Arhitectul de biserici trebuie sa fie un om al Bisericii. Trebuie sa cunoasca teologie-

Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk a discutat despre problema arhitecturii bisericesti, in aceste zile, in cadrul emisiunii “Biserica și lumea”, pe postul rusesc de televiziune “Vesti-24”. Mitropolitul Ilarion este președintele Departamentului pentru Relații Externe Bisericesti al Patriarhiei Moscovei.

In cadrul emisiunii, acesta a atras atentia asupra mai multor probleme pe care le ridica arhitectura bisericeasca. “In zilele noastre, se restaureaza mai multe lacasuri vechi și se contruiesc altele noi. Dar construcția masivă de biserici reprezinta o mare problemă, pentru că rezultatul nu este întotdeauna la fel de bun, precum se intampla în anii precedenți, în secolul trecut”.

Acesta a confirmat ca, într-adevăr, arhitectii, uneori, sunt lipsiti de calificare. “Dacă vorbim despre originile clădirii lacasului creștin, probabil, trebuie sa ne întoarcem catre Vechiul Testament, la Templul din Ierusalim, care a fost conceput și construit de regele Solomon, ca loc al prezenței lui Dumnezeu. “Eu ţi-am zidit templul pentru locuinţă, în care Tu să petreci în veci” – Solomon se referă la Dumnezeu” (3 Regi 8:13.). Templul a fost întotdeauna perceput ca loc al prezenței speciale a lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu este prezent pretutindeni, toată lumea știa asta, dar, în același timp, acest templu era si singurul din tot Israelul. La Paști, oamenii se înghesuiau in el, din toata tara.

Știm din istorie că primii creștini nu au avut temple. Pentru a se ruga împreună, ei se adunau în casele personale, in bazilica, în casele enoriașilor bogati. De-a lungul timpului, bazilica a devenit unul dintre principalele tipuri ale bisericii creștine. Perioada de glorie a clădirii bisericii a început în epoca lui Constantin cel Mare, după Edictul de la Milano, când Biserica a ieșit din catacombe și creștinii au primit dreptul de a practica credința lor în mod deschis. Apoi, s-a stabilit arhitectura creștina”.

“Arhitectul de biserici trebuie să fie, mai presus de toate, un arhitect de biserici. Poate că el poate combina construirea templului cu construcția altor edificii. Dar arhitectura bisericească este o profesie în care este nevoie de cunoștințe, inclusiv de teologie. Desigur, sa cunoasca simbolismul arhitecturii bisericii creștine, în sensul sau cel mai profund. Fără cunoașterea sensului și a simbolismului, este foarte dificil sa creezi un lacas cu drepturi depline.

Dacă vorbim despre construirea templului creștin în perioada când a atins apogeul, templul a fost construit dupa legi foarte speciale. A fost construit, nu doar ca o clădire obișnuită, ci cuprindea un simbolism profund. Cred că ar trebui să desemnam două puncte principale: primul – templul este imaginea cosmosului, a universului, a lumii; al doilea – templul este imaginea omului.

Fiecare dintre aceste aspecte ale templului ni se descopera în moduri diferite. Dacă vom merge într-un lacas antic bizantin, desigur, vom vedea că domul reprezintă cerul; cei patru pereți sunt orientati spre cele patru puncte cardinale. O parte importantă a bisericii – altarul – este mereu orientata spre rasarit. Totul are propriul simbolism, iar lacasul crestin descrie universul în miniatură. Omul, cand merge la biserica, în plus față de comunicarea cu Dumnezeu, simte si prezența cosmosului, care este reprezentat ca o imagine a celor vazute si nevazute.

