Doamnă director,
Onoraţi participanţi,
Dragi elevi,
Vă sunt alături la acest moment de bucurie pentru Colegiul Naţional Barbu Ştirbei, care aniversează 130 de ani de la înfiinţare. Fără îndoială, prezenţa acestei instituţii formatoare a nenumărate generaţii de intelectuali şi-a pus amprenta asupra urbei Călăraşului, aşa cum o va face şi de acum înainte.
Puţine sunt vocaţiile care să se ridice la înălţimea sarcinii deosebite pe care o au profesorii, aceea de a modela tinerele vlăstare, care primesc, prin actul didactic, nu doar informaţii, ci şi înţelepciune, moralitate, iubire de patrie şi de credinţă.
Numele, pe care cu onoare îl poartă acest Colegiu Naţional, este legat de o mare personalitate a istoriei noastre, ministru şi domnitor al Ţării Româneşti, un mare om de cultură şi protector al educaţiei, întrucât, după cum bine ştiţi, el a fost principalul artizan al redeschiderii majorităţii şcolilor, închise la Revoluţia de la 1848.
Puţini ştiu, însă, că Barbu Ştirbei este descendent direct al Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu. Şi, pentru că anul 2014 este, în întreaga Patriarhie Română, închinat Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, fiilor săi şi sfetnicului Ianache, nu putem să nu facem referire la spiritul de jertfă pe care ni-l transmite mucenicia unuia dintre cei mai mari conducători ai acestui neam.
Într-un moment de răscruce, când tot ceea ce înseamnă valoare, moralitate, stabilitate şi respect reciproc este, pare-se, dat la o parte, instituţii fundamentale ale Statului, precum Biserica şi Şcoala, trebuie să ocupe un loc de frunte în actualul context social şi să rămână faruri călăuzitoare pentru toţi aceia care au vii în sufletul lor credinţa în Dumnezeu şi dorinţa de cunoaştere.
Vă binecuvintez şi înalţ rugăciuni către Dumnezeu, felicitându-vă pentru lucrarea săvârşită în Călăraşi
Al vostru rugător către Domnul,
† V I N C E N Ţ I U
Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor