Unde anume, pe Muntele Templului, a fost Iisus la sarbatoarea Hanukkah?

Există unele locuri unice în Ținuturile Biblice. Unul dintre acestea se gaseste în interiorul Zidului Estic al Muntelui Templului din Ierusalim. Aici, înregistrarea vizitei lui Iisus in Templu, din Ioan 10.22-39 prinde viață. Ni se spune:

22. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă.

23. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.

24. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă.

25. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.

26. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.

27. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.

28. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

29. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.

30. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.

31. Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.

32. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?

33. I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.

34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că “Eu am zis: dumnezei sunteţi?”

35. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată –

36. Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.

38. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.

39. Căutau deci iarăşi să-L prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor.

Iisus a venit sa respecte Hanukkah, Sărbătoarea Luminii. Această sărbătoare comemorează sfintirea Templului, din 164 înainte de Hristos, după ce a fost pângărit de Antioh IV Epifanes, care, cu trei ani mai devreme, a ordonat ca un porc să fie sacrificat pe altarul Templului.

Dar, de ce acest loc este evocat de povestirea Evangheliei, atât de puternic? Cu siguranță că această parte a Muntele Templului este cea mai apropiata de original, cu constructii suplimentare minime. Zidul de Est al Muntele Templului a fost singurul care nu a fost mutat de regele Irod cel Mare, când a realizat extinderea lui monumentala a Muntele Templului, din primul secol.

În prezent, nu există porticuri sau culoare (stoa) de-a lungul pereților din estul și sudul Muntelui Templului. În perioada lui Irod, cu toate acestea, au existat, pe toate laturile. Stoa din partea de est a avut coloane în perioada hasmoneană. Acest pridvor, sau stoa (culoar, portic), se sprijinea direct peste peretele Muntelui Templului, iar în timpul lui Irod cel Mare, a fost cunoscut sub numele de Pridvorul lui Solomon.

Stând aici, la partea interioară a zidului de est (spre sud), ni-L putem imagina pe Iisus vorbind cu ucenicii Săi, în timp ce în jurul Lor, în incinta Templului, poporul serba intervenția lui Dumnezeu în lacasul lor de cult.

Pridvorul lui Solomon este menționat în Ioan 10.23, in Fapte (3,11):

“Şi îl cunoşteau că el era cel care şedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat”.

si in Fapte (5.12) “Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon”.

Acest lucru nu înseamnă neapărat că acest pridvor a fost construit de faimosul rege Solomon, ci cu siguranță de predecesorii lui Irod. Ca adăpost bun de soare, de vant si ploaie, a fost evident folosit ca loc de adunare. Josephus ne oferă o descriere evocatoare:

Aceste porticuri, toate în rânduri duble, au fost susținute de coloane de douăzeci și cinci de coți înaltime fiecare – dintr-un singur bloc de cea mai pură marmură, acoperite cu placaje de cedru. Măreția naturală a acestor coloane, adaptarea lor excelenta si stralucirea și finetea lor prezentau un spectacol izbitor. (War 5.190-192)

Acesta este locul in care Iisus aproape ca a fost ucis cu pietre, într-o zi de iarnă, în timpul sărbătorii de Hanukkah (Ioan 10,31). In Fapte 3.11 și 5.12, de asemenea, suntem informati despre momentele in care ucenicii foloseau pridvorul pentru a se aduna și a predica aici, după moartea Invatatorului lor.