STIRI | Arheologii descopera ca icoana nu este chip cioplit. Totusi, unde sunt primii crestini?

Intrebarea fara raspuns a arheologilor, legata de primii creștini…

Un amestec de animale – unele reale, altele exotice – populeaza registrele superioare ale unui mormânt din orașul elenistic Maresha (foto), de langa Betleem. Picturile de pe sit sunt restaurate dupa versiunile originale, care datează din secolele III-II înainte de Hristos…

Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe va aduce in fata o dezbatere recenta sustinuta in aceste zile de Douglas Boin, un profesor asistent in istorie mediteraneana antica si tarzie antică, al Universitatii Saint Louis. El este autorul lucrarii “Aparitia crestinilor în lumea romană: cum au trait urmașii lui Iisus în Imperiul lui Cezar”. Nu trebuie sa cautati, inca, aceasta carte. Ea va aparea abia in luna martie 2015, dupa cum am aflat prin amabilitatea organizatorilor unui forum international de arheologie, pe teme biblice. Dezbaterea de mai jos reprezinta, insa, un prim fragment din aceasta viitoare carte, oferit de acestia, in traducere, interpretare si analiza: KSLCatalin.

“Sper ca, pana la organizarea celei de-a doua dezbateri, si pana la primirea inregistrarii acesteia, pentru a o traduce cititorilor nostri, sa nu dureze foarte mult. Ceea ce este important, insa, ceea ce m-a atras in mod deosebit si am descoperit aici – si motivul pentru care am ales sa traduc continutul acestei prime dezbateri – este aceea ca randurile de mai jos reprezinta inca o data dovada clara a faptului ca reprezentarile grafice ale crestinilor (cum este si cazul icoanei), ca si in cazul evreilor, nu erau considerate a fi, in niciun fel, un chip cioplit.

Din cate veti observa, reprezentarile grafice, stilizate, lucrarile artistice, nu le erau interzise nici evreilor, a caror strictete in respectarea poruncilor primite de Moise, de la Dumnezeu, era una foarte mare, ca si in ziua de astazi.

Prin urmare, descoperirile arheologice in domeniul biblic vin sa intareasca si ele, inca o data, daca mai era nevoie, Traditia sfanta a Bisericii si faptul ca icoana nu se poate confunda, nici pe departe, asa cum inca mai sustin unele voci din afara Ortodoxiei, cu… chipul cioplit. Si, de aceasta data, ne spun asta chiar concluziile arheologilor de top: ‘Dovezile arheologice sunt clare: cea de-A Doua Poruncă data lui Moise nu i-a împiedicat pe evrei sa creeze imagini. Ea i-a împiedicat sa isi faureasca idoli’.” (KSLCatalin).

“…Cursa pentru urmatorul artefact spectaculos, deja s-a lansat… Cutii antice – osuare, manuscrise pierdute si codificate cu mesaje secrete despre Iisus, chiar și fragmente de papirus – unele atat de mici incat astazi ne incap in buzunare – umplu de speranta si reprezinta promisiuni in aceasta lume curajoasa de arheologi interesati in studierea Bibliei. S-ar parea ca ar trebui sa cautam mai atent, sa sapam mai adanc, pana cand vom gasi, intr-o zi, dovada care sa ne conduca, inapoi, catre cele mai fragede vârste ale lui Iisus și adepților săi. Pentru mulți, aceasta este o misiune arheologică de urgență, cu implicații profunde pentru istoria credinței.

Dar, nu trebuie sa va tineti prea mult respiratia… Timp de aproape 200 ani de la Răstignire, orașele romane au ramas cu totul lipsite de vreo urmă a primilor creștini; până în prezent, nimeni nu a găsit vreodată vreun obiect care sa fi fost conectat in mod plauzibil la acestia. Ca arheolog și istoric, consider că este timpul să începem să luam in serios aceasta “tăcere” și sa nu mai încercam să umplem acest gol cu senzationalul unor “descoperiri”. Mulți dintre barbatii si femeile adepti ai lui Hristos, care au trăit în secolele I, II sau chiar III in zona romano-mediteraneana, pur și simplu se pare ca nu si-au dorit să fie găsiti.

