingerului tanar, despre mica planeta, care pentru ingerul tanar arata ca o “minge de tenis murdara”, ca este vorba despre “planeta vizitata”. Cu mare abilitate, îngerul batran a dat timpul în urmă și a zis: “In acest ceas, ceva se va intampla cu aceasta mică minge întunecata”. Și, imediat a aparut un fulger luminos. Micul inger a spus: “aceasta a fost vizita?”. “Da”, a spus îngerul mai batran”, aceasta a fost vizita. Aceasta s-a intamplat atunci, cand Fiul Slavei, marele nostru Prinț, a mers pe pământ pentru a deveni om”. Rapid, lumina s-a acoperit și, în scurt timp, totul a devenit negru. “Ce s-a întâmplat?”, a exclamat îngerașul. Îngerul mai în vârstă i-a răspuns: “Ei nu L-au înțeles. L-au respins. Așa că L-

au ucis. Dar, fii atent, acum”. Dintr-o dată a venit un fulger, atat de stralucitor incat îngerașul a fost aproape orbit, și a zis: “Ce a fost asta”. “Asta a fost Invierea. Vezi tu, a înviat din morți, și S-a înălțat la cer. De aceea, el se afla aici, in slava, acum”.

Îngerul batran s-a oprit o clipă și apoi a continuat: “Acum fii foarte atent îngerasule, și vei vedea ceva important”. Destul de rapid a avut loc un alt flash luminos. “Asta a fost Duhul Sfânt, pogorat la Rusalii”, a spus el. În urma acestei scurte si rapide lumini, au inceput sa apara ici și colo luminite mici. Îngerul mai mare a spus: “Aceasta este Evanghelia, dusa de catre marturisitori, in diferite părți ale lumii. Oriunde oamenii Il primesc pe Printul nostru, ca Mântuitor al lor, acolo luminile apar si ele”. La care, îngerul junior a întrebat: “se vor alătura toate luminile, stralucind împreună? Când va deveni totul o singura si mare lumină?”. Îngerul mai în vârstă a spus: “Asta nu ne este dat noua sa stim, ci doar Tatălui Cel Bun… Doar el știe. Dar, într-o zi, când Prințul se va întoarce la acea planetă, din nou, aceasta va deveni toata o lumina. Pentru totdeauna!”.

Marea Candela

Iisus a venit ca o “mare lumină”, pentru cei care stateau în întuneric. El a fost – și încă este – cea mai mare candela (lumanare) din lume. În El este lumina. Lumina este lumina oamenilor.

Probabil niciun alt cuvânt nu-L poate descrie pe Hristos, atât de precis, precum o face cuvantul “lumina”. El vine ca o lumină, pentru cei care stau în întunericul disperării. El aprinde lumânări de dragoste, de bucurie, de iertare, de pace, dand sens vieților oamenilor de astazi.

Când creștinii ortodocși merg la biserică, duminica, ei aprind o lumânare. Ce este acest obicei? Este o amintire ca am primit lumina de la Hristos și că, asemenea Lui, și noi ar trebui să fim ca niste lumanari aprinse în viețile celorlalti oameni.

Sărbătoarea Luminilor

În Biserica primară, Epifania – ziua Botezului lui Hristos – a devenit ziua în care erau primiti în Biserică paganii care vroiau sa se converteasca prin botez. Fiecare nou convertit botezat avea cu el lumânarea de botez, în timpul Liturghiei. În afară de aceasta, creștinii care fusesera deja botezați, aduceau cu ei lumânările lor pe care le avusesera la botez, in biserică, în această zi, pentru a-si reinnoi jurămintele lor de botez; pentru a-si reînnoi angajamentul față de Hristos, pe care il facusera la botez. Prin urmare, toți cei prezenti aveau cate o lumanare aprinsa, la sărbătoarea Bobotezei. Bisericile deveneau, astfel, o mare de lumini. Astfel, această zi a ajuns să fie numita în greacă “ta Fota”, sau Sărbătoarea Luminilor.

Lumanarea de botez

În Biserica primară, lumânarea de botez era un simbol, prin care cel botezat Il primise pe Hristos, Care este Lumina lumii. Pastrata de cel botezat, lumânarea era adusa la biserica, in zilele de sărbătoare, la aniversarea botezului cuiva sau la Liturghia de Paști, de la miezul noptii. Daca persoana se casatorea, aceeași lumânare era folosită si la nunta. Dacă cel botezat era, ulterior, hirotonit preot, el lua lumanarea de botez la hirotonirea lui. La mutarea din aceasta viata, ea era aprinsa din nou, pentru ca sufletul sa Il întâmpine pe Judecătorul sau. Lumanarea de Botez era o reamintire constantă, pentru creștin, de a trai și de a muri in lumina lui Hristos.

Lumanarea de botez poate fi comparata cu candelele amintite in istoria tinerelor fecioare care așteptau sosirea lui Hristos, Mirele, în întunericul nopții. Când, celui botezat, ii era inmanata lumânarea aprinsă, el era îndemnat să o păstreze, pentru a-L intampina pe Hristos, la revenirea Sa, asa cum fecioarele înțelepte pastrau candelele arzand, pentru venirea Mirelui. Astfel, lumânarea devine un simbol al perseverenței sufletului botezat, până la întoarcerea lui Hristos.

Printre grecii antici, alergătorul care câștiga o cursa, nu era barbatul care trecea linia de sosire in cel mai scurt timp posibil, ci barbatul acela care o trecea, în cel mai scurt timp, dar… cu faclia lui încă aprinsa. Scopul nostru, ca creștini, este să putem trece linia vesniciei, cu lumina credinței noastre de la botez încă strălucind puternic.

Lumina a venit

“Iar aceasta este judecata”, scrie Sfântul Ioan “că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19). Omul a încercat să stingă lumina. Dar, lumina nu a disparut. Căci Dumnezeu Însuși este lumina. Lumina lui strălucește astăzi, vestindu-le celor care trăiesc “în ținutul și în umbra morții”: “Eu sunt lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”.

Iisus s-a născut pe timp de noapte, pentru a ne arăta că, atunci când viata noastra devine intuneric, atunci când umblăm în umbră, atunci când suntem cuprinsi de disperare, El va veni să fie Lumina noastră și ne va permite să spunem:

Am auzit glasul lui Iisus, spunandu-mi:

Sunt lumina acestei lumi intunecate;

Uită-te la Mine; se va face din nou dimineață;

Și toată ziua ta va fi strălucitoare.

Am privit la Iisus și am descoperit,

În El, Steaua mea, Soarele meu;

Și, în acesta lumină a vieții, voi umbla

Până cand zilele mele se vor termina.

Lumina lui Dumnezeu, daruita noua pentru întunericul nostru actual, mai ales acum, cand abia am traversat pragul unui nou an, a fost exprimată atât de bine de Louise Raskins:

I-am spus omului care stătea la poarta anului:

Dă-mi o lumină, ca să pot păși în siguranță, în necunoscut.

Și el mi-a răspuns: Mergi în întuneric și pune-ți mâna ta, în Mâna lui Dumnezeu.

Aceasta ar trebui sa insemne pentru tine, mult mai mult decat oricare alta lumina si oricare alta cale ai cunoaste.

– traducere si interpretare, dupa o predica a parintelui ortodox Anthony Coniaris (SUA), pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.