Nasterea Domnului, in scrierile apocrife. Cum au vazut primii crestini Craciunul?

O scriere apocrifa este, in general, o scriere a carei autenticitate este indoielnica, sau oricum, cand vine vorba despre o scriere religioasa, scrierea apocrifa ramane acea scriere nerecunoscută astazi între scrierile canonice recunoscute oficial de Biserica…

Am descoperit, cu ceva timp in urma, o carte recomandata intre cercetatorii biblici si cei din arheologie, intitulata: “Primul Crăciun: Povestea Nașterii lui Iisus în istorie și tradiție”. In carte, mai multi experți biblici descopera ceea ce s-a spus despre: Naștere, istoria Crăciunului, cei trei magi, inchinarea magilor, steaua din Betleem, data Nasterii lui Iisus, păstori și îngeri la Nașterea Domnului, locul nașterii lui Iisus, magii în artă și literatură, începutul tradițiilor creștine de Crăciun…

Tradițiile au cinstit, in timp, Crăciunul, ele fiind dragi inimilor creștinilor de astăzi. Povestirile despre Nasterea Domnului ne pot recastiga imaginatia, de la an la an, atragandu-ne catre lecturi biblice, colinde, si ajungand pana la a organiza chiar concursuri de Crăciun, la a realiza scene ale Nasterii, din diferite materiale de constructie, iesle sfinte. M-am gandit ca, poate, în mijlocul tuturor acestor experiente, v-ati putea întreba cum au trait, oare, primii crestini aceasta sarbatoare a Nașterii lui Iisus. Oare, sa fi fost diferita povestirea lor, de cea pe care noi o impartasim astazi? Va propun sa vedem impreuna acest lucru, in randurile de mai jos. Pentru aceasta, am cautat sa ma folosesc de cateva randuri interesante, pe care le-am tradus din limba engleza si care apartin lui Tony Burke, un profesor asociat in cadrul Departamentului Umanist al Universitatii York, autor al lucrarii “Secrete Biblice Dezvaluite: noua introducere in apocrifele crestine”. Printre interesele lui Burke, se numara studiul literaturii biografice creștine a secolului al doilea (Evangheliile Copilariei), copiii și familia în antichitatea romana, blestemele și scrierile evreiești și creștine non-canonice.

– autorul articolului: KSLCatalin

Apocrifele Crestine sunt bogate in povestiri despre Nașterea lui Iisus. Cele mai timpurii si mai bine cunoscute dintre acestea, sunt povestirile aflate in Protevangelium (sau “Proto-Evanghelia”) lui Iacob. Compus în secolul al II-lea, acest text combină narațiunile despre Copilăria lui Iisus, din Matei și Luca, alaturandu-le alte tradiții, inclusiv povestiri legate de nașterea si cresterea Fecioarei Maria. Protoevanghelia a fost extrem de populara – sute de manuscrise ale textului există si astăzi, într-o varietate de limbi, și au influențat profund Liturghia creștină și învățăturile despre Maria. Protevangelium a fost transmisa în Occident, ca parte a Evangheliei Pseudo-Matei, care a adăugat la povestire șederea Sfintei Familii în Egipt și, în unele manuscrise, povestiri din copilăria lui Iisus, luate din Evanghelia lui Toma a Copilariei.

Alte manuscrise Pseudo-Matei încorporează texte diferite despre Nașterea lui Iisus, dintr-o alta Evanghelie, pe care cercetatorii o numesc Cartea Nașterii Mântuitorului. În Rasarit, Protevangelium a fost tradusă în siriacă și extinsa cu un set diferit de povestiri din Egipt, pentru a alcatui Viața Sfintei Fecioare Maria, care mai târziu a fost tradusa în arabă, ca Evanghelia Araba a Copilariei. O alta reeditare siriacă a Protevangelium se află în spatele Evangheliei Armene a Copilariei. Creștinii din Rasarit, de asemenea, au extins tradițiile Magilor lui Matei, creand Apocalipsa Magilor, Legenda Aphroditianus si La Steaua (eronat atribuita lui Eusebiu de Cezareea), fiecare dintre acestea povestind in felul ei, cum magii au devenit conștienți de faptul că stelele marcau nașterea unui rege.

Daca cititorii acestor texte apocrife ar fi putut vedea scenele moderne realizate astazi cu Nașterea, ar fi fost surprinsi să găsească Pruncul Iisus într-un staul: in Evangheliile Copilăriei, nașterea are loc într-o peșteră din afara Betleemului, în aceeași locație oferita, de asemenea, de Iustin Martirul (în Dialogul cu Trifon 78), care a murit în jurul anului 165 dupa Hristos. Pe de alta parte, acestia s-ar astepta sa vada o moasa, in aceste scene; dar, ea nu apare în mod obisnuit în reprezentările ortodoxe rasaritene ale Nașterii, ca ajutand-o pe Maria sa imbaieze Noul-Nascut.