Acesta nu este chiar primul lucru care, de obicei, ne vine în minte atunci când ne gândim la primii creștini, dar dovezile sunt de necontestat în acest moment. Timp de aproape 400 de ani, nu au existat scene ale Nasterii (icoana N.Red.), nicaieri în lumea romană. Nu au existat crucifixe afișate în case sau școli. Nu au existat nici chiar Biblii ascunse prin stranele Bisericii. De fapt, noi nici măcar nu știm cum aratau aceste “biserici”, cel puțin, nu până la mijlocul secolului al III-lea. Pentru o comunitate care, ulterior, avea sa-si aminteasca istoria sa ca pe un timp al persecutarilor dure, ca răspuns la actele sincere de martiriu, această tăcere arheologica reprezintă o mică problemă. Unde sunt acești oameni?

Există, de regula, două ipoteze, in explicarea acestei “taceri”. Prima este aceea că Scriptura, adică, cea de-a doua Poruncă a Bibliei Ebraice, le-ar fi interzis urmasilor lui Hristos sa apeleze la vreo lucrare artistica. Cea de-a doua ipoteza este legata de faptul că primii creștini ar fi fost prea săraci și dezavantajați, incat sa lase ceva vizibil în urmă. Noi cercetări arheologice și istorice sugerează, insa, că niciuna din aceste explicații tradiționale nu este potrivita. Prin aceasta dezbatere, este amintita o prima parte a unei analize de doua parti, in care are loc explorarea fiecarei ipoteze (dintre cele doua amintite), si trasarea graficelor unor noi directii in studiul Creștinismului timpuriu.

Deci, haideți să abordam prima întrebare… Porunca mozaică, de interzicere a crearii de chipuri cioplite (Deuteronom 5: 8), i-ar fi impiedicat pe cei mai vechi urmași ai lui Iisus “sa isi infraneze talentele lor artistice?. Lucrarile recente, legate de cultura materială evreiască în cursul perioadei tarzii a celui de-Al Doilea Templu, au adus o noua lumina asupra acestui nou subiect. În centrul acestui tablou, se afla un barbat de 20 de ani, Alexandru cel Mare, si moștenirea pe care acesta a lasat-o in urma sa, în estul Mediteranei, în secolele al III-lea, al II-lea si I înainte de Hristos.

In perioada succesorilor lui Alexandru, sunetele artei elenistice si măiestria ei au început să aiba ecou pe malul estic al Mediteranei. In orașul elenistic Marisa (azi cunoscut ca Maresha, o asezare langa Betleem), arheologii au descoperit camere ale unor morminte, cu picturi de animale si peisaje, care sunt stilistic similare cu cele observate pe sit-uri precum Vergina, in Grecia, un loc important pentru regii macedoneni. Animalele descrise in Maresha poate chiar au fost inspirate de o grădină zoologică elenistică celebra, organizata de Ptolemeu in Alexandria. Picturile din Maresha au fost datate în secolele al III-lea si al II-lea înainte de Hristos.

Dovezile din în Ierusalim (doua morminte cu coloane dorice si ionice si frize, din perioada tarzie a celui de-Al Doilea Templu) dezvăluie si ele exemple similare de schimburi culturale din aceasta perioada. Reprezentări ale navelor și ancorelor apar în mai multe morminte din Ierusalim, din aceeasi perioada. Unele morminte monumentale construite în Valea Chedron, în umbra celui de-Al Doilea Templu, includ stiluri arhitecturale care erau foarte populare. Atât mormântul fiilor lui Hezir, datat din cel de-al II-lea secol înainte de Hristos, și așa-numitul Mormant al lui Absalom, datat din primul secol, au coloane grecești, capiteluri, frize – chiar forme piramidale egiptene.

Dovezile arheologice sunt clare: cea de-A Doua Poruncă data lui Moise nu i-a împiedicat pe evrei sa creeze imagini. Ea i-a împiedicat sa faureasca idoli. Apreciind acesta nuanță în istoria artei evreiești și arheologie, facem un prim pas important spre o alta lumina in care putem studia arheologia creștină timpurie.

În concluzie, nu stim ce i-ar fi putut face pe crestini sa-si tina ascuns un astfel de talent artistic innascut. Pentru a înțelege de ce nu este nimeni in stare sa găsească urme ale primilor urmași ai lui Iisus, va trebui sa abordez, intr-o alta dezbatere tema: erau primii creștini atât de săraci, încât sa nu isi permita sa produca lucrari frumoase?

Nici raspunsul la această întrebare, de asemenea, nu este cel care ne asteptam sa fie…” – ne asigura arheologul cercetator Douglas Boin, pana la aparitia noii sale carti. (Va Urma)

Analiza, traducere si interpretare: KSLCatalin