Dar ceea ce este interesant și ceea ce mă misca în special în istoria construcției templului – este că templul este imaginea omului”, a mai spus Mitropolitul, facand referire la domul central (turla), sustinuta precum capul omului, pe constructia cilindrica asemanatoare gatului. “Biserica, asemenea unei reprezentari a omului, este exprimată în arhitectura, si prin faptul ca toate lacasurile antice erau construite in alte sisteme de masuri, decat cel metric, ghidandu-se dupa dimensiunile partilor din care este alcatuit corpul omenesc. Sistemul metric de măsuri, pe care il folosim astazi, este inventat de francezi, din epoca Revoluției Franceze. Acest sistem de măsuri este potrivit pentru proiectarea cladirilor, sa spunem, seculare. Dar, in constructia lacasurilor, arhitectii se foloseau de masuri precum cotul, brațul, piciorul și așa mai departe”.

Mai mult decât atât, dimensiunea unui lacas ajungea sa depinda, intr-un fel, de proportiile corpului arhitectului care il proiecta, a mai amintit Mitropolitul Ilarion. De exemplu, dacă un arhitect rus batran ridica templul dupa o lungime de opt brațe, dupa propriul sau brat, atunci se folosea de un sistem de măsuri bazat pe articularea propriului corp. “De ce este acest atât de important? Pentru că atunci când vom intra într-un lacas construit dupa aceleasi legi ale proportiilor dupa care Dumnezeu a creat trupurile noastre, ne vom simti confortabil. Chiar dacă este un mic lacas – nu vom fi inghesuiti; chiar daca va fi mare – ne vom simti confortabil, pentru că proporțiile lui sunt îndeplinite, anexând o armonie ascunsă. Arhitectii moderni încalca de multe ori principiul proporției”.

Pornind de la faptul ca un lacas poate fi ornat cu mozaicuri si sculpturi de orice natura, fara prea mari pretentii si fara prea mare importanta, Mitropolitul Ilarion a atras atentia, insa, asupra proportiilor, care daca nu sunt indeplinite, atunci proiectarea este una proasta, nimic nefiind conform si, apropo de asta, nici sunetul. Pentru că, destul de ciudat, dar sunetul călătorește, în cazul în care lacasul este conceput special si realizat din materiale bune: caramida, piatra, lemn, în loc de gips-carton. “Dacă vorbim despre sunet, atunci când ne uităm la marile biserici bizantine, de exemplu, Hagia Sofia din Constantinopol, se pare că nu pot exista microfoane. Dar oamenii au auzit slujbele, aceasta însemnand că templul a fost construit în așa fel încât sunetul sa fie transmis de pereti, cu orificii speciale pentru amplificarea sunetului”.

Astazi, foarte des, în unele biserici mari, se foloseste cate un microfon. “In opinia mea, senzația nu este una foarte corecta, pentru că deja sunetul este prelucrat. Tu nu simți pe deplin ceea ce se întâmplă, datorită faptului că sunetul vine la tine dintr-o sursa externa și nu mai face parte din acelasi spațiu”, a specificat Mitropolitul Ilarion, amintind cazul unei biserici in care spovedania dintr-un colt, care ar fi trebuit sa fie prevazut special pentru acest lucru, era auzita de cei prezenti in lacas.

“Este foarte important ca arhitectul bisericii sa fie un om al Bisericii, pentru a înțelege cum se oficiaza slujbele, ce altceva se întâmplă în biserică, ca să se asigure că nu apar interferente, așa cum se întâmplă uneori: într-o parte a pridvorului are loc un parastas, într-o alta parte un botez. Toate acestea pot fi combinate, dar templul ar trebui să fie pregatit în consecință”.

“Templul este parte a închinarii noastre. Cultul, de fapt, depinde de alcătuirea clădirii lacasului, de caracteristicile sale arhitecturale, de decoratiunile interioare, de cantarile clericilor, de cantarile corului și de rugăciunile oamenilor care vin aici. Se creeaza o sinteză uimitoare, daca sunt legate toate, organic, intre ele.

În cazul în care ceva nu merge bine, așa cum ar trebui să fie, în cazul în care, de exemplu, biserica nu este construita dupa canoanele bisericii, aceasta va insemna o afectare, cu siguranță, a calitatii slujbelor, printr-o serie de inconveniente”.