Dupa cum arata Protevangelium, Iosif ar fi lasat-o pe Maria in pestera, și ar fi intrat în Betleem pentru a găsi o moașă. Dar, pe cand Iosif și moașa se apropiau de pestera, au văzut un nor luminos care o umbrea. Norul, apoi, a dispărut în interiorul peșterii și o lumină mare a apărut, care s-a retras și a dezvăluit Pruncul Iisus.

Fiecare dintre extinderile ulterioare ale Protevangelium povesteste această scenă, în felul lor unic, dar toate intr-un efort de a arata că Iisus nu S-a născut într-un mod natural, permițându-i astfel Mariei să rămână fizic fecioara, după Naștere. Deci, supraomenescul lui Iisus este raportat si perceput de anumite texte, sub mai multe forme. Evanghelia Armeana a Copilariei, spre exemplu, raportează că magii L-ar fi vazut, fiecare in parte, intr-un mod diferit: ca Fiu al lui Dumnezeu, pe un tron, ca Fiu al Omului, înconjurat de oști, și ca un om torturat, mort și înviat.

Scrierile apocrife sunt de acord cu Luca, in privinta păstorilor care au vizitat Sfanta Familie la scurt timp după Nașterea lui Iisus. În textele occidentale, familia se mută, apoi, din pestera, intr-un staul și aseaza Pruncul într-o iesle. Există aici un bou și un măgar, aplecati in genunchi și închinandu-se Lui, îndeplinind profeția lui Isaia 1: 3, “Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe.” (a se vedea Pseudo-Matei 14 și Nașterea Mântuitorului 86). Deși o înfrumusețare apocrifă, animalele au devenit un element comun în descrierile ulterioare ale Nașterii și pot fi observate în scenele de astazi ale ieslei sfinte.

Cel mai adesea, pestera rămâne scena evenimentelor ulterioare, inclusiv a circumciziei – Taierea Imprejur, de la Luca 02:21: “Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” – și a vizitei magilor. Magii sunt, de obicei, descrisi în artă și in iconografie, ca fiind trei regi persani bogat-împodobiti. Cu toate acestea, Matei îi numește doar “magi de la Răsărit” – “Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim” (Matei 2: 1) – și nu spune câți au fost.

Scriitorii textelor apocrife au făcut tot posibilul sa clarifice aceste aspecte.

În Apocalipsa Magilor, există cel puțin 12 magi – același număr este dat si de alte traditii siriace – care ar fi ajuns la Betleem în luna aprilie (nu in decembrie), venind dintr-o țară din Orientul Îndepărtat, numita “Shir”, care ar putea însemna China.

Evanghelia Armeana a Copilariei spune că au fost trei regi, iar ei ar fi fost însoțiti de 12 comandanți, fiecare cu cate o armată de cate 1.000 de oameni, ceea ce ar produce o mare aglomerare.

Multe dintre texte continuă povestea Magilor și spun chiar si ce s-a întâmplat atunci când acestia au revenit în țara lor de origine:

– în Viața Sfintei Fecioare (Evanghelia Araba a Copilariei), ei au dus cu ei unul dintre scutecele lui Iisus, la care se închină, deoarece are proprietati miraculoase;

– în Apocalipsa Magilor, apar un soi de ciuperci magice, primite de la stea;

– iar în Legenda Aphroditianus, magii se întorc cu o icoana pictata, a lui Iisus si a Maicii Sale.

Niciuna dintre aceste tradiții apocrife, ale magilor, nu este prezentata în scenele de azi ale Nasterii, dar unele dintre ele au influențat arta si literatura medievală.

Creștinii din toate timpurile și locurile au fost incantati de povestirea Nașterii lui Iisus, atât de mult încât au tânjit sa afle cat mai multe despre primul Crăciun, mai mult decat gasesc ei in Scrierile Biblice demne de toata increderea.

Scena Nașterii de Crăciun, din scrierile apocrife, reprezinta rezultatul eforturilor depuse de scriitori creativi și evlavioși, de a umple locurile goale lasate de Apostolii Matei și Luca, in scrierile biblice recunoscute de Biserica, și de a combina mai multe tradiții, biblice si non-biblice, într-o singură imagine.

Scena Nașterii ramane, insa, o reprezentare atemporala a momentului in care Dumnezeu a devenit om. Restul, reprezinta o dovadă a imaginației umane și a artei, de a relata o povestire…

(FOTO: Pictura unui triptic al Nașterii Domnului, cu Profeții Isaia și Ezechiel. Ea face parte dintr-un altar masiv, cunoscut sub numele de Maesta, care se compune din mai multe tablouri individuale. Maesta a fost comandat de orașul italian Siena, în 1308, artistului Duccio di Buoninsegna. Acesta conține elemente ale Nasterii lui Iisus, din Scrierile Apocrife, incluzand: pestera, boul, măgarul și moașa – prin amabilitatea Galeriei Naționale de Artă, Washington / SUA.

– autorul articolului: KSLCatalin (extras din Revista Monitor Lacasuri Ortodoxe nr. 175, ISSN – 2067-5062)