Ramasitele pamantesti ale Părintelui Iacov Arsovic au fost descoperite neputrezite, în Mănăstirea Tuman, din Serbia.
Cu binecuvântarea Episcopului de Braničevo, Ignatie, moastele Parintelui Iacob (Iacov – Arsovic) au fost exhumate și gasite intacte. Părintele Iacov a fost un ucenic al Sfantului Nicolae Velimirovici.
Născut pe 13 decembrie 1893, într-un sat de lângă Ivanica, viitorul parinte Iacov, pe numele sau laic Radoje Arsovic, a studiat în Franța și a obtinut două doctorate. Până în 1929, el a fost diplomat în cadrul Ambasadei Iugoslave din Paris. Într-un timp in care acesta nu apucase inca sa demonstreze niciun interes deosebit fata de viața spirituală, s-a întâlnit, in Serbia, cu mișcarea de rugăciune (“Bogomoljački Pokret”) condusa de Sfantul Nicolae Velimirovici. De atunci, și-a schimbat cu totul directia vieții.
A inceput sa lucreze, în Ohrid si in Bitol, ca misionar pentru Sfantul Nicolae, pana in anul 1936, cand acesta din urma a fost numit Episcop de Zica. A devenit călugăr în 1938 si a dus un mod de viata foarte dur, de ascet, lucrand in tipografia mănăstirii.
În plus, acesta a fost cunoscut pentru darul predicarii sale, în special la reuniunile mișcării conduse de Sfantul Nicolae.
În timpul bombardarii Mănăstirii Zica (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), în anul 1941, el a rămas în biserică pentru a oficia slujba, în timp ce toti ceilalti călugări au fugit. El a continuat activitatea de predicare si după venirea la putere a comuniștilor.
În 1946, a raspandit in Belgrad 8000 de copii ale rugaciunii “Tatăl nostru”, distribuindu-le călătorilor din trenuri. Pentru asta, a fost prins si batut de către comuniști. Gazduit de niste țărani evlavioși, el s-a spovedit și a primit Sfanta Impartasanie, dupa care a murit. A fost si este venerat mai ales în randul populației locale. Moastele exhumate au de acum locul lor special in biserica mănăstirii